Desfierea??
Raspunsuri - Pagina 3
linasobolina spune:
Hei, e o neintelegere, ea a stat cu naturala cam un singur an in toata viata ei!
Naturala a parasit-o la spital de unde a luat-o o matusa, apoi matusa a dat-o la bunica, care nu i-a spus ca e bunica ci ca este mama si tata, si atunci cand a murit , de fat tataie si au venit naturalii la inmormantare, a aflat ca mama nu e mama ci bunica, si atunci s-a rupt prima oara ceva in ea.
Apoi, cand avea 8 ani si ceva, bunica a dat-o inapoi mamei pentru ca nu facea fata, si mama ne-a dat-o noua.
E un copil "plimbat"!
De aceea am lut-o chiar daca avea 9 ani, pentru ca nu se atasase de naturala, pentru ca nu o cunostea!
Si sa stii ca nu poti spune unei fete, ca ei, copiii au fosta dati pentru a le fi mai bine, PENTRU CA ASA VOR FACE SI ELE LA RANDUL LOR, CAND VOR FI MAME!
Nu poti parasi un copil, din prea multa iubire, nimeni nu face asa ceva!
Elise spune:
lina,
mi-am pus problema asta, si nu o data.
Am avut nopti intregi in care am analizat situatia.
Si am realizat ca, daca ar fi mai fericit copilul meu cu ea, cu naturala, sau cu oricine altcineva, nu numai ca ar fi liber sa se duca dar as insista eu sa o faca.
In fond, asta e tot ce imi doresc pentru ea: sa fie fericita. Cit mai fericita. Unde ii este cel mai bine, acolo trebuie sa fie.
Este mai important decit faptul ca mi s-ar rupe mie sufletul de dorul ei.
Pe de alta parte, daca ar incerca cineva sa imi raneasca puiul, in orice mod, fizic sau sufleteste, as muri cu dintii in gitul aceluia. Ma refer la ORICINE.
Din punctul meu de vedere nu exista "desfiere" asa cum faptul ca bblisa e a mea nu se rezuma la "infiere". Este copilul meu si asta nu se mai poate schimba niciodata.
Elise & BBLisa
carmens spune:
Din punct de vedere legal, legea 273/2004 asa spune
"ART. 57
Actiunea in declararea nulitatii adoptiei apartine oricarei persoane interesate. Dupa dobandirea de catre adoptat a capacitatii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia."
Din punct de vedere uman, actiunea ii apartine de asemenea. Nu poti face decat sa speri ca ii va trece si se va intoarce.
Ma gandeam la o discutie cu o prietena buna, de fapt cea care ne-a ajutat sa adoptam. Ea este medic deci stie cum vine treaba cu ADN-ul si mostenirea genetica.
Imi povestea cum fetita ei de 5 ani si trei luni (au adoptat-o cand avea 9 luni ) ofteaza din greu gand e vorba sa participe la curatenie in casa 
( strans jucarii, sters praful si altele ) sau sa ajute la bucatarie. Au gasit in apropierea orasului unde locuiesc ( sunt in America ) o ferma cu de toate. Daca vrei sa cumperi ceva te duci si-ti alegi singur. Vrei pui il iei, il tai , il cureti. Poti participa si la ingrijirea animalelor, sa sapi, etc. Ati prins, cred, ideea .
La aceasta ferma, Daria, fetita era in al noulea cer. Facea treaba de parca "s-ar fi nascut cu sapa in mana" ( dupa spusele mamei ).
Deci, ea, prietena mea care pana mai ieri era convinsa ca nu se pot mosteni astfel de, cum sa le spun, gesturi, porniri, acum nu mai este asa de convinsa.
Fiica ta Lina, pentru ca este fiica ta si va fi intotdeauna indiferent de ce se va intampla, este la o varsta foarte dificila. Nu cred ca a ales-o pe naturala pentru ca o iubeste ci doar pentru ca acolo a gasit mai multa libertate. Ar trebui sa inceapa clasa a XIIa, deci ar urma bacalaureatul. Poate e speriata, ii e teama ca nu cumva sa va dezamageasca. Acolo, la tara, nu poate dezamageasca pe nimeni, trebuie doar sa presteze o munca fizica si atat. Sunt oameni carora nu le place sa invete, chiar daca sunt destepti. Ea cred ca a fugit de fapt de scoala si nu de voi.
Ma rog sa va dea Dumnezeu multa putere si sa va lumineze calea !
ioanaalice spune:
Nu stiu ce e atat de rau in a avea niste calitati in plus, asa cum e "datu' cu sapa", daca e fericit copilu'. Ceea ce a rezolvat pentru mine personal adoptia este ca mi-a mai "taiat" din expectantele fata de copiii mei. Daca ar fi fost "biologici", ei ar fi avut in gene o tendinta catre stiintele exacte, iar eu as fi avut dorinta ca ei sa faca o facultate. Dar asa, pentru ca nu stiu ce duce Mihai in gene, catre ce are chemare, sunt foarte relaxata: vrea sa se faca gunoier sau politician, treaba lui, sa-si aleaga meseria si ocupatia in care sa se simta bine si sa-i aduca satisfactie.
... Cheful de invatat nu tine de gene, ci de educatia primara. Ii pui o carte in brate si citesti langa el, vei fi modelul lui pentru viitor. Ca in plus de asta, mai da si cu sapa, nu vad nimic rau...
ioana, mamica de boboc
carmens spune:
Ioana se pare ca, pentru a doua oara, imi interpretezi spusele. Se pare ca noi nu vorbim aceeasi limba.
Am sa ma explic, nu de alta dar nu vreau sa las loc de interpretari.
Eu nu vroiam sa evidentiez decat un lucru.
Prietena mea mi-a povestit acea intamplare nu pentru ca a deranjat-o inclinatia fiicei lor pentru agicultura ci pentru ca singura ei explicatie pentru comportamentul copilului a fost "mostenire genetica".
Chiar tu spuneai ca cheful de invatat vine din educatia primara si nu din gene, atunci aceasta pasiune pentru agricultura si viata de la tara de unde poate aparea la un copil de cinci ani care pana la 3 ani a locuit in Romania, cu bunici la bloc, cu mama doctor si tata ofiter. Apoi dupa trei ani au locuit in America, unde nici atat nu a putut avea contact cu viata de la tara.
Si ca sa fii pe deplin linistita si eu si prietenii nostri gandim la fel : copilul va face ceea ce va dori, in ceea ce priveste meseria viitoare, indiferent daca ne va place sau nu.
Toate cele bune!
cons spune:
Este foarte dureros, ceea ce ai spus. Cred ca singura solutie este sa-i arati fetei ca esti alaturi de ea. Cum? Incearca sa ti legatura cu ea. Trimitei scrisori de ,,La multiAni,, felicitari de Paste si Craciun si eventual cu alte ocazi. Nu o critica. Povesteste-i despre fosti colegi , despre fosti vecini care ii erau de aceiasi varsta. Povesteste-i despre viata ta si spune-i mereu ca esti alaturi de ea chiar daca a ales aceasta cale. Mai spune-i ca usa casei tale ii este deschisa 24 de ore din 24. Trimite-i fotografii cu ea de cand era mica si eventual cu tine. Adolescenti sunt foarte greu de tinuti in frau si chiar imposibil. Mama naturala a facut atatea greseli cu acest copil incat nici nu-mi vine sa cred. Prin chemarea fetei la ea si chiar primirea acesteia, pur si simplu i/a distrus a doua oara viata. Oricum niciodata sa nu-i judeci mama naturala in fata. Mai tarziu o sa vada singura cat de rau i-a facut aceasta femeie.
Nu o criticati fata, nu-i reprosati nimic. O mama buna tot timpul va pune copilul pe primul loc, ceea ce cred ca si dumneavoastra faceti acest lucru. Acest lucru l-am dedus atunci cand ati mentionat ca va doare unde a ajuns. Continui ata data. Cons
ioanaalice spune:
linasobolina, am si eu o poveste care seamana un pic cu a ta, si sper din toata inima sa nu semene pe de-a-ntregul: Una din matusile mele, fara copii, s-a gandit sa adopte. Si a gasit un boboc de fata desteapta si frumoasa care, la momentul adoptiei, avea 5 ani. Totul a fost ok, pana cand a facut 14-15 ani si mama biologica a inceput sa-i faca vizite, la inceput fara sa stie matusi-mea. Ei bine, cand a aflat s-a suparat foc si para pe verisoara-mea si a inceput sa-i puna tot felul de restrictii . Restrictii care au fost incalcate sistematic, lectie din care matusi-mea nu a invatat nimic, pentru ca din "mama buna" a devenit "mama rea". Verisoara-mea nu a pastrat o legatura stransa cu "biologica", dar nici cu matusi-mea - tocmai pentru ca nu a fost permisiva, atunci cand ar fi trebuit sa fie astfel.
Iar discursul mamei biologice, atunci cand a inceput sa-i faca vizite a inclus discursurile tipice: "te-am dat pentru ca nu aveam posibilitati sa te cresc", "eu te iubesc si nu te-am uitat niciodata, ma gandeam in fiecare noapte la tine", "sangele apa nu se face" (dupa cum ai spus si tu), "nimeni nu te iubeste ca mine, pentru ca eu sunt mama ta, eu te-am nascut" - orice adolescent e daramat si zapacit de astfel de argumente si ii trebuie o perioada de timp ca sa se vindece si sa isi gaseasca propriul drum in viata.
Sper ca Ioana ta sa se intoarca la tine.
ioana, mamica de boboc
cons spune:
Lina...,
Nu dispera. Stiu ca ai dreptate, dar cu timpul se vor rezolva lucrurile. Iti doresc ca fata ta scumpa sa se intoarca la tine. Nu uita ca tu esti mama ei adevarata pentru ca tu ii vrei binele. Nimeni, absolut nimeni nu/ti poate lua acest drept. Consider-o in continuare fata ta si spera ca intr-o zi iti va calca pragul casei, atunci tu sa fi cu bratele deschise oferindu-i multa iubire.
,,Mamele adevarate se sacrifica pentru copii lor,,. Cons
romana_74 spune:
LINASOBOLINA- te rog mai scrie-ne... ce face fiica ta? ai mai vorbit cu ea? te citesc cu sufletul la gura in speranta ca intr-o zi sa ne dai vestea cea mare... ma gandesc la tine! Ai incredere in Dumnezeu si roaga-te! El te va ajuta sa fiti din nou o familie!
bird70 spune:
quote:
Originally posted by carmens
Ma gandeam la o discutie cu o prietena buna, de fapt cea care ne-a ajutat sa adoptam. Ea este medic deci stie cum vine treaba cu ADN-ul si mostenirea genetica.
Imi povestea cum fetita ei de 5 ani si trei luni (au adoptat-o cand avea 9 luni ) ofteaza din greu gand e vorba sa participe la curatenie in casa
La aceasta ferma, Daria, fetita era in al noulea cer. Facea treaba de parca "s-ar fi nascut cu sapa in mana" ( dupa spusele mamei ).
Deci, ea, prietena mea care pana mai ieri era convinsa ca nu se pot mosteni astfel de, cum sa le spun, gesturi, porniri, acum nu mai este asa de convinsa.
Nici copiii mei nu se dau in vant dupa facut ordine si curatenie
, nu cred ca are vreo legatura cu ADN-ul ci cu varsta . La fel si cu ferma, e varsta la care sunt foarte interesati de animale, si fiica-mea vroia sa se faca fermier la 5 ani, sa mulga vaca si sa culeaga oua de la gaini.