Desfierea??
Raspunsuri - Pagina 15
linasobolina spune:
Cred ca ori eu nu stiu sa ma exprim, ori e ceva in neregula in perceptii!
Eu nu vreau recunostinta!
Eu caut o urma de SENTIMENTE, asta nu gasesc!
Si inca ceva, poate ca inteleg mai bine limbajul cateilor, insa un caine da din coada pentru ca SE BUCURA atunci cand te vede,cu sinceritate nu din recunostinta
Este drept ca la oameni e ceva mai greu...
Si inca ceva, revenind, Ioana NU MAI ESTE UN COPIL!
Toate, dar absolut toate ati sustinut acest lucru.
Si ca atare are acest comportament, de om matur, care isi cunoaste??? interesele si prioritatile,folosim si ne vedem apoi de ale noastre
Eu imi facusem iluzii vis a vis de ceea ce inseamna familie, sentimente si chestii din astea, de inima...
Asta avem cu asta defilam
cons spune:
Lina,
La multi ani cu multa sanatate!
Am scris ceva ami demult:
Trebuie sa-ti porti crucea mai departe si chiar daca a luat-o pe un drum anevoios eu zic sa-i fi alaturi. Problemele grele pentru ea deabea de acum incolo vor incepe.
-------------------------------------
Problemele fetitei tale, dupa cum vezi au inceput deja. O sa fie multe. Nu este drept cum se comporta cu tine, dar este fata ta. Eu zic ca de fiecare data cand iti va cere s-o ajuti, sa nu-i intorci spatele. DD ne rezerva multe....
danielac spune:
Lina, la multi ani!
Sunt alaturi de tine si ai dreptate Ioana nu mai este un copil... asa ca nu mai are circumstante... din pacate a ales, dar nu trebuia sa de-a cu piciorul la cei care au insemnat ceva, la un moment dat din viata ei...
Poze de la sebarea de sfarsit de gradinita!
URL=http://good-times.webshots.com/photo/2614562210103554724LIVmxJ]
[/URL]
nico_ro spune:
Lina n-a zis niciodata ca n-o mai iubeste pe Ioana, nu stiu de ce se trage concluzia asta. Si eu as fi suparata si dezamagita daca fiul meu atunci cand va fi mare va alege sa ma ignore complet. Lina a acceptat alegerea Ioanei (desi ca orice parinte care vrea binele copilului se agata de orice speranta de schimbare a atitudinii- ma refer la sperantele ca Ioana se va stabili in Bucuresti si va incerca, alaturi de partenerul ei, sa gaseasca un trai mai bun). Dar asta nu inseamna ca nu are asteptari de la ea... Nu s-o ingrijeasca la batranete sau mai stiu eu ce, dar macar sa se sune (preferabil sa se viziteze totusi) la ocazii importante (aniversari, sarbatori, etc) si sa primeasca in contul grijii pe care i-a purtat-o Ioanei atata timp, macar o vorba buna.
Cred ca Lina merita incurajata, nu blamata, degeaba sunt eroine care nu asteapta nimic in viitor de la copiii lor dupa ce acestia isi aleg propriul drum, eu cred ca in suflet toate tanjim dupa iubirea lor si un semn cat de mic al acestei iubiri (la un moment dat te saturi sa iubesti doar tu...). E ca intr-o relatie de iubire unilaterala, care iti ramane in suflet toata viata, dar care te obliga sa te uiti mai mult in jur la ceilalti care poate te iubesc mai mult.
Lina, sunt sincer alaturi de tine, nu stiu daca Ioana realizeaza ca greseste fiind atat de distanta si rece, dar toate se platesc in lumea asta, cu siguranta la un moment dat va regreta. Asa cum am spus, incearca sa te detasezi si sa te gandesti mai mult la tine si la cei care te iubesc cu adevarat.
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
mamak spune:
quote:
Originally posted by linasobolina
Cred ca ori eu nu stiu sa ma exprim, ori e ceva in neregula in perceptii!
Eu nu vreau recunostinta!
Eu caut o urma de SENTIMENTE, asta nu gasesc!
Si inca ceva, poate ca inteleg mai bine limbajul cateilor, insa un caine da din coada pentru ca SE BUCURA atunci cand te vede,cu sinceritate nu din recunostinta
Este drept ca la oameni e ceva mai greu...
Si inca ceva, revenind, Ioana NU MAI ESTE UN COPIL!
Toate, dar absolut toate ati sustinut acest lucru.
Si ca atare are acest comportament, de om matur, care isi cunoaste??? interesele si prioritatile,folosim si ne vedem apoi de ale noastre
Eu imi facusem iluzii vis a vis de ceea ce inseamna familie, sentimente si chestii din astea, de inima...
Asta avem cu asta defilam
Intreaba si vei primi un raspuns!
mamak spune:
Scuza, cred ca am trimis din greseala un reply fara sa scriu ceva. Dar am vrut sa iti scriu, nu stiu daca ai auzit de ceva, se numeste, reactive attachment disorder (rad).
Lina, Nu stiu cum sa traduc in romaneste dar o sa caut. Si eu am un copil in plasament care are problema. Nu este asa grav, dar este greu ca nu stiu cum sa o ajut. Si am prieteni care nu pot sa inteleg. Asa ma doare mai mult decat problema cu copilul. Trebuie sa caut pe internet ca nu pot sa explic cum trebuie, dar nu esti devina. Cred ca o iubesti foarte mult si te doare ca nu mai stii ce sa faci cu ea. Nu stiu daca pot sa iti dau un sfat bun, doar sa te encurajez. Si te inteleg. Sa faci ce crezi este mai bine pentru tine, pentru familia ta, si pentru ea. Si daca nimeni nu poate sa intelege ce faci.
Ok, scuza incodata ca nici nu stiu sa scriu asa bine!
mamak
danielac spune:
quote:
Originally posted by nico_ro
Lina n-a zis niciodata ca n-o mai iubeste pe Ioana, nu stiu de ce se trage concluzia asta. Si eu as fi suparata si dezamagita daca fiul meu atunci cand va fi mare va alege sa ma ignore complet. Lina a acceptat alegerea Ioanei (desi ca orice parinte care vrea binele copilului se agata de orice speranta de schimbare a atitudinii- ma refer la sperantele ca Ioana se va stabili in Bucuresti si va incerca, alaturi de partenerul ei, sa gaseasca un trai mai bun). Dar asta nu inseamna ca nu are asteptari de la ea... Nu s-o ingrijeasca la batranete sau mai stiu eu ce, dar macar sa se sune (preferabil sa se viziteze totusi) la ocazii importante (aniversari, sarbatori, etc) si sa primeasca in contul grijii pe care i-a purtat-o Ioanei atata timp, macar o vorba buna.
Cred ca Lina merita incurajata, nu blamata, degeaba sunt eroine care nu asteapta nimic in viitor de la copiii lor dupa ce acestia isi aleg propriul drum, eu cred ca in suflet toate tanjim dupa iubirea lor si un semn cat de mic al acestei iubiri (la un moment dat te saturi sa iubesti doar tu...). E ca intr-o relatie de iubire unilaterala, care iti ramane in suflet toata viata, dar care te obliga sa te uiti mai mult in jur la ceilalti care poate te iubesc mai mult.
Lina, sunt sincer alaturi de tine, nu stiu daca Ioana realizeaza ca greseste fiind atat de distanta si rece, dar toate se platesc in lumea asta, cu siguranta la un moment dat va regreta. Asa cum am spus, incearca sa te detasezi si sa te gandesti mai mult la tine si la cei care te iubesc cu adevarat.
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
EXACT ASA GANDESC SI EU!
Poze de la sebarea de sfarsit de gradinita!
URL=http://good-times.webshots.com/photo/2614562210103554724LIVmxJ]
[/URL]
linasobolina spune:
quote:Doamne, mamak, este totul identic!, Doar ca Ioana este mare si eu am preluat-o la 9ani!
Originally posted by mamak
am gasit ceva!
http://www.attachment.org/Legatura1d.pdf
sper ca te ajuta
Foarte ciudat este ca desi am stiut ca ceva este in neregula, am apelat la psihologi, m-am prins cand nu era modelul potrivit de abordare al lui psiho, totusi nu au fost rezultatele scontate.
Desi cu ultimul a avut o buna comunicare.
Eu nu stiu dk am zis pe undeva pana acum, pentru ca au fost si lucruri foarte grele si mai ales grave,si mai ales greu de spus, Ioana a avut si mai multe tentative de suicid.
Si nu a fost usor cand (prima oara la 10 ani) constati ca iti rareste sertarul de medicamente, in care nu erau decat aspirina, imodium, din cele de casa de prim ajutor. Insa cate putin din fiecare, tot la urgenta am ajuns.
Nu va zic cum am reactionat noi, parintii, pentru ca nu stiam care este cauza?
Am intrbat-o atunci dk vrea sa se intoarca la ai ei, insa nu, a zis ca nu, si ca nu stie de ce a facut-o, nici macar demonstrativ, ci i s-a facut rau la cateva zile dupa ce le luase, si am aflat ca luase pastile abia atunci cand medicii vroiau sa ii dea un medicament si ea plangea ca nu mai vrea pastile,ca s-a saturat de pastile! si eu nu intelegeam, si abia atunci a zis ce a facut!
Ca nu iti verifici zilnic cutile cu aspirine si paracetamol!
Si fiind mare, la 10 ani, nu isi imagina nimeni sa le tina inchise... ca nu te gandesti ca se poate intampla.
si tot asa...
de aceea grija mea excesiva si supravgheat zi si noapte sa nu faca "ceva"
Dar automutilare, rupt cicatrici, bulinie, uitat "pe de laturi", sunt descrieri de parca ar fi fost la mine in casa.
Bun si acum, ce facem??? Stiind acest lucru?
Si mai stiind ca nu mai vrea la psiho?
Cum fac?
Cine ma ajuta?
Pentru ca, iata, sunt dispusa sa o iau de la capat!
Poate este cineva printre voi care chiar stie ce se poate face in acest caz1
danielac spune:
Lia, Doamne prin cate ai trecut!
Poze de la sebarea de sfarsit de gradinita!
URL=http://good-times.webshots.com/photo/2614562210103554724LIVmxJ][/URL]