Desfierea??

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Of, Lina, si eu care spuneam ca se intoarce....

Dar eu tot cred ca se intoarce. Mi-e imposibil sa cred ca cineva se duce de bunavoie de la bine la rau, de la usor la greu. Ma gandesc la fetita mea, care acum are 13 ani. Pai nu a spalat in viata ei o rufa si nici pe mine nu m-a vazut spaland. La noi totul se arunca in masina de spalat. S-ar duce fata mea, de bunavoie, sa spele de mana? Pai, poate s-ar duce, asa, de capoasa, dar s-ar intoarce....S-ar duce fata mea sa nu aiba ea apa calda la dus? S-ar duce ea la toaleta in curte? Nu stiu, nu-mi vine sa cred ca Ioana ramane acolo pentru tot restul vietii ei.

Acum, in legatura cu aspectele legale ale problemei...Nu cred ca era nevoie de lege ca sa o primesti pe Ioana si pe copiii ei in casa ta. Sunt convinsa ca ai fi primit-o oricum. In schimb, nicio lege nu te obliga sa-l primesti in casa pe....ginerica, fie el cu acte sau fara. Chiar daca divorteaza de sotia actuala (ceea ce nu stiu daca se va intampla) si se casatoreste cu Ioana, nu cred ca e vreo lege care sa te oblige sa-l primesti.

Oricum, daca "ginerica" are "ganduri" legate de banii tai (ceea ce nu e deloc exclus) cred ca va veni sa....."cerceteze" sau o va trimite pe Ioana sa o faca. Si atunci trebuie sa-i spui clar, lui sau Ioanei, ca Ioana si copiii ei pot avea la tine un adapost si de mancare, dar el nu va primi nimic si in nici un caz bani....Atunci e foarte posibil sa renunte la Ioana si.....ma crezi, imi este imposibil sa cred ca Ioana va ramane in Delta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

lina, am citit si citesc in continuare tot ce povestesti... si incerc sa ma pun in locul tau, nu ca parinte adoptiv - ca parinte si atit. Eu nu cred in rolul determinant al ADNului dpdv decizii bune sau proaste in viata. In schimb cred ca, in anumite contexte, copiii nostri pot sa ia deciziii proaste cu toata buna educatie pe care ne-o straduim sa le-o dam. Nu stiu de ce cauti o cauza in faptul ca e nascuta de altcineva. Sint convinsa ca si daca ar fi fost nascuta de tine ar fi putut avea o evolutie total diferita. Si ar fi durut la fel. Cred ca oricui i se poate intimpla... Nu e vina ta, asa cum nu cred ca e nici vina faptului ca ai adoptat-o la noua ani. Si nici macar nu poti sa stii daca nu e doar teribilismul virstei. Poate e doar o etapa.
In locul tau... nu stiu, considerind ca n-as fi asa de vizibil pornita impotriva "hotilor si criminalilor", as incerca sa adopt o masca neutra si sa o invit la o cafea, asa, ca intre femei, sa inteleg punctul ei de vedere. Faptul ca "toata lumea trebuie sa traiasca" este o concluzie destul de matura pentru cineva de virsta ei. Asa e, toata lumea trebuie sa traiasca. Diferenta este cum. Probabil ai putea sa ii explici cam ce mi-a explicat mie taica-meu (foarte natural) pe la 18 ani: ca n-are de gind sa ma intretina el pentru ca mi-ar face un rau: el se duce, eu ramin, si ramin cu viata pe care mi-am construit-o singura. Daca nu construiesc nimic, nu ramin cu nimic. Asa ca sa nu apelez la el pentru ajutor, ca ar face un rau sa mi-l ofere.
Bineinteles ca la 18 ani ai mei am fost absolut revoltata de concluzia asta a lui si am plecat val vartej in lume si am ars puntile in spate, dar intre timp am constatat ca a avut si el ceva dreptate.
Deci, probabil asa as proceda... As considera ca e de deatoria mea, ca mama, sa o rog sa deschida bine ochii cind ia decizii care ii traseaza evolutia viitoare si sa ii spun care e pozitia mea, pe ce poate conta din partea mea si pe ce nu: sincer si fara echilibristica verbala. Mai mult nu as putea sa intervin, pentru ca deja e adult.
Dar as insista totusi sa am o discutie cu ea intre patru ochi, nu la telefon: nu uita faptul ca e copilul tau. Si asta nu se schimba indiferent cite greseli face: tot copilul tau e, tot anii aia ii aveti in spate, tine de trecut si trecutul nu poti sa-l modifici. Unui copil nu poti sa ii dai "cancel" cind nu-ti mai convine, e o decizie irevocabila: TU esti mama ei, tu ai crescut-o. Fie ca vrei, fie ca nu, asta e. Din punctul asta de vedere, naturalii ei au avut dreptate. E singurul punct de vedere la care le dau dreptate.
Deci: e copilul tau - ce poti sa faci este sa iti stabilesti clar raporturile cu adultul care a devenit. Si poti sa faci asta privind-o ca pe un adult care, responsabil sau nu, are fraiele in mainile proprii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns micsunea spune:

Draga Lina,

am citit toata povestea cu lacrimi in ochi.
Cred ca esti o fiinta extraordinara si o mamica extraordinara.
Imi doresc sa pot face si eu pentru copilul meu atat de multe cate ai facut tu pentru al tau.

Imi e imposibil, nu sa-mi imaginez prin ce suferinta treci, dar sa-mi imaginez cum de rezisti in fiecare zi, confruntata cu asa o poveste trista.

Ii doresc Ioanei o minte simpla, ca sa sufere cat mai putin.
In schimb in ceea ce te priveste, mi-am dat seama, citindu-ti postarile, ca esti o persoana educata, extraodinara, desteapta si cu o sensibilitate care iti dedubleaza inteligenta. De aceea cred ca suferinta ta este nemarginita.
Cred ca este groaznic sa fii atat de constient de mizeria in care s-a infundat propriu copil. In locul tau cred ca m-as ruga la Dumnezeu sa ma faca proasta asa deodata, ca sa nu mai simt suferinta...
Este groaznic sa fii constient de mizeria care exista pe lume, dar este si mai groaznic sa incerci sa salvezi din mizerie atat cat poti tu de mult, un copil, ca apoi sa-l pierzi acolo de unde ai vrut sa-l scoti!

Chiar daca imi spun ca poate ai in viata si alte surse de fericire si centre de interes decat propriul copil (desi unii parinti isi focalizeaza toata existenta in cresterea copiilor), ceea ce ti s-a intamplat este atat de trist incat nu poate decat sa-ti domine viata de zi cu zi.

Poate ca unele persoane (ma refer acum la Ioana) au o doza mai mare de masochism si simt o nevoie irepresibila de a se pedepsi. Mi-e greu sa inteleg cum cineva poate sa se auto-umileasca, sa se auto-pedepseasca asa de rau.

Dar, Lina, o femeie isi mai poate reface viata si la 30 chiar si la 40 de ani. Am o colega care a trait cu un arab pana pe la 30 si ceva de ani, el era profesor universitar si ea cercetator la facultate. Amandoi super-destepti si educati etc. Si se iubeau. Ce e cert e ca ea il iubea foarte mult. S-au despartit chiar cand au inceput sa planuiasca casatoria, deoarece daca ar fi avut copii, ei ar fi fost musulmani (prietena mea e catolica, dar el fiind musulman nu accepta alta religie, in niciun caz pentru copii). Si ea nu a putut sa accepte ca eventualii copii sa nu aiba macar posibilitatea de a alege singuri ce religie vor sa adopte.
La 35 de ani prientena mea si-a gasit un alt barbat, iubeste din nou, sunt impreuna de un an jumatate. De data asta e vorba de o persoana care ii seamana mult mai mult (pdv cultural, al valorilor). Si totusi si-a pierdut tineretea intr-o iubire imposibila. Si totusi a iesit din acea relatie si uite ca e bine!

Eu incerc doar sa te incurajez, sa-ti spun sa pastrezi inca speranta. Ioana trebuie sa stie ca ce a fost mai greu a trecut, scoala e o perioada extrem de dificila chiar si pentru un copil foarte dotat. Ioana mai avea doar putin si termina scoala iar pe urma totul ar fi fost mult mai simplu.
SPER ca a inteles inteles ca daca a reusit o data sa se integreze in clasa oamenilor medii (cel putin), cu studii si educati, va putea sa o faca din nou, cu multe mai putin eforturi, o a doua oara, daca isi doreste.




Cat priveste povestea uneia dintre fetele care au raspuns (Z...), se pare ca toti copiii (chiar si cei mici de numai 2 ani) care nu au fost iubiti si nu au primit un maximum de afectiune, raman cu grave probleme (emotionale, psihologice). Sunt foarte greu de corectat, daca se corecteaza. Ceea ce demonstreaza si cazul ei, ea nu a fost abandonata de parinti, care o iubeau si care au crescut-o impreuna cu matusa, in schimb fetita adoptata (care fusese abandonata) a facut o criza in care si-a parasit parintii.



Micsunea

PS
Lina, eu sunt de acord cu tine, ca trebuie informate femeile despre contraceptie, iar cele care fac copii doar ca sa-i arunce in WC sau sa-i abandoneze cine stie pe unde, zau ca nu stiu ce le-as face!

IN LUME 10 MILIOANE de copii de mai putin de 5 ani mor in fiecare an, dintre ei 4 milioane au mai putin de o luna!Acesti copii mor in general de foame.
Desi in Africa femeile au in medie 6 copii ca tehnica de supravietuire a rasei, nu pot sa nu ma gandesc ca ar trebui sa le opreasca cineva din facut copii, ca sa nu mai moara atatia!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns linasobolina spune:

Heii, a venit Ioana!
Acum sa va zic si CUM a venit? Pe targa, cu salvarea, direct in Urgenta!
Ei, important e ca am reusit sa aduc lucrurile la normal, dar hai sa va zic de la inceput (al catelea oare)

In ultimul timp se simtea rau si rau, ameteli, lesin de 2-3 ori pe zi, I-am zis sa vada un doctor, insa a stat pana nu a mai putut.

Imi zicea ca i-a iesit o galma la operatie, mare cat un mar, evident ca am presupus o hernie sau altceva care putea duce la ocluzie intestinala.
Ea, de frica spitaleleor, a stat acasa.
Si joi noapte, au chemat salupa=salvare de la Tulcea si au luat-o mai mult moarta decat vie si au dus-o la spital- Tulcea.

Evident acolo s-au uitat in ochii ei, i-au pus perfuzii cu calciu si au zis
"ei, nu ai nimic, fierul cam scazut si cadere de calciu, mergi acasa"!

Desi avea burta tare si unflata si dureroasa, I-au facut si un control gineco, la mana si au stabilit ca nu are NIMIC!
DACA RAMANEA LA MANA DOCTORILOR DIN TULCEA, MUREA CU ZILE!!!!!!!!!!!!!

Peste tot a fost insotita de ginerica, care tre sa recunosc, a fost langa ea.
Si evident a ajuns in Bucuresti, la Spitalul de Urgenta
Ce sa zic de acest spital?

Aici i-au facut TOATE analizele, echo, CT, radoigrafie, TOT, SI AU DESCOPERIT CA ERA INTR-O FORMA GRAVA DE LEUCOCITOZA, FIER MINIM, COLESTEROL MINIM, si ca avea un chist ovarian fisurat de 4 cm cu acumulare de lichid in abdomen si un altul mai mic de 2,5cm

Da-i cu pefuzii, antibiotice, tratament, mancare si acum e pe linie.

Insa cum a fisurat chistul?
Si ce era cu galma, mister sau nu.
Am inteles ca a ridicat o albie cu rufe, acolo in delta si de atunci au inceput problemele.

Insa hai sa va zic impresii.

Ioana:
are niste maini negre, mari, aspre, crapate si mai ales"lopatate", daca intelegeti.
Ea zice ca a mai tras la rame si de aceea.
In rest e ca un pui neajutorat, insa foarte sigura de ea si de EL.
Cand au venit, nu A venit, acasa, la mine, ci s-au cazat la o ruda de a lui, inpreuna, nu am acomentat, insa a durut

EL,
este un tip, care tre sa recunosc, e "mascul feroce si fatal", cu 50 de kg de muschi, evident tatuat sa faca impresie la d-ne.
Iar nu am comnentat.
Are mainile MARI, MARI RAU, zici ca sunt vasle, din alea de sa te feresti din calea lor.
Insa foarte politicos si sigur de el, matur.

Acum sa va zic ce am discutat cu ei, amandoi;
I-am zis lui, mai ales, ca nu ma amestec in viata lor, insa acum 8 luni Ioana ajungea in delta, era ca o floare si acum e pe targa in spital.
Cauza? voi o stiti!
Insa i-am explicat ca oricata bunavointa ar avea ea, organismul ei nu poate duce efortul fizic, ca nu poate avea o viata normala, a femeii de la tara, care este un partener DE MUNCA

Si ca daca o iubeste atat de mult si dk nu vrea sa stea prin spitale, atunci sa ii creeze conditii.
Ca ea nu este o povara, daca stii sa ii folosesti caliatile pe care le are si daca stii ce poate sa faca si ce are voie sa faca.

Si ce crezi ca imi zice? "gata, destul, am inteles!"
Si aici vine MAREA SURPRIZA!!!!
Chiar a inteles si e dispus sa ramana in Bucuresti, sa isi gaseasca de munca pe un santier, in constructii, ca se pricepe, si sa stea inpreuna, la neamul ala al lor, sa ii gaseasca si Ioanei ceva serviciu la un restaurator de icoane.

EH, Ce pot sa zic?
Pot sa zic asa, sincer:
* sunt fericita si linistita ca o am langa mine
* ii voi respecta deciziile
* nu voi intra peste ea, sa aiba viata ei
* am inteles ca nu trebuie sa traiasca toata lumea dupa etalonul meu,
* ca se poate trai si mai simplu.
* si clar era nefericita, pentru ca ii ceream prea mult si ea nu putea.
* si dk vrea barbat santierist si dk fratii ei lucreaza aici si isi fac o gasca inpreuna si asculta ce muzica vor si au viata lor, ok, cine sunt eu sa ii stabilesc cum sa traiasca?

Sa vedem ce se intampla in continuare, va tin la curent


PS. Pe 13 Iunie, de Sf Anton, inplinesc 50 de ani!
Asa cum e, e cel mai frumos cadou pe care as fi putut sa il primesc, mi-am primit fata inapoi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mmmaria spune:

La Multi Ani de ziua ta.
In rest, pot sa spun doar ca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miki68 spune:

Lina, cum le potriveste Doamne-Doamne pe toate! La multi ani de pe acum pentru schimbarea prefixului! Multa sanatate, liniste si fericire iti doresc

cristina d.
www.flickr.com/photos/9558016@N05/?saved=1" target="_blank">Motaneii mei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mmmaria spune:

Hai ca m-am grabit.
Sa reiau: pot sa spun doar ca nici unul dintre creierele noastre omenesti nu s-ar fi gandit la o astfel de rezolvare. Toate am sperat ca se va termina cu bine (oricum, povestea nu s-a incheiat inca dar ia o turnura buna). Insa numai Dumnezeu, dragutul, a putut sa faca asta.
Ma bucur sincer pentru tine, din mesajul tau vad ca te-ai impacat cu tine si asat e poate cel mai important.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudia_a spune:

LA MULTI ANI! Sa ai parte numai de bine de acum inainte si sa te bucuri de fata ta!
Sunt tare fericita ca iti citesc bucuria si am sperat mereu ca Ioana se va intoarce cat mai aproape de tine! Fii alaturi de ea, roaga-te sa le mearga bine (acum poti ajuta si tu putin la bunastarea lor...)... iar daca va veni un nepotel, gandeste-te ca asa iti vei castiga copilul in intregime... fiind langa ea si ajutand-o in cresterea celui mic! Oricum sa va bucurati de ei (vrei nu vrei sunt doi acum) si sa o incurajezi mult, chiar si pe el!
Sa fiti fericiti si sa va linistiti din nou!

Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plāngi dupa ceva care nu poate plānge dupa tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:

lina Doamne ajuta ca asta sa fie doar inceputul lucrurilor bune si frumoase din viata voastra ! ma bucur mult pentru tine ! sa'ti dea Dumnezeu sanatate si putere si rabdare !!!




mami de brotac rocker


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nico_ro spune:

Lina, la multi si fericiti ani, cum ti-i doresti tu!
Ma bucur ca Ioana e mai aproape de tine in sfarsit. Sper ca ea si partenerul ei sa reinceapa o relatie normala de familie cu voi.
In alta ordine de idei, auzind de chist ovarian nu ma pot abtine sa nu te sfatuiesc (desi cred ca deja stii, dar sa fiu sigura) sa monitorizati permanent situatia medicala a Ioanei. Vorbesc din experienta proprie, neplacuta si cu urmari dezastruoase in cazul meu (ablatia ovarelor - ambele - si menopauza indusa la numai 23 de ani, si implicit infertilitate fara leac si tratament hormonal pe viata).
Firul povestii pe scurt: crize sporadice de dureri abdominale acute, am ajuns da cateva ori la urgente in Brasov, dar cica aveam "nisip la rinichi", nimeni nu pomenea nimic de ovare, desi am facut inclusiv echo abdominale destule. Intr-o noapte iar dureri groaznice de data asta iar la urgente unde ma baga in sala de operatii direct fiindca aveam hemoragie interna. M-au taiat fara a stii ce e, aveam abdomenul plin de sange si nu se mai vedea nimic la echo, era un chist ovarian cat o portocala care s-a spart. Evident au scos chist+ovar, dar macar am scapat cu viata. Dupa operatie nu m-am panicat f tare fiindca mai aveam dupa spusele medicilor, un ovar viabil si fara chisturi. Mi s-a recomandat numai tratament hormonal de substitutie pt pierderea unui ovar. La fix o luna dupa operatie am mers la Bucuresti la un medic endocrinolog si stupoare: trebuia sa ma operez de urgenta fiindca si celalalt ovar avea un chist care statea sa "erupa". Asa ca si al doilea ovar a avut o soarta similara, in sensul ca mi s-a zis ca a mai ramas ovar restant 3 mm, insa pe analizele ulterioare nu mai apare nici un pic de activitate ovariana.
Dupa cum banuiti, am fost profund marcata mai ales psihic de diagnosticul "menopauza indusa chirurgical", la doar 23 ani, nu eram nici macar casatorita, iar copii era clar ca nu voi mai putea avea. Din fericire tratamentul hormonal ma ajuta de 6 ani sa duc o viata absolut normala, iar adoptia mi-a aratat ca Dumnezeu nu m-a uitat: un copil mai minunat decat Victor n-as fi putut avea. Iar sotul meu, care s-a casatorit cu mine in deplina cunostinta de cauza a problemelor mele, e un om minunat care e neconditionat alaturi de mine si de Victor.
Daca eu am patit-o, macar un semnal de alarma sa trag ca altii sa se preocupe mai mult, asa ca, Lina, ai grija de Ioana si n-o lasa sa ignore problema fiindca meriti sa ai nepoti.


http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email

Mergi la inceput