Copiii nosti sunt ca noi

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 7

miau-miau spune:

esti confuza. sa vorbesti in timpul orelor, sa-i deranjezi pe altii nu tine de bun-simt (adica ceea ce orice parinte ar fi bine sa insufle odraslei)? Tine de personalitate?
Daca ai banuiala ca vorbitul incontinuu, incapacitatea de a se stapini a unui copil tine de personalitate, poate e o problema de hiperactivitate.
Spre exemplu personalitatea unora e sa isi faca loc cu coatele in tramvai sau nu i-au educat parintii sa aibe bun simt? -adica sint nesimtiti-

ocebine spune:

Cu riscul de a-mi lua rosii in cap (ce "ador" expresia asta) in educatia unui copil (si ma refer la cei 7 ani de acasa) si cuvintul "NU" are un rol destul de important.

Sa lasi copilul sa isi dezvolte personalitatea nu implica doar o permisivitate continua. Un copil are nevoie si de un ghid, un plan, o serie de norme. Asta nu inseamna ca il ingradesti dar ca ii dai o platforma solida pe care poate construi cu succes.

Anamaria

"After all is said & done, more is said than done."

sinzi_ana spune:

Miau-miau...nu...citeste mai atent...
Nu e vina copilului ca vb in timpul orelor...e vina profesorului ca nu stie cum sa il faca atent...
Deci nu e vb de bun simt...(tu ai dat oricum exemple de scobit in nas si scos ochii lui miau-miau)...

Nu am spus nicaieri ca copilul meu vb in continuu (simali cred ca a spus...) am spus ca vorbeste foarte mult, si ca mereu tine predici...si nu am spus ca as vrea sa il schimb din cauza asta....nici nu am spus ca al meu copil nu se stapaneste...
Din contra...extrem de rar a facut vreodata crize de dat cu fundul de pamant sau lovit alti copii...(le numar pe degete) si chiar am mentionat...

Ocebine, cine sa iti dea rosii in cap????
Normal ca ii dai o platforma...dar tu esti prima lui platforma si nu principiile tale pe care tu nu le respecti, dar te astepti ca el sa o faca!!!!!
Si eu nu sunt de acord sa ii spui "NU FACE"...din contra...eu ii spun ca daca vrea poate sa faca, dar ii explic de ce eu nu o fac, care sunt consecintele daca o va face...
Iar el ia decizia apoi...si suporta consecintele...si prin propria experienta (nu a mea) va decide daca a facut bine sau nu...si daca cand ii voi mai spune ca EU NU FAC acelasi lucru, va tinde sa ma creada...

Nu il las de izbeliste sa faca ce vrea...nicidecum...
Dar ii ascult si opinia lui (chiar daca are 4 ani), il respect pentru asta, si ii las libertatea sa aleaga el ce vrea sa faca...

Nu vreau sa fie ceea ce nu este, sa incerce sa fie ceea ce nu poate...

Si nu ma refer la scobitul in nas (desi multi copii la noi la gradi o fac, si niciodata nu i-am jicnit eu sau colegii lor pentru asta, ci pur si simplu i-am invatat cum sa isi sufle nasul ca sa nu mai foloseasca degetele)...
Ma refer la faptul ca el poate vrea sa picteze, si eu vreau sa cante la pian, ca lui ii place sa vorbeasca cand eu as prefera sa taca, sau el vrea sa inoate si eu vreau sa joace tenis,ii place sa citeasca iar eu vreau sa imi spuna tabla inmultirii, are un prieten dar mie imi place de altul...

Ma refer pur si simplu la faptul ca, chiar si copiii, desi par asa micuti, au nevoie sa fie ascultati, sa fie tratati cu respect, sa fie bagati in seama, sa tii cont de sentimentele lor si de multa multa intelegere...pentru ca totul e nou pentru ei si trebuie sa incerce...chiar si scobitul in nas!!!!!

It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania

D-ale lui David

ocebine spune:

quote:
Originally posted by sinzi_ana

Ocebine, cine sa iti dea rosii in cap????
Normal ca ii dai o platforma...dar tu esti prima lui platforma si nu principiile tale pe care tu nu le respecti, dar te astepti ca el sa o faca!!!!!
Si eu nu sunt de acord sa ii spui "NU FACE"...din contra...eu ii spun ca daca vrea poate sa faca, dar ii explic de ce eu nu o fac, care sunt consecintele daca o va face...Iar el ia decizia apoi...si suporta consecintele...si prin propria experienta (nu a mea) va decide daca a facut bine sau nu...si daca cand ii voi mai spune ca EU NU FAC acelasi lucru, va tinde sa ma creada...

Daca vorbim de un copil 3 ani si bagatul degetelor in priza, atunci eu zic ca un "NU" ferm si urmat de explicatii este de rigoare. Nu cred ca mai vorbim de alegere.

Noi pregatim copiii si pentru un mediu social, cu un set de norme corespunzator. Sint sigura ca la scoala li se vor impune diferite reguli (nu alergat pe holuri, nu vorbit in clasa, etc), la facultate la fel, apoi urmeaza serviciul. Suna foarte bine ideea ca lasam copiii sa se dezvolte singuri dar este necesara o oarecare canalizare.

Bineinteles ca vorbim aici si de puterea exemplului parintesc...degeaba zic "E de preferat sa nu maninci ciocolata inainte de masa" daca eu servesc M&M la prinz...

Anamaria

"After all is said & done, more is said than done."

sinzi_ana spune:

Ocebine, am spus ca ma refer la alegerile lui bazate partea de personalitate ...uf...
Si am enumerat cateva......
(ca doar nu il trimit sa il izbeasca masina sa vada ca il doare ) (bineinteles ca ii explic de ce NU baga nimeni degetele in priza ca urmare nici el nu trebuie sa le bage...)
In ceea ce priveste un copil de 1-2-3 ani, important este sa il supraveghezi si sa nu lasi prizele descoperite, apoi sa ii explici de fiecare data de ce nu bagam degetele in priza inainte sa il prinzi cu ele acolo...
Iar un copil de 4-5-6 ani...clar nu va baga degetele in priza, si nu va trebui sa ii spui NU Iti va spune el singur de ce priza este de ocolit....

Eu imi pregatesc copilul in primul rand sa fie echilibrat, sa aiba siguranta de sine, sa se descurce in orice situatie...
Si asta o fac evident in societate, si nu acasa cu poze pe pereti...
Si atunci de ce sa am teama ca nu va fi adaptat societatii???
Se adapteaza singur in funcite de situatiile la care il expun, de deciziile pe care trebuie sa le ia la momentul respectiv, si de reactia celor din jur...
Nu il tin 7 ani acasa cu o lista de REGULI pe perete ca atunci cand va iesi in societate sa stie ce sa faca....nu????

Eu incerc sa il expun la cat mai multe situatii, la cat mai multe cunostinte, la cat mai multe sporturi, la cat mai multe gusturi...apoi ii arat cum reactionam eu si tati ...si apoi el ia o hotarare cum va reactiona EL...
Daca e multumit...sunt si eu...

Nu ii spun in drum spre scoala ca NU trebuie sa vorbeasca in timpul orelor, ca NU trebuie sa raspunda urat, ca NU trebuie sa se bata, ca NU trebuie sa vorbeasca cu x-ulescu...
Ii spun ca fiecare actiune a sa, are o consecinta...drept urmare daca educatoarea le cere sa faca liniste si el vorbeste, sunt niste consecinte, si ca urmare va trebui sa se supuna lor...
Dar pe de alta parte, il intreb si pe el de ce a vorbit cand trebuia sa asculte??? Poate a avut un motiv serios...de ce sa il pedepsesc???
Regulile au exceptii...si trebuie sa ascultam toate partile implicate intr-un eventual "conflict"....de acord?
Poate alerga pe hol pentru ca d-na profesoara pierduse o foaie si vroia sa ajute...

Vreau sa gandeasca pentru el singur...sa nu gandesc eu pentru el...

Hai ca scriu romane...

It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania

D-ale lui David

simali spune:

quote:

In cazul tau cred ca te inseli. Sa nu faci nimic este momentan cel mai greu lucru pentru tine, de aceea si lupta asta.

quote:

Aici m-ai nimerit la fix.

alice

simali spune:

quote:

e nevoie de modelare culturala pt adaptare ,nu e benefic nici pt individ in sine nici pt restul comunitatii sa isi exprime instinctele in forma pura , necivilizate . iar asta se face pe baza unor reguli ,pe care parintii le pot exprima mai dur sau mai subtil , dar fara a devaloriza copilul , ci doar un anume comportament nedorit . copilul oricum va intra in vreun grup la un moment dat care fie va sanctiona comportamentul lui , fie il va accepta , asa ca va descoperi si singur validitatea unor reguli.

quote:

Este exact ceea ce incerc sa fac si eu. Sa educ fara a devaloriza copilul, ci doar comportamentul nedorit. Numai ca apare problema: comportamentul respectiv este nedorit de catre mine, pentru ca am fost invatata sa cred ca ceva in propriul meu comportament este rau, sau este nedorit de societate in general? Complicat sa decizi.

Daca copilul tau merge la o scoala la care nu este o problema sa vorbeasca in timpul orelor si profesoara percepe vorbitul lui nu ca pe un afront personal ci ca pe o sugestie din partea copilului gen "te rog sa incerci sa ne vorbesti si despre altceva" este OK sa-l educi sa fie el insusi in toate ocaziile.

Dar daca trebuie sa-ti dai copilul la scoala de stat din Romania (pentru ca nu exista alternative in orasul tau) si ESTI CONVINSA ca invatatoarea clasica considera unele manifestari ca fiind lipsa de respect... nu esti obligat sa-ti ajuti copilul, de acasa, sa inteleaga ce tip de comportament o sa i se ceara la scoala ? AM EU OARE DE ALES?

Pe de alta parte mi s-a intamplat foarte des sa observ ca noi avem tendinta de a ne percepe pe sine ca fiind una cu comportamentul (dorit sau nedorit). Este practic imposibil sa te asiguri ca la o apostrofare a comportamentului nedorit copilul nu ia lucrurile direct si nu crede ca el insusi este nedorit. Ca nu sta nimeni in viata de zi cu zi sa se asigure de fiecare data ca mesajul nu a fost perceput gresit.

alice

simali spune:

quote:

Simali, din cate imi aduc aminte esti cadru didactic, nu?

quote:

Sunt economista. Ma pasioneaza insa educatia.

alice

simali spune:

quote:

Un copil stabil emotional, cu o familie iubitoare in spate, care il apreciaza pentru ceea ce este, care se mandreste cu el, care ii ofera incredere in persoana ce o reprezinta nu va da 2 bani pe orice "profesor" sau "coleg" care il va batjocuri!!!!!
Pentru ca va stii ceea ce este, va avea incredere in parintii lui ca il vor sustine oricand si va stii sa isi foloseasca propria minte si nu a altora...

quote:

As vrea sa cred asta. Dar stiu ca noi, oamenii avem nevoie sa ne raportam si la alte persoane, nu numai la familia noastra. Si cand copilul incepe sa mearga la scoala el trebuie sa-si gaseasca "cercul" lui in care sa se simta bine si in siguranta. Pentru asta are nevoie de aprobarea celor din jur. Stiu un baietel care purta ochelari. Atat a fost batjocorit de colegi la scoala incat intr-o zi, s-a dus si si-a ingropat ochelarii in gradina.

alice

MissParker spune:

Cel mai usor lucru (si cea mai mare capcana) este sa ne legam de chestii banale, cum ar fi scobitul in nas (by the way, sunt oameni maturi care inca nu au invatat sa nu se scobeasca in nas ) sau vorbitul in timpul orelor (eu am vorbit 16 ani in timpul orelor si uite ca "problemele" ivite de aici nu mi-au distrus viata), cred ca putem gasi argumente din astea inca 2 ani de-acum incolo si sa ne limitam la ironii si la polemica ieftina.

Copiii nu au nevoie de seminare si conferinte despre cum trebuie sa fie. Indiferent ce le spui cand incerci sa-i influentezi cu gandurile tale, ei nu pot prelucra mesajul cu intelectul, fiindca le lipsesc conceptele necesare (care vin cu experienta de viata), ei cu sufletul recepteaza un singur mesaj: "Mami nu ma vrea asa cum sunt eu, vrea sa fiu altfel".

Cu asta deja i-ai trasat drumul in viata, sa se orienteze dupa cum il vor altii, fiindca el simte ca dragostea ta de mama depinde de modul cum reactioneaza el la dorintele tale. Si catastrofa e programata, pentru ca el mai tarziu va repeta scenariul cu alti oameni din viata lui (viitoarea sotie, viitorul sef etc.).

Pentru mine discutia asta se refera in principal la trasaturile de caracter, acolo este bine dupa parerea mea ca parintii sa nu intervina direct, prin indicatii (in cel mai rau caz sub forma de ordine/comenzi).

Vrei sa-i formezi copilului caracterul? Incearca sa-i fii un exemplu bun. Vrei sa fie calm si linistit? Fii tu calma si linistita. Vrei sa devina sigur si stapan pe el? Fii tu insati suverana in toate situatiile cotidiene, el va prelua pe nesimtite exemplul fiindca el simte toate motivatiile tale inconstiente. Vrei sa creasca avand valori autentice? Concentreaza-te tu pe cultura, pe natura, pe prietenie adevarata, pe relatii de suflet, el va prelua pe nesimtite exemplul. Vrei sa fie in armonie cu el insusi si sa aiba incredere in propria lui persoana? Traieste tu in armonie, fara compromisuri, iar el iti va urma mai tarziu exemplul. Vrei sa invete ce e respectul? Respecta-l tu pe el si apoi va respecta si el pe altii. Astfel, toate chestiile bune vor veni in mod natural.