Copiii nosti sunt ca noi
Raspunsuri - Pagina 2
Sheannamp spune:
Autor: croitorualin
Subiect: Copiii dvs sunt ca dvs
Trimis la: 06/09/2007 20:59:15
Mesaj:
Mi-am luat libertatea de a posta eu subiectul acesta (Eloise - sper sa nu te superi, pt. ca tu ai venit cu ideea, dar ma gandeam ca nu cumva sa ne luam cu alte subiecte si sa uitam; exact cum ai spus, mi se pare un subiect tocmai bun pentru discutii interesante, controversate si constructive).
La un alt subiect, o membra a forumului (cadru didactic) a spus ca asta e fraza cu care isi incepe sedintele cu parintii : COPIII DVS SUNT CA DVS. Unii care au postat la subiectul respectiv s-au aratat scandalizati de o asa afirmatie.
Acum vin si eu si va intreb : in ce masura sunt copiii oglinda parintilor?
Raspunsuri:
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: roxica
Raspuns la: 06/09/2007 21:21:56
Mesaj:
eu cred ca in mare masura...cel ptuin pina realizeaza daca este bine sau nu; eu de exemplu , desi e rusinos sa spun asa ceva nu vreau sub nici o forma sa seman cu mama mea..cel putin nu in privinta cresterii copiilor mei..si de multe ori ma trezesc ca ma comport exact ca ea..incerc sa ma corectez..nu mi-a placut niciodata felul in care mama mea a stiut sa fie prietena mea...adica nu a fost niciodata, si nu vreau in ruptul capului sa se repete situatia cu fetele mele..dar de multe ori ma aseman cu ea...as vrea sa seman cu tatal meu in absolut toate privintele..dar nu cred ca e posibil ca el a fost unic...; concluzia...copii seamana foarte mult cu parintii in comportament, in gindire..chiar daca poate nu se vede de fiecare data ..exclud aici perioadele de pubertate si adolescenta cind orice copil se revolta impotriva parintilor oricit de 'de gasca' ar fi acesti parinti;
dar atunci cind 'copilul' isi intemeiaza o familie...atunci se vad...'parintii'
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: principe
Raspuns la: 06/09/2007 21:22:46
Mesaj:
vezi ca s-a deschis acest subiect ,la psihologice, cred
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: Natasa
Raspuns la: 06/09/2007 21:33:23
Mesaj:
Evident ca orice copil e oglinda mediului in care traieste, aici nu stiu de ce s-ar supara cineva sau nu ar fi de acord. Noi ii invatam sa vorbeasca, sa se poarte in societate, sa arunce o hirtie la cos (sau nu), pe noi ne copiaza in gesturi si in vorbe. Pe de alta parte, orice copil are personalitatea lui, pe care va incerca sa si-o exprime si de de multe ori nu o va face in modul care ne place noua sau celor din jur. Cred ca e aberant sa acuzi un parinte pentru o criza a unui copil de 2-3 ani (mai mult ca sigur nu se tavaleste si parintele prin magazine:)) sau pentru iesirile fara noima ale unui adolescent. Evident ca un parinte aflat in permanenta in spatele unui copil previne multe dintre necazuri, dar niciodata pe toate. Si eu sint cadru didactic si intotdeauna cind cunosc un copil stiu cum sint si parintii inainte sa dau ochi cu ei, dar asta nu inseamna ca pentru toate prostiile pe care le face un copil, cei de acasa sint de vina. In afara de cazurile rare in care copilul nu incearca sa-si gaseasca limitele, sa experimenteze, sa se exprime ca individ, orice copil pe lumea asta la un moment dat nu mai e oglinda nimanui.
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: mel_g
Raspuns la: 06/09/2007 21:59:43
Mesaj:
Copilul meu se comporta si vorbeste ca mine - foloseste aceleasi expresii si aceasi tonalitate. De multe ori pot sa-i inteleg starile , nemultumirile , comportamentul pt ca imi dau seama ca exact asa reactionez si eu intr-o situatie similara.
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: conchita
Raspuns la: 06/09/2007 23:17:45
Mesaj:
copiii nu sunt clonele parintilor, deci eu nu subscriu la sintagma din titlu. sunt oglinda eforturilor parintilor indreptate spre educatie, dar atat. adica un parinte poate manca frumos la masa, de exemplu, dar daca nu si-a dat silinta sa-si invete si copilul manierele astea, copilul va manca in legea lui, fara sa fie "ca dvs, parintele".
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: dora78
Raspuns la: 06/09/2007 23:31:21
Mesaj:
Ar putea moderatorii sa uneasca acest subiect cu cel de la 'cabinetul psi", intitulat "Copiii nostri sunt ca noi"? Ca sa nu mai facem 'slalom'...? Sunteti si voi de acord??
Mentionez de pe acum ca eu eram acea membra cadru-didactic, ca aceasta vorba se refera (din unghiul din care vad eu) doar la anumite situatii speciale si la anumiti parinti care isi "aduc" in sedintele cu parintii anumite atitudini violente de care probabil nu se pot lipsi.
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: monica70
Raspuns la: 06/09/2007 23:59:38
Mesaj:
Eu zic ca e adevarata formularea.Eu sunt pisaloaga precum mami .
Diana e colerica exact ca mine si ca sotzu',doar ca noi nu ne tavalim pe jos (in public ), ca ne stim controla.Ea inca nu ... ca e prea mica.Merge treaba cu educatia,in timp,dar cu temperamentul e mai greu...
bird70 spune:
Copiii nostrii sunt ca noi? Da si nu.
Multe caracteristici ale copiilor sunt inascute si parintii le pot recunoaste usor in copiii lor. Alte caracteristici se invata din mediu. Degeaba parintii copilului sunt oameni linistiti daca copilul petrece 8 ore pe zi in grija unei bunici cu nervii in pioneze care tipa la copil si il loveste, sau copilul este intr-o colectivitate la gradinita sau scoala unde exista violenta si unde educatoarea nu poate sa controleze copiii. Pe de alta parte copiii sunt persoane distincte si pot sa fie foarte diferiti de parintii lor. De exemplu nici eu si nici sotul meu nu avem nici un fel de inclinatii artistice iar fiica noastra este foarte talentata la muzica si la pictura, pe langa asta mai scrie si povestiri pe care profesorul de engleza le gaseste foarte interesante. Eu am fost mai baietoasa, am facut multa miscare cand eram copil, jucam fotbal cu baietii, alergam, etc si cateodata mi-e greu sa inteleg 'ciudatenia' de fiica-mea care picteaza in timpul liber si planteaza flori 
.
cl spune:
quote:
Originally posted by diana21
Eu nu cred in "copiii dvs. sunt ca dvs", dar cred cu tarie in "copilul este oglinda adultilor care il cresc". Cred ca greselile parintilor, defectele lor, au ecouri adanci in copil, ii schimba cursul dezvoltarii personalitatii sale...
Din prima sintagma, ar reiesi ca un parinte agresiv are automat un copil agresiv, ca un parinte criminal, are automat copii criminali...ceea ce este o prostie, dupa parerea mea.
In schimb, da, cel mic este oglinga adultului pentru ca tot, dar absolut tot ce face parintele, influenteaza in sens pozitiv sau negativ Copilul, in procesul lui de formare...
...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Diana, asta asa este!
Iar cu postarea urmatoare:
quote:
Originally posted by Ana Stroe
sa fim seriosi...homosexualii, criminalii, geniile nascute din parinti extrem de simpli, copii cu diferite handicapuri, frati cu personalitati si vieti extrem de diferite... infirma titlul topicului; copii nostri au personalitati proprii, pe care incercam sa le modelam cu succes sau nu...depinde de aluatul dinc are sunt croiti; la suprafatza (comportament, civilizatie) da, pot fi ca noi, dar in fond sunt influentati de gene (mostenite de oriunde din cele doua familii), de factori externi uneori controlabili in proportie redusa sau incontrolabili: scoala, tipul de societate, prieteni, etc...
http://www.floriinro.ro/
In der Kürze liegt die Würze
sunt 100% de acord! Conteaza gena, personalitatea, anturajul, tot ce intra in contact cu copilul si influenta pe care o are asupra lui fiecare fapt. Unii sunt mai putin influentabili, altii mai mult. Ca fiecare parinte incearca sa-i ofere o educatie copilului lui, ca incearca sa il invete ce-i bine si ce-i rau, ca vrea sa-l ghideze pe drumul cel drept, nu contest. Dar copiii nostri nu sunt ca noi! Exact cum a spus si Conchita, nu sunt clonele noastre! Ei au personalitatile lor si modul lor de a vedea viata si de a reactiona. Nu, nu sunt ca noi, sunt diferiti complet!
eloise spune:
Am initiat acest subiect in principal ca sa imi exteriorizez temerile si ingrijorarea de mama incepatoare. Ma bate adesea gandul (absurd si perfect utopic) ca n-ar fi rau sa se impuna training-uri si teste oamenilor ce vor sa devina parinti. Sa fie o obligativitate. Desigur... e impracticabil. Apoi, toate aceste pragatiri preliminare ar fi bazate pe criteriile cui? De exemplu, inainte de a deveni parinte adoptiv, trebuie sa te supui unor teste psihologice, sa participi la cursuri de puericultura, ai nevoie la dosar de recomandari din partea mai multor cunostinte si esti vizitat de asistenti sociali care se asigura ca vei creste copilul intr-un mediu propice. Dar daca vrei sa zamislesti un copil, nimeni nu te ia la intrebari, esti liber sa-l aduci pe lume si sa-l cresti cum te taie capul, atata timp cat nu faci greseli foarte evidente ce tin de abuzul fizic. Dar cine ii apara pe copiii parintilor nepregatiti de fapt sa fie parinti de "abuzul bland"(sau nu) la care sunt supusi?
Betiana, m-a linistit un pic ceea ce spuneai tu 
. Probabil ca, intr-adevar, indoielile, intrebarile si autoanaliza sunt semne de sanatate. Sper sa fie asa.
Revin.
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
eloise spune:
Roxica, e interesant ce spui tu. Faptul ca, oricat am avea in vedere, la nivel constient, ca parintii nostri au facut unele greseli in educatia noastra, cateodata alunecam pe nesimtite in aceleasi capcane. E necesara o autoanaliza constanta. Modelul de educatie pe care l-am primit noi inca persista, si chiar daca il criticam, el ne poate influenta cateodata. Copiii care repeta greselile parintilor. Imi vine in minte o cunostinta, fata emancipata, scolita, cu o tinerete rebela, care la 30 de ani s-a decis sa se casatoreasca cu tipul cu care are o relatie nesatisfacatoare doar pentru ca "a venit timpul, am si eu niste ani, trebuie sa intru in rand cu lumea si sa am copii ca dupa aia e prea tarziu" 
. Mi se pare clar aici ca schema impusa de familie persista in mintea ei si o influenteaza, desi in acelasi timp stie ca va comite o greseala.
Ne definim ca adulti fie in concordanta cu, fie contrazicand modelul parental. Dar din pacate nu toti indivizii sunt indeajuns de puternici ca sa lupte cu mostenirea grea pe care le-au lasat-o parintii.
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
simali spune:
Sotul meu si cu mine am crezut un timp ca baiatul nostru e un fel de extraterestru. Ca nu seamana cu nici unul dintre noi. Si stateam amandoi scarpinandu-ne in cap si intrebandu-ne "cu cine o semana asta?".
Am aflat ulterior ca se poate intampla ca parintii cu personalitati prea putenice sa ajunga sa anihileze fara voia lor personalitatea copilului. Adica copilul se uita la parintii lui si ei par sa poata orice. Si-si spune: eu nu pot sa fiu ca ei. Si se culca pe-o ureche.
alice
Oliv75 spune:
Buna
Copilul este o minune si de aceea il vedem perfect, astfel ca ceea ce la noi e defect la el poate fi " mostra de personalitate" Sunt mama a doi copii minunati si pot spune ca singurul lucru constant din viata mea este frica de a nu pati ei ceva. Restul e literatura, nu cred ca exista "mame talentate", vocatia de mama (in majoritatea cazurilor) este ceva implicit, asa cum vara dupa ploaie rasare soarele Intr-adevar a creste un copil este un efort extraordinar si de aceea exista porunca de a-ti respecta parintii. Nu stiu fiecare parinte cat de "calificat " este pt a fi parinte-model dar daca copilul lui il iubeste cel mai mult din lume , cine sunt eu sa judec si stabilesc valori si etaloane?
Parintii mei fiind profesori de liceu, la sedintele cu parintii ale mele si ale fratelui meu ne-au luat mereu apararea neconditionat (chiar daca mai ales in cazul fratelui meu erau justificate criticile. Intotdeauna mi-a placut enorm latura asta a lor, niciodata in fata "strainilor" nu ne-au criticat. Acasa discutam situatia si cateodata chiar ne amuzam; poate ca astfel, neamplificand pb, trecea de la sine.
BurnedBrain spune:
simali, ti-am urmarit cu atentie multe dintre postarile legate de copilul tau. Nu te culca pe o ureche, eu sunt >90% sigur ca e vorba de AS (Asperger Syndrome) si chiar te rog sa il duci la o evaluare de specialitate. Spre binele vostru si al lui!
eloise spune:
BurnedBrain, ma intreb de ce-or fi pus butonul ala rosu ce zice "PM"?
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
b.nica spune:
v-ati uitat in ochii copilului cand va priveste?
este atent la toate reactiile voastre si va imita in tot ce crede ca intelege din mimica voastra.
nu va subestimati copilul indiferent de varsta;el intelege mai mult decat credeti si mai mult decat poate exprima.
cu cat reusiti sa comunicati cu el mai mult, cu atat veti reusi sa intelegeti ce probleme are si deasemenea sa-l intelegeti mai bine.