ce ati face daca...
Raspunsuri - Pagina 5
Mariaa spune:
terry, 
cum iti ziceam zilele trecute pana acum 5 ani, am avut un caine care ne-a fost alaturi 17 ani. era de talie mica.
vara dormea, in curte, pe spate la soare cu piciorele-n sus :) sau se urca in balansoar langa noi si astepta sa-l 'masam' pe spate :)
fiecare din voi cred ca aveti mici 'smecherii' cu animalele voastre...e ceva ce vine de la sine dintr-o relatie de prietenie pura, incredere reciproca si drag, mult drag de ei.
a murit de batranete acum 5 ani. se simtea rau de cateva zile si dupa ce latra cadea inconstient pe jos. apoi isi revenea in cateva secunde.
in ziua cand a murit a zacut pana a ajuns al meu acasa. sotul meu i-a luat capul in maini si 's-a dus'. parca l-ar fi asteptat.
am suferit foarte mult dupa el. l-am ingropat in spatele gradinii, din pacate noi nu avem cimitirul animalelor. era curtea pustie parca fara el. o saptamana am rezistat fara caine.
trebuia sa umplem golul cumva. si bine am facut.
Mella,
asta nu inseamna ca il uiti sau renunti la el prea repede. mereu v-a avea un loc special in inima voastra!
pe Daria o poate ajuta sa treaca mai repede peste pierderea lui Terry. si pe voi la fel. desi ti-e greu sa crezi asta acum.
tu in mod special stiu ca multa iubire de daruit si n-ai sa poti s-o tii acolo inchisa in tine. nu te tortura singura. alegeti impreuna ce caine ati dori sa mai aveti si inconjoara-l cu ceiasi dragoste ca pe Terry 
excursie placuta si pana cand reveniti poate te mai gandesti
va imbratisez 
pentru Emma
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=2" target="_blank">Agonie si Extaz, @Lyme, www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=32" target="_blank">PartyDC , blog DC,Timisoara impreuna
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
dolcebaby spune:
terry draga, te inteleg, stiu ce este in sufletul tau, crede-ma!
Am trecut si eu printr-o experienta din asta, la mine a fost mult mai rapid... Catelul meu s-a lovit singur cind alerga cu alt ciine in parc, loviitura fiind abdominala a facut mai multe complicatii. Am trecut print-o operatie si a doua zi eutanasie.
Am suferit cumplit, luni de zile, am fost ironizata de nenumarate ori... sotul ma sfatuia sa nu mai imi arat supararea in pubublic pt ca pot fi cosiderata nebuna.
Noi l-am dus la tara, la parintii mei unde l-am ingropat cu toate lucrurile lui. A fost linga noi 8 ani.
Si acum dupa 4 ani cind vad un brac simt ca imi sta inima si ma uit dupa el pina il pierd din oki.
Alt catel nu am mai luat, nu pot, nu stiu dak voi mai putea...
Teryy te pup si iti doresc multa putere sa treci peste durerea asta!
dolcebaby spune:
Am revenit, "of topic"
Poate sunt em mai sensibila... niciodata nu am putut sa ma uit la tv cind aratau reportaje despre: batai de ciini, catei batuti, chinuiti etc...
Nu sunt de acord cu maidanezii pe strazi dar nici cu moartea lor!
DianaR spune:
E dureros sa pierzi un animalut. Mama mea invoca tot timpul motivul asta de cate ori vroiam sa adoptam vreun animal. Tatal meu in schimb tot aparea cu cate vreun catel, pisica, hamster pe care mama reusea repede sa-i plaseze.
Sa va spun si eu o poveste care ma macina. La un moment dat aveam hamsteri. 2, o femela si un baietel. Aveam vreo 10 ani. Femela era gestanta si in sfarsit s-a hotarat sa fete. Eu tot nu ma puteam abtine sa nu ma invart pe langa ea sa vad cum merge. A iesit primul pui. Femela agitata, nu stiam daca din cauza fatarii sau prezentei mele. Plec si ma intorc din nou peste 5 minute. Inca un pui dar primul pui era deja mancat de propia mama pe jumatate. La mancat si pe al doilea, ca apoi sa ma prind ca prezenta mea o agita. Mi-a spus si tata apoi ca femelele de hamster isi mananca puii nou nascuti daca sunt deranjate. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar totusi nu cred ca propriul meu tata mi-ar fi spus asta, stiind foarte bine cum o sa ma simt...
S-a reluat votarea de la zero... Va plac? Merita un vot?
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=16" target="_blank">Doi pitici intr-un lighean si www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=6" target="_blank">A venit primavara1 (Vlad alergand)
crinuta71 spune:
Tery imi pare rau, te inteleg, nici nu vreau sa-mi imaginez ce greu ce ti-a fost sa iei decizia.... Macar tu ai in zona un cimitir al animalelor, din pacate la noi nu este....si nici nu am stiut ca exista pe undeva prin tara.... asa ca am ingropat-o pe catelusa noastra in curte la bunica (as fi fost mai linistita sa o stiu intr-un cimitir pentru animale, chiar daca era in alt oras). Tot timpul ma gandesc ca daca vreodata va trebui sa se vanda casa ce o sa ne facem, dar oricum sper sa nu se intample asta
Si noi o pomenim inca zilnic (avem o alta catelusa acum, dat tot ne amintim de cealalta) si avem tablouri si poze cu ea in casa (si putina blanita, i-am taiat chiar dupa ce a murit).... Zgarda ei o poarta noua catelusa, lesa e pusa bine (locul ei e in cuier, ca si cand traia catelusa), jucariile si castroanele le foloseste catelusa noua, vrem sa fie tot folosite, sa le vedem.... La noi a trecut un an si 3 luni de cand a murit....
gabi_fer spune:
Terry, imi pare rau, inteleg cat de greu va este...tb sa te intaresti cu gandul ca pentru ea este mai bine asa, prea multa suferinta il face si pe un om sa ceara sfarsitul, dar pe un anumal care nu-si poate spune of-ul.
terry spune:
multumesc tuturor pentru sprijin si sunt si eu alaturi de voi.
incercam sa ne revenim, ca altceva nu avem ce face.
inca am reflexul ca trebuie sa il scot afara sau sa-i spun sotului sa iasa cu el.
a trebuit sa aruncam covorul din camera pentru ca oricat l-as fi spalat...nu-l mai scoteam ca 'nou'.
castronelele lui, mancarea inca le avem. pana la urma le vom da altui catel de pe strada, cu toate ca e mancare pt. catei cu probleme intestinale, dar avem nevoie de un imbold.
am fost la cimitir si inca nu au pus placuta dar am vazut la un alt mormant de catel un gardulet mi-mic folosit pe post de jardiniera care mi-a placut tare mult si cred ca ii vom face si noi.
fetita noastra inca isi aminteste si o apuca dorul de el si o las sa planga sa se descarce si imi cere sa mergem la biserica sa ii aprindem o lumanare.
dupa ce isi revine, tot ea spune ca e fericita ca l-a cunoscut.maria, deocamdata nu imi doresc un alt catel. poate mai incolo imi voi schimba parerea. cred ca avem nevoie de timp.
ileanna spune:
terry
mai bine nu intram pe subiectul tau ca m-a apucat plansul. eu mi-am euthanasiat acum un an pisoiul birmanez de 13 ani. nici acum nu sunt capabila sa ma gandesc fara sa plang, si de fapt evit cu hotarare sa ma gandesc pentru ca NU SUPORT. am zis ca as vrea sa fi invatat de la el ce inseamna sa fii alaturi fara sa judeci si fara sa ceri nimic ... asa cum facem noi.
am trecut printr-un an intreg de clisme pentru ca nu mai iesea afara. ii faceam singura clisma in cada si se chinuia de fiecare data. cand nu ma mai descurcam singura alergam la cabinet cu teama ca e prea tarziu si ca i-au plesnit intestinele. am plecat la ski in austria plangand dupa ce l-am lasat pentru 1 saptamana in mizeria de la Ilioara. Si sunam la 2 zile sa vad ce face, tremurand de fiecare data ca a murit.
cand a trebuit sa plecam din nou pt 2 saptamani de data asta ... am luat decizia. m-am chinuit si am amanat vreo 2 saptamani, timp in care sotul a dormit pe canapea si eu cu pisoiul in pat, singura - cu usa inchisa si plangand pana pe la 3 dimineata. pana la urma l-am euthanasiat chiar in dimineata plecarii si in 2 ore ne-am urcat in masina si am iesit din casa. sotul meu a fost foarte intelegator desi era anumimalul meu dinainte de casatorie. s-a ocupat si a chemat pe cineva acasa sa faca tot, ca sa nu-l mai stresez sa-l duc intr-un loc strain.
n-as fi crezut sa trec prin asemenea momente si nu stiam cum este suferinta aceasta.
nu l-am ingropat ci l-am incinerat si stau si acum cu urna in casa pentru ca nu am gasit linistea sufleteasca sa o imprastii undeva. mi-a fost teama sa il ingrop pentru ca nu am vrut sa devina niciodata un mormant uitat (am persoane dragi la mormantul carora nu mai ajung ...).
un moment incredibil a fost chiar in ziua aceea, ajunseseram pe langa combinatul Midia Navodari si in viteza masinii am reusit sa realizez ca trecuseram peste 1 broasca testoasa maricica. am tzipat sa oprim, ne-am intors in bombanelile sotului caruia nu-i plac chestiile astea la drum. cand am vazut ca nu patise nimic ... am luat-o in brate tzipand pt ca nu mai pusesem mana pe asa ceva si ma si zgaria. i-am spus sotului ca nu o las acolo. a dat sa se enerveze si dupa aia s-a uitat la mine si mi-a spus: "bine. viatza pentru viatza." am lasat-o langa un lac cu apa dulce peste vreo 50 de km ...
cat despre reactia oamenilor ... inca de cand ma luptam cu decizia euthanasierii am interzis oricaror rude si prieteni "pragmatici, realisti si normali" fie macar sa deschida subiectul ca sterg cu ei pe jos. si ma pot lauda ca mi se stie de frica.
29S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
Deianira spune:
offf, asa tare m-a emotionat subiectul asta 
, imi pare asa de rau pentru voi .
Si iubirea mea pisiceasca a fost la un moment dar la un pas de moarte, am stat langa ea non-stop si cred ca am plans o mare de lacrimi si am rugat-o sa lupte sa-ti revina. Din fericire, m-a ascultat 
.
Terry, timpul va vindeca ranile, trebuie sa-i porti o amintire frumoasa catelului tau, gandeste-te ce fericit a fost alaturi de voi si ce fericiti ati fost si voi cu el. E un prieten drag, e normal sa suferi acum, durerea se va estompa cu timpul .