ce ati face daca...
Raspunsuri - Pagina 4
andriushca spune:
of, terry, imi pare atat de rau... deci pana la urma nu s-a mai putut face nimic... cand am vazut reaparitia subiectului mi-am dat seama ca s-a terminat si ca nu ai intrat dupa atatea luni sa ne spui ca e relativ bine in continuare... oricum, alina-te cu gandul ca poate terry a fost fericit sa mai fie cu voi inca 8 luni ... chiar daca poate i-a fost greu.
te imbratisez si sper ca cea mica e bine si nu sunt urme!
terry spune:
se degrada pe zi ce trecea. noi, luna viitoare urma sa plecam pentru 3 saptamani si ma ingrozea gandul ca il las intr-o pensiune si ca la intoarcere nu il voi mai vedea. asa...dupa ce luni noaptea a facut pe el si s-a tavalit in mizeria facuta incercand sa se ridice...ne-a facut sa luam decizia.
nu faptul ca a murdarit, cu toate ca nu mai era un mediu pentru copil cu toate ca stergeam si dezinfectam dupa el, ci faptul ca el ajunsese in asa hal si il vedeam ca e neputincios ne-a facut sa luam aceasta decizie.
poate ca nu am facut bine.
am tot incercat tratamente dupa tratamente si tot ziceam e ultimul...il mai incercam si pe asta.
inima ii era afectata, prostata, rinichii. aveam pastile pentru toate afectiunile. o punga plina de medicamente.
afara trageam de el sa mearga pentru ca nu il puteam lua in brate.
slabise f mult dar el era inalt (airedale terrier).
prietenii rad de mine ca suntem atat de afectati toata familia mea (inclusiv mama si fratii mei) ca am exagerat ingropandu-l la cimitir, ca i-am pus placuta, ca vreau sa duc copilul sa ii duca o jucarie si o floare (ea mi-a cerut).
de aceea poate ma descarc aici cu voi. cea mica are semne pe nasuc, o dunga alba pe nara si un vf de nas mai rosu dar speram ca in timp sa se mai duca.
andriushca spune:
terry, nu, nu ai exagerat ducandu-l la cimitir si eu o sa procedez asa cand a mea catelusa nu va mai fi, tot in ideea ca ne-au fost alaturi o viata, cei mai buni prieteni, poate, si merita un coltisor si in inima noastra si undeva unde sa putem sa mergem sa le punem o floare ... te pup si mai scrie-ne cand simti nevoia.
isabela spune:
Stiu ce insemana sa pierzi un catel. Anul trecut in 7 octombrie mi-a murit un catelus. Avea 6 ani si a facut o septicemie. S-a chinuit 2 zile, timp in care o plimbam in brate,prin casa. Nu a mai putut fi salvata. Inutil sa va spun cat am suferit si eu si fetia mea.
La 1 saptamana, am luat alt catel, un caniche, un puiut de 2 luni. La inceput simteam ca nu o voi putea iubi niciodata, asa cum am iubit-o pe cealalta.
Ce simt acum dupa 5 luni? O iubesc, iar ea este asa vioaie, asa jucausa si cand se apropie ora sosirii mele de la servici se aseaza langa usa, si nu pleaca de acolo pana nu apar eu.
terry spune:
Va multumesc pentru sustinere.andriushca si eu am mers pe aceeasi idee.isabela, sunt alaturi de tine. si noua ne-a cerut fetita sa luam altul ca e casa prea goala, ca nu mai avem pe cine sa scoatem afara. dar nu cred ca mai sunt in stare. poate asa zic acum, ca e prea devreme.
am mai avut un caine cand eram acasa la parinti care a fugit.
parintii mei au avut un caine prieten bun cu terry, de aceeasi varsta, dar care a murit la 6 ani de epilepsie. si dupa el am suferit. l-am ingropat in padurea baneasa. pe atunci nu era cimitirul animalelor.isabela, sa va traiasca puiutul si sa fie la fel de jucaus mereu.va pup pe toate.
daniela_b spune:
Terry, imi pare foarte rau pentru pierderea suferita!
Pot sa-ti fiu alaturi cu un gind bun si un indemn: mergeti mai departe avind alaturi amintirea unor ani fericiti linga un prieten deosebit de la care stiu sigur ca ati avut ce invata, in fiecare zi!
Cred ca felul in care v-ati luat ramas bun este unul demn si care va face cinste!
www.helpsonia.com
dana_e spune:
ooofff, e atit de trist cind se duc... :(
apoi urmeaza dilema - sa mai iei sau nu un animalut, cind stii ca peste niste ani va fi la fel...
am avut din pacate ocazia sa dau acelasi sfat unei familii care isi pierduse motanul. si anume, sa nu creada ca il inlocuiesc/uita pe cel dus, daca isi deschid casa pentru un alt pisic. in primul rind pentru ca sint atitea animalute fara stapin, care ar primi cel mai frumos cadou - o viata adevarata. si in al doilea rind, pentru ca sint atit ca diferiti ca personalitate, chiar daca ar arata exact la fel dpdv fizic.
au ajuns la decizia sa adopte alt pisoi, salvat de niste cunostinte. nu arata la fel si se vede clar ca e alta "persoana" decit primul. asa ca au pe cine iubi, fara sa insemne ca l-au uitat/tradat pe celalalt.
poate asta o sa va ajute un pic pe mai departe...
andriushca spune:
apropo de faptul ca unora li se pare exagerat sa-ti duci animalutul la cimitirul animalelor: asa e, unii nu pot intelege, ba chiar merg pana intr-acolo incat ii arunca ca pe niste gunoaie. am niste vecini care stau la casa, nu-i cunosc si nici nu vreau, pentru ca nu-i pot numi oameni, de fapt sunt incalificabili. acestia aveau 2 ogari afgani, foarte frumosi odata, dar pe care i-au tinut in curte, iarna-vara, nu i-au ingrijit, tuns, spalat, pieptanat, ma rog, tot ce presupune mai ales pt un caine cu un astfel de aspect ca aceasta rasa.
dar nu asta vroiam sa spun, ci faptul ca atunci cand unul dintre ei a murit, l-au scos in strada, la marginea trotuarului, langa un tomberon de gunoi si l-au lasat sa-l ia gunoierii. a zacut acolo 2 zile.
mai mult, ca sa nu fie nevoiti sa-l care in brate, (l-au adus de pe o straduta laturalnica pana in soseaua principala), fiind talie foarte mare, l-au legat cu sarma de picioarele din spate si l-au tarat asa pana in strada.
imi cer scuze daca v-am oripilat cu aceasta poveste trista. dar asa inteleg unii sa "cinsteasca" memoria celor mai buni prieteni, aceia care i-au iubit neconditionat...
scuze si tie, terry.
anyella spune:
Impresionanta poveste.Terry 
Aniela
terry spune:
ma bucur sa vad ca sunt multe persoane care iubesc animalele si le respecta.
andriushca, din cate stiu eu, ar fi putut fi amendati acei..."stapani". e trist ca se pot comporta astfel.
de fapt nici nu ma mira la cate vad la TV.deocamdata nu ma pot gandi la alt caine. terry a fost atat de aproape de temperamentul nostru incat ne intelegeam si din priviri cu el.
de asta tot zic ca niciunul nu va fi ca el.
e adevarat ca nu mi-as lua un caine ca sa il inlocuiesc, ca asta nu se poate.
si ...DA am invatat multe de la el.va multumesc ca imi sunteti alaturi.