Ingres are MARE nevoie de noi, de DC !!!! - cap 2

Ingres are MARE nevoie de noi, de DC !!! - cap. 1

Ingres scumpa, povestea de mai jos e pt tine :

Odata o femeie si-a pierdut pruncul. Avea mare credinta in D-zeu si dupa acest eveniment dureros mereu plangea si Il intreba in rugaciuni pe D-zeu, de ce a permis sa i se intample asa ceva?....Dar intr-o noapte femeia a visat ca era in cer printre un grup de copilasi si fiecare avea in manuta cate o lumanare aprinsa...doar unul statea intr-un colt si plangea....acel copil a atras-o fff mult...ca un magnet....era ceva special in el ...s-a apropiat de copil si l-a intrebat de ce plange? Iar copilasul i-a raspuns: plang pt ca tu esti mamica mea si de cate ori tu plangi mie mi se stinge lumanarea si nu pot sa ma alatur celorlalti copii; te rog mamica nu mai plange, nu-ti dai seama ca lacrimile tale imi sting lumanarile..?...Visul i s-a parut atat de real incat din acea zi femeia nu a mai varsat o lacrima! Si mereu ii aparea in vis un copilas care radea si era fericit!

__________________________________________________________
Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

ingres spune:

Tzuni, iti dai seama ca si eu as vrea sa nu mai plang,exact din acelasi motiv - pentru a nu-i face rau, dar numai cand ma gandesc la el mi se pune un nod in gat si lacrimile dau navala si iar incep intrebarile si durerea se adanceste si o iau de la capat...
Multumesc frumos pentu povestioara, am plans cand am citit-o...

Tzuni spune:

E normal sa simti asa. Lasa timpul sa-si spuna cuvantul. Pana atunci, daca simti nevoia sa plangi, plangi!

PS. Si sa stii ca si noi plangem cu tine!


Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos

ingres spune:

Imi sunteti foarte dragi si va multumesc tuturor pentru frumusetea sufleteasca de care dati dovada si vreau sa stiti ca mi-ati fost de mare ajutor, un cuvant inseamna atat de mult...am simtit vibratiile sufletesti in fiecare dintre cuvintele dumneavoastra si am stiut ca sunteti deosebite...
V-am spus de multe ori ca citeam si reciteam mesajele, chiar daca nu raspundeam...
Va multumesc!

carmenp spune:

si io iti citesc mesajele si le recitesc fara insa a avea puterea sa`ti scriu ceva... distractie placuta simbata, nu uita de poze. tzuni, frumoasa poveste

bertha spune:

Ingres, te rog frumos sa nu ne mai vorbesti cu "dumneavoastra", aici esti intre prietene si nu e cazul sa mentii distanta.
Eu intru aproape zilnic pe subiect, dar mai mereu de la serv si nu pot scrie atat de des cum mi-as dori. Am citit despre nunta fratelui tau, e f bine sa te duci, l-ai rani daca nu ai face-o, necazurile prin care ati trecut trebuie sa va apropie si sa va intareasca relatia. Nimeni nu o sa te condamne pt asta si e bine sa n-o faci nici tu. Imi pare rau ca nu ma pot exprima mereu asa cum simt, dar sper sa intelegi.

Neaparat sa ne arati poze, abia astept sa le vad.

Bertha si Darius - frumusete rara (DN 08-06-2004)


poze

ingres spune:

multumesc,draga mea, promit...voi pune poze...

ingres spune:

carmenp,

Ira spune:

Ingres, fa un colt cat mai discret si mai putin accesibil - in casa in care sa pui amintirile de la baiatul tau, si du-te o data pe zi sa fii cu el, sa-i vorbesti ingerasului tau. Dar nu mai mult, in rest incerca sa inlaturi tot ce-ti aminteste de el, sa nu te lovesti in permanenta si voluntar in dorul si dragostea de el.

Pt a mai scapa din durere trebuie sa invatam de la copii, sa furam un pic din inocenta, inconstienta si puterea lor de a se reface..... gandeste-te la minunata ta fetita si iubeste-o cat pentru doi. Remarca cum traieste ea moartea fratelui sau si invata de la ea. Banuiesc ca ea reuseste sa se desprinda de context si sa priveasca situatia un pic mai superficial, asta o ajuta sa mearga mai departe. Fa ca ea, chiar daca pare imposibil. Nu te mai gandi la ce-ar fi fost si la cum ar fi fost, lasa in urma trecutul si fa-ti un scop din a-ti reconstrui viata si a trai numai prezentul si viitorul.

La serviciu nu trebuie sa abandonezi. In nici un caz. A te retrage la tara in pustietate va insemna sinucidere curata, tu ai nevoie de socializare, de prieteni, de sentimente.

Pentru ca durerea sa-ti para mai usoara va trebui sa te odihnesti foarte bine. Incearca sa mananci mai putin seara ca sa-ti priasca somnul si roaga-i pe ai tai sa aiba grija de tine si sa nu faca zgomote, pentru a avea un somn profund si odihnitor. O data siesta facuta cum trebuie, batalia cu durerea e pe jumatate castigata, organismul odihnit si bine alimentat are alti anticorpi si starea ta de spirit va fi mult mai buna si mai rezistenta la emotii.

Incearca sa mananci zilnic din cele 4 grupe principale de alimente (cereale, legume-fructe, carne, lactate) si sa eviti cat mai mult dulciurile si fast-food-urile, care pe moment iti ridica glicemia si-ti produc o stare f efemera de "bine", stare care este urmata f rapid de o scadere a glicemiei concomitent cu caderea moralului, etc. Ciocolata neagra este un aliment excelent pentru tine. De asemenea te-as sfatui sa-ti faci si analizele si sa-i ceri medicului sa-ti dea supliment de vitamine si minerale, asta va ajuta f mult in a ridica imunitatea si fortele corpului tau.

Asculta muzica care-ti place si inchiriaza-ti filme sau citeste carti bune, pentru a lua contact si cu alte realitati. Traieste cu intensitate orice carte, orice film, orice-ti povesteste fetita ta.

Aici in Canada exista intalniri de grup intre oameni care si-au pierdut copiii, si toti discuta si se implica in diverse actiuni si reusesc astfel sa mearga mai departe. De asemenea poti cauta carti sau fisiere pe net pt. a vedea cum au reusit si alti oameni sa treaca prin experienta ta. Nu esti singura, milioane de oameni au trecut prin ce treci tu acum. Poti afla cum au putut ei sa-si continue viata onorabil si sa se faca utili societatii si sa-si duca durerea cu decenta si normalitate tot restul vietii.

Nu in ultimul rand gaseste in carti sau pe net citate care-ti plac, sau sfaturi si invataturi de viata, imprima-le si pune-le pe pereti, ca metoda de incurajare si de ridicare a moralului.

Te pup si astept vesti, Irina

ingres spune:

multumesc, Ira, voi incerca sa tin cont de toate sfaturile tale.
chiar ma gandeam sa sun o mamica, sora de suferinta, a carei fetita a avut aceeasi soarta ca si Mihai...ne-am cunoscut in spital, dar am reusit sa vorbesc doar cu niste rude, pentru ca ea este plecata in Italia. Cu celelalte mamici din spital nu mai tin legatura pentru ca si ele au inima stransa si nu le face placere sa vorbeasca cu mamici care si-au pierdut copiii, si eu le inteleg foarte bine...asa simteam si eu...mi-era frica ca nu care cumva sa ma descurajeze cineva...involuntar, desigur,pentru ca se duce o lupta crancena...in primul rand cu tine insuti...speri pana in ultima farama a sufletului tau ca la tine... va fi "altfel..."
off...ma rog la Dumnezeu sa imi dea putere...pentru a nu crea disconfort in jurul meu...
te pup

roxanal spune:

Ingres, nu de disconfortul altora ar tb sa te temi(aici nu stiu daca te-ai referit si la familia ta) ci doar de al tau si alor tai...ati foat greu incercati, dupa mine cel mai greu, nu pot spune ca inteleg prin ce treci, pot spune doar ca sunt cu sufletul alaturi de tine si incerc sa inteleg prin ce treci...ma bucura nespus ca intri aici si ne mai povestesti de una-de alta...si bravo tie ca reusesti sa menti cat de cat normalitatea in jurul tau
va pupam cu drag si chiar daca nu ne vezi, suntem alaturi de tine, o mana intinsa daca ai nevoie de ajutorul nostru