Sa ai copil/copii = sacrificiu?
Raspunsuri - Pagina 4
Chan spune:
Parerea mea este ca atunci cand un parinte spune ca s-a sacrificat in favoarea copilului acesta nu face altceva decat sa-si gaseasca scuze pentru diferite neimpliniri personale.
Sunt foarte putine persoane care recunosc ca atat au putut sa faca in viata si ca nu este vina nimanui.
Ce inseamna sacrificiu? Renuntarea voluntara la ceva pentru binele sau interesul cuiva sau a ceva.
Normal ca atunci cand apare un copil in viata ta trebuie sa-ti schimbi stilul de viata, ai mari responsabilitati, pentru o perioada trebuie sa gandesti pentru 2 (daca ai mai multi copii gandesti pentru mai multi, uneori si pentru tatic), renunti la anumite obiceiuri in favoarea altora … dar sunt lucruri normale, lucruri care vin de la sine…
Niciodata nu am stat sa ma gandesc ca atunci cand actionez in favoarea copilului fac un sacrificiu. Nici nu mi-am pus problema ca prioritatile in familie sa fie eu, tati si Deea. Nu. Prioritatile sunt Deea, Deea, Deea si apoi noi, dar sunt naturale, firesti. Nu gandesc ceva de genul “In fiecare zi ma scol pentru tine la ora 6.45 cand eu puteam sa ma trezesc la ora 10”. Ma trezesc la 6.45, ma uit la mogaldeata care este in pat si care doarme fericita, lipsita de orice griji pamantesti, o trezesc si mi se umple sufletule de fericire cand o aud, aproape adormita, “Mami, te iubesc… pot sa mai dorm cinci minute…”
Ce inseamana un copil? Sacrificiu? Pentru mine NU. Pentru mine copilul inseamna satisfactie, fericire, bucurie.
Citind ce ati postat voi ma gandeam ce pot numi sacrificiu facut pana acum (aproape 11 ani) pentru Deea. Raspuns: nimic! Tot ce am facut am analizat si am hotarat in consecinta. Mi-am asumat responsabilitatea pentru deciziile luate! Si am mai scris si la alt subiect – in momentul in care a aparut fatita ne-am schimbat viata si cariera radical pentru a fi cat mai mult impreuna cu ea si a o educa noi. Am inceput alta etapa din viata noastra de cuplu, de familie, de cariera - chiar daca toti credeau ca am facut un sacrificiu enorm. Daca lucrurile nu ieseau cum trebuie cine era de vina? Fetita? Urma ca peste vreo 15 ani sa ma apuc sa ii reprosez ce multe sacrificii am facut pentru ea? Puteam sa iau o decizie mai buna si sa nu fie nevoie sa ma sacrific degeaba… Nu m-a obligat nimeni sa fac ceva anume, cu atat mai putin copilul.
Sunt mamici care inving moartea alaturi de copilul lor, care se lupta cu “morile de vant”, care inving sistemul, care renunta la tot si toate doar pentru puiul lor. Le veti auzi vreodata pe femeile astea spunand ca s-au sacrificat? Niciodata!
Prin urmare nu te mai speria! O sa vezi ca dupa ce nasti toate vin aorecum de la sine. Nimeni nu a invatat la scoala meseria de parinte. Iar sacrificii o sa faci cate vei considera tu de cuviinta - nimeni nu te va obliga sa faci mai multe decat vrei! Ce o impiedica pe prietena ta sa le asigure si ea parintilor o batranete linistita? Nasii, care nu au copii, in momentul cand vor fi neputinciosi nu va fi nimeni care sa le aline batranetile, sa le povesteasca ce tineri si frumosi erau ei si sa existe cu adevarat pentru cineva. .
Toate in viata au un rost. Nimic nu este la voia intamplarii!
Bluel spune:
E un sacrificiu pe care eu abia astept sa il fac. STIU ca mi se va schimba viata total, mi se vor schimba prioritatile, dar pana la 34 de ani am facut pe toate celelalte (cariera, calatorii, bla, bla, bla) asa ca acum imi astept fetita cu bratele deschise!
Fania spune:
Nu e vorba de sacrificiu, e vorba de dragoste neconditionata iar dragostea te impinge sa faci ceea ce nici nu gandeai.
Ca parinte esti in stare de absolut orice pentru copilul tau, niciodata nu am considerat ca ceva din ceea ce am facut poate fi catalogat ca sacrifiu.
Niciodata nu mi-as fi imaginat ca pot lucra 10-11 ore dupa care pot lipi machete alaturi de copilul meu fara sa ma lamentez ca sunt obosita, dar atunci cand o faci cu dragoste ti se pare firesc, ti se pare ca zambetul acela pe care-l primesti sau imbratisarea cu manutele acelea mici te rasplatesc cu varf si indesat si nici un efort nu-l simti prea mare.
Cred ca e doar problema de mentalitate.
Iti ajuti copilul atat timp cat poti, daca poti toata viata cred ca o faci toata viata, fara reprosuri, fara temeri, fara intrebari si fara batai cu pumnul in piept.
Daca stii sa o faci discret fara sa-i ranesti sentimentele de "om pe picioarele lui" cred ca e ok.
La urma urmei cine refuza o mana intinsa mai ales una parinteasca?
poze
iuliana_2007 spune:
Un copil te implineste sufleteste pe tine ca femeie.Atunci cand devi mama simti cum vibreaza si cum tresalta sufletul in tine de bucurie si de multumire.Tot ceea ce faci tu ca femeie pe pamant,cariera ,casa,masina,etc,nu se compara cu venirea pe lume a puiutului tau,a fiintei care se naste din trupul tau.Nu stiu cum sa explic,sentimentul este placut,Este fff placut sa il vezi cum creste,cum face progree,cum intinde manutele sa te mangaie si sa o tin in brate,cum te priveste.Tu esti lumea lui si el lumea.
Nu te sacrifici,nu este vorba despre un sacrificiu,este cea mai mare responsabilitate pe care o are un om pe pamant.Copilul tau te vede cea mai frumoasa ,cea mai desteapta si cea mai buna mamica din lume.
Nimic nu se compara cu sufletelul pe care il aduci pe lume.
Iti schimbi stilul de viata dar asta nu inseamna ca ti-l schimbi spre rau.Daca nu mai poti sa mergi la nu stiu ce distractii sau sa te intalnesti cu nu stiu ce pritene la o cafea cu o mica barfa e sfarsit de lume?Ce este mai placut decat sa iesi in parc cu puiutul tau,sau sa faci o mica plimbare cu el.
Un copil te face si mai puternica,mai iubitoare,mai blanda,te binecuvanteaza intr-un cuvant.
"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."
poze
conchita spune:
iata si reality check aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=106385
Din chaos, Doamne, am aparut/ Si m-as întoarce-n chaos...
*********
Rugati-va pentru Diana, Sonia si Darius * Alaptatul Help-Line * Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil
*********
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by conchita
iata si reality check aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=106385
Din chaos, Doamne, am aparut/ Si m-as întoarce-n chaos...
*********
Rugati-va pentru Diana, Sonia si Darius * Alaptatul Help-Line * Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil
*********
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
La asta ma gandeam si eu, citind numai despre fluturashi si inimioare.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Lemoni spune:
Tocmai ma gandeam ca sunt mama denaturata!!!!dar multumec la conchita si Elle seb pt reality check, ca le numim "shimbare de prioritate si nu sacrificiu , dar in mare tot acolo ajungi.
ralcat spune:
Din experienta mea si din putul gandirii mele de mare complexitate ;)] pot sa-ti spun ca depinde mult de cat e de pregatita o femeie sa fie mama. Si cat de adaptabila la schimbarea prioritatilor. Spun asta, pentru ca eu, structural nu sunt tipul de femeie indragostita de copii, mai degraba sunt rece si usor agasata de nazdravaniile copiilor. Ca si mine, o buna prietena, cu un gen similar de reactii la copii. Motiv pentru mine sa nu-mi doresc mult timp copii si deci sa evit sa "produc" unul. Pana cand a decis Dumnezeu ca e cazul sa-mi vina mintile la cap, sa-mi doresc sa fiu mama si sa apara in viata mea puiul meu. Moment in care toti copii au devenit vizibili, dragalasi, pusi pe sotii simpatice si pentru mine. Si nimic nu a mai fost sacrificiu, nici cariera, nici silueta, nici noptile pierdute, nici prietenele cu care nu mai apuci sau nu mai ai ce vorbi, nici serile linstite in doi, nici tropaiala pe munte, nici excursii cine stie pe unde. Nu am pierdut nimic, nu am sacrificat nimic, am castigat cel mai frumos zambet de dimineatza cand ma asteapta un "mamiiii, utza, pa, copii" spus de cea mai scumpa persoana din lume, cele mai catifelate manutze care ma tin de gat, ma trag de par.
In schimb, prietena mea, care a cedat corului familiei inainte de a fi ea gata sa fie mama, este cea mai mare victima a copilului ei. Nu se gandeste decat la ce a pierdut, de la munca pana la libertatea de a se duce la mare cand are chef, nu vede decat cat e de obosita si cat va mai obosi, si cat e de agasata de tot ce face fetita ei. Si de multe ori frustrarile i se revarsa pe copil.
Si desi inainte de a fi mame aveam un comportament si pareri similare, acum ne deosebim in ultimul hal. De aceea zic, ca e foarte important daca mama e pregatita de pasul asta, pentru ca mama e principalul pion mult timp, oricat de mult ajutor primeste.
Si daca esti pregatita sa fi mama, nu te asteapta decat experiente minunate, obositoare de multe ori, dar atat de frumoase incat merita orice efort.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
espiritu spune:
desi la prima vedere pare un subiect unde numai mamele pot raspunde am sa ma incumet sa iti spun si parerea mea de tata.
pt copilul meu nu exista termenul de sacrificiu.nu ma sacrific ci dimpotriva o fac cu placere si responsabilitate.sincer abia astept sa apara inca un copil in viata mea.ar fi supeeeeerrrrbbbb!!!
N.B.
calmati-va,nu m-am impacat cu exa.
espiritu
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by espiritu
desi la prima vedere pare un subiect unde numai mamele pot raspunde am sa ma incumet sa iti spun si parerea mea de tata.
pt copilul meu nu exista termenul de sacrificiu.nu ma sacrific ci dimpotriva o fac cu placere si responsabilitate.sincer abia astept sa apara inca un copil in viata mea.ar fi supeeeeerrrrbbbb!!!
N.B.
calmati-va,nu m-am impacat cu exa.
espiritu
bravo! Sunt convinsa ca esti si ai sa fii un tatic minunat.Adina +
Olivia 04.03.2004