Relatii intre copii
Relatii intre copii | Autor: Ira
Nu stiu cum s-o fac pe fata mea (4 ani jumate') sa renunte la prietenia cu un baietel cu 5 ani mai mare decat ea, prietenie care pare destul de malefica din punctul meu de vedere.
Sunt plina de nervi, uffffffff, si n-am unde sa ma descarc decat aici si la sotul meu
.
Deci copilul respectiv se joaca f agresiv (cu catuse, mitraliere si alte jucarii penibile), copilul respectiv are voie sa iasa din casa singur, la numai 9 ani, si asta chiar si seara, si asta mi se pare enorm de iresponsabil din partea parintilor lui...in fine...si a mea e fascinata de el, se lasa condusa in toate jocurile prostesti, noroc ca nu si-a pierdut din gingasie si din jocurile ei dragute, inca mai face casute lui Barbie si gateste ciorbe in nisip.
Nu stiu cum s-o fac sa nu mai vrea sa se joace cu el, desi intalnirile intre ei sunt inevitabile (aici intre case nu exista gard si suntem vecini, ei se vad tot timpul (copiii), ca in vacanta de vara sunt toti pe afara. De interzis nu vreau sa-i interzic ca nu vreau s-o traumatizez sau sa observe ca ii impun relatii cu forta.
Btw, spuneti-mi si mie, va rog, exista dintre voi mamici care sa cumpere mitraliere si arme baietilor vostri ? Si de ce, cam care-ar fi scopul pedagogic ?
Cred ca e mai mult o problema de-a mea, dar nu-l suport pe personajul acela mic de nici o culoare. Si o mai si atinge pe fimea, o ridica in brate, ii pune catuse, mitraliera la cap, o mangaie pe par, mi se urca dracii instantaneu cand il vad ca o atinge.
uffffff
Raspunsuri
Ramona J spune:
Complicata treaba, mai ales ca sinteti vecini. Nu poti sa pui gard?
Banuiesc ca si la voi incepe scoala in curind, poate ca o sa fie si el mai ocupat.
Poti s-o duci pe fiica ta intr-un parc? Sau sa-i gasesti niste cursuri dupa-masa, cind o veni el de la scoala.
Ma gindesc ca daca-i separi o vreme, ei mai cresc si poate trece prietenia asta.
La noi in casa nu sint jucarii de genul asta. A mai primit Alexandru cind am fost in Romania, dar le-am aruncat de fiecare data.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
IreneCAM spune:
Mmmm, neplacuta situatie. Tu lucrezi sau stai acasa cu fetita? Ai putea o vreme sa o tii "ocupata" cu diferite joculete in casa ori sa iesi cu ea in parc sau sa inviti copii de varsta ei acasa...Pana la urma si discutia cu parintii copilului e o solutie. Dar eu cred ca deocamdata e suficient sa fii cu ochii pe ei si sa atragi fetita in alte jocuri cand apare "elementul dubios" in preajma. El e in prepubertate, fetita ta e inca foarte mica..."prietenia" se va raci, mai ales daca intervii discret.
Off topic: nu vi se pare ca lucrurile legate de educatia copiilor au devenit mult mai complicate acum decat in copilaria noastra? De exemplu, intr-o situatie similara, mama m-ar fi chemat urgent acasa, cu mustruluiala de rigoare pt baietel!!
Spiridusha:))
daniela_b spune:
quote:
Initial creeata de Ira
Nu stiu cum s-o fac pe fata mea (4 ani jumate') sa renunte la prietenia cu un baietel cu 5 ani mai mare decat ea, prietenie care pare destul de malefica din punctul meu de vedere.
Nu stiu cum s-o fac sa nu mai vrea sa se joace cu el, desi intalnirile intre ei sunt inevitabile (aici intre case nu exista gard si suntem vecini, ei se vad tot timpul (copiii), ca in vacanta de vara sunt toti pe afara. De interzis nu vreau sa-i interzic ca nu vreau s-o traumatizez sau sa observe ca ii impun relatii cu forta.
Btw, spuneti-mi si mie, va rog, exista dintre voi mamici care sa cumpere mitraliere si arme baietilor vostri ? Si de ce, cam care-ar fi scopul pedagogic
Cred ca e mai mult o problema de-a mea, dar nu-l suport pe personajul acela mic de nici o culoare. Si o mai si atinge pe fimea, o ridica in brate, ii pune catuse, mitraliera la cap, o mangaie pe par, mi se urca dracii instantaneu cand il vad ca o atinge.
uffffff
Este evident ca fiica ta gaseste "fun", distractie in a se intilni cu "vecinul", e normal ca da, ea este foarte mica, nu intelege violenta lu' ala mare decit drept joaca.
Sa-i interzici distractia asta (odata ce ei nu-i displace, sa nu uitam, iar...e mica, e greu sa-si dea seama)...hmm, nu cred ca va merge.
Cred ca ar trebui sa "dibuiesti" si sa alegi orele de distractie si sa le inlocuiesti cu altceva, mai pe placul tau (dar in pimul rind si-al ei).
Cred ca ti-o fi greu ( e chestiune de management al timpului)dar...de-as fi in locul tau as iesi "pusca"
din casa cin' le-o fi "lumea mai draga" (o ridica in brate, ii pune catuse, mitraliera la cap, o mangaie pe par) si as da din miini entuziasmata: " scumpi...plecam la teatru de papusi/cumparaturi de papusi/ora de picturi/atelierul de modelat plastilina/ora de inot in bazin/ora de privit pestii in acvariu (ce stiu eu? ceva ce i-o place mult...), vii si tu? ". Ei as! Normal ca vine, are 4 ani jumate...Pe scurt, i-as inlocui "distractia" statului cu "mitraliera" la cap cu alta distractie, mai distractiva
.In fond, cind ai de-a face cu un "dusman" de aproape 10 ani (ca virsta) pur si simplu trebuie sa fii mai creativ decit el, sa oferi alternativa.
Ca de interzis e simplu ( "sa nu te mai prind ca stai ca napu' n cultura cind zuzulete iti pune mitraliera la cap, ori intri'n in casa ori nu stiu ce fac!!!"), de oferit program -altu' la schimb -e mai greu.
Mai in doua cuvinte (pe scurt):
Parintele unui copil de 4 ani jumate poate avea control asupra programului de joaca al acestuia, fara sa-i interzica un contact cu alti copii.
De asemenea, un parinte are posibilitatea si chiar dreptul sa discute cu copilul de 9 ani si ceva in privinta contactului de zi cu zi a distractiei (fun) copilaroase ( ne dam in leagan, ne jucam cu mingea, ne fugarim in jurul "cozii" dar NU ne legam cu catusele fiindca sintem cuminti, politia NU prinde copiii cuminti cu catusele!).
Daca nu ne putem intelege cu copiii, atunci ne intelegem cu parintii.
-Buna ziua, ma cheama Cutare, imi pare bine ca sintem vecini ( etc etc...ce dragut! am putea face atitea impreuna!) dar nu-mi pare bine ca am observat ca iubi al vostru de copil o leaga pe iubi a mea de copil mult mai mic ( are doar 4 ani jumate) cu catuse si ii pune mitraliera la cap (timpla). Ce ziceti? Oare n-ar fi bine sa ne ocupam de asta impreuna?
Cam asa ceva.
www.helpsonia.com
monica-elizabet spune:
ref mitraliere, pusti, pistoale, sabii... noi avem cateva printre jucarii dar alex le foloseste cand se joaca impreuna cu alti baietei si atunci unul dintre ei este "baiatul rau" si celalat "politistul"(in general fac schimb de roluri)...sper eu ca binele o sa invinga totdeauna.
ref "relatia" dintre fetitza ta si baiatul mai mare...eu zic ca tu ar trebui sa vorbesti putin cu el si sa-i spui(cred ca intelege la 9 ani) ca ea este fetitza si este mai mica si tie nu-ti place sa o vezi cum se joaca cu ea jocuri violente, etc...si sa incerce si el sa se joace cu ea jocuri de fetitza, sa vedem ii place?
daca nu, incearca sa-i gasesti fetitei tale alte preocupari...mai departe de casa
numai bine
monica
mami de alex(7 iunie 2001) 
si ruxi(16 dec 2004) 
Ira spune:
Toate sfaturile voastre sunt bune, va multumesc enorm de mult.
Stiu ca=i pot oferi alternative, si stiu ca pot discuta cu baiatul, sau chiar cu ea, dar am vrut sa fiu un pic mai subtila.
Baiatul nu e chiar atat de agresiv cum apare din postarea mea, cand scriam eram plina de nervi si un pic panicata, acum m-am mai calmat. Eram f afectata ca copilul meu poate fi atras de un asemenea personaj..desi stiu ca pentru copii nimic nu e mai placut pe lumea asta decat compania altor copii, nici o jucarie, nici o activitate nu inseamna mare lucru pt. ea daca nu are copii integrati in activitatea respectiva cu care sa socializeze.
Nu toate jocurile lui sunt agresive, mai joaca si leapsa sau pititea cu el, se iubesc foarte mult si din cauza asta nu stiu cum sa procedez..., insa aseara ii surprinsesem ca se joaca de-a "Cedrika Provencher" (o fetita de 8-9 ani care-a disparut, a fost probabil rapita, acum de curand aici in Canada si toata presa vuieste, la TV in fiecare seara la stiri dau vesti, sunt afise peste tot in magazine). Deci se jucau de-a fetita asta disparuta si ghiciti cine era in rolul de Cedrika. Probabil ca am si batut-o eu prea mult la cap cu acest caz, de frica sa nu-mi dispara din curte sau din fata casei.
O sa vorbesc cu baiatul, in primul rand, o sa-i spun ca nu mai vreau sa se joace cu pistoale langa copilul meu. Nu stiu daca fac bine, insa...fetitei mele nu pot sa-i spun sa nu se mai joace cu el ca ma va ura foarte tare pentru asta. Nici nu se vad atat de des ca sa panichez, 2-3 ori maxim pe saptamana...Sofiei pistoale nu-i pot interzice pentru ca nici nu exista asa ceva printre jucariile ei.
CriPOD spune:
Ira, te inteleg perfect! E greu. Mutatul a functionat pt mine cel mai bine. Doar ca nu e o optiune de cele mai multe ori...
Cele mai bune sugestii sunt cele de a distrage atentia Sofiei de la individ. Plecati de acasa, nu deschide usa, mai citeam undeva ca poti incerca sa scoti in evidenta partile negative ale caracterului intr-un mod "nevinovat" in fata fetitei, desi nu stiu ce sa zic...
Apoi, poti sa vorbesti si cu copilul acela si fa-i reguli stricte. Spune-i ce-i permiti si ce nu. Si fii cu ochii pe el. Iti spun din proprie experienta ca daca esti cicalitoare destul la adresa lui, se va da batut, va ajunge la concluzia ca e prea complicat .
Trebuie sa-ti folosesti tot arsenalul diplomatic, dar stiu ca e greu. Si de astea ne lovim pana cand au 18 ani.
O alta posibilitate: organizeaza-i "play-dates" (nu stiu cum le zice la voi) cu fetite de la gradinita. Daca tu inviti o fetita, sigur va fi si Sofia invitata. Si asa, plus niste activitati, plus daca stai cu ea in curte cand e afara, poate gaseste si monsieur (sp?) un prieten mai pe masura lui.
Ai grija mare! La 10 ani te crucesti ce stiu copiii si ce limbaj au. Succes! Iti tin pumnii sa gasesti combinatia perfecta de metode.
mami www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Hop si io & amazing Dedi (1995) & extremely private ex-Pauuu (1991)
vilma spune:
Sa-ti spun din experienta mea, nu foarte bogata, de a avea in fata ochilor jocuri de fetite si jocuri de baietei.
Atunci cand fetita mea se intalneste cu una sau mai multe fetite, jocurile lor sunt predominant feminine. Atunci cand gasca are cel putin un baiat, fetele evita sa se joace in fatza lui ca fetele. Ori se despart, ori sunt cu un ochi pe el tot timpul si se joaca un pic altfel, asa, mai de fatada. Daca fiica mea este inconjurata de baietei, ea intra in jocul lor cu masinute sau cu atacuri ale extraterestrilor, pentru o perioada, dupa care se retrage (cred ca se plictiseste). Este alaturi de spiderman, dupa care il invita sa se mai joace si de-a altceva.
Mie asta mi se pare cat de cat normal. Mirarea mea maxima este cum de a integrat-o baiatul vecin de 9 ani pe fetita ta de 4. Astia mai mari urasc sa se joace cu "bebelusii". Sau poate asta e numai pe aici. Daca nu vorbeste urat si este atent cu micuta, as vedea un avantaj in comunicarea cu acest copil mai mare. Dar daca e agresiv cu ea, hm, m-as mira daca ea ar mai vrea sa fie in preajma lui.
Ira spune:
Multumesc pentru sfaturi
.
Baiatul e agresiv totdeauna "in joaca", si joaca rolul de politist sau detectiv care o salveaza paralel cu cel de infractor, pentru ca nu sunt decat ei 2 de cele mai multe ori. Are imaginatie foarte mare si asta mi-a placut initial la el, ca e capabil sa se joace si sa traiasca situatii virtuale pt. fun minute in sir.
Vilma, tocmai sa asta am ramas un pic pasiva la prietenia lor, pentru ca am vazut in asta si avantaje (baiatul o invata si lucruri bune, ea invata sa se descurce in situatii noi, cu copii mai mari, etc.)
Baiatul e f flexibil, s-a jucat de multe ori la noi in casa cu casa lui Barbie, caii si accesoriile ei, numai ca pe papusile in sine nu punea mana nici obligat, zicea ca e jenant.
in fine...de cand v-am mai scris eu nu l-am mai vazut ca sa-i vorbesc.
Mqqm, tu te-ai mutat pt. o situatie similara ?
La noi nu cred ca va fi cazul, parintii lui sunt atat de orgoliosi incat sunt convinsa ca daca voi exagera un pic baiatul nici bunaziua nu-i va da Sofiei...tocmai d-asta mi-e frica sa intervin, sa nu se cada in extreme si sa sufere copiii..
Totusi...nu pot intelege...cum exista pe lumea asta parinti care sa cumpere arme de jucarie copiilor, ce poate fi frumos, educativ sau creeativ in asta ?
Donia spune:
Ira, eu cred ca daca i-ai spune baiatului ca nu e potrivit pentru Sofia sa se joace cu pistoale si catuse, el ar fi OK cu asta si nici nu le-ar povesti parintilor ca tu te bagi in jocurile lor. Eventual poti sa-i explici ca Sofia e prea mica pentru jocuri din astea, fa-l sa se simta magulit ca are ocazia sa o invete altceva... Dar totodata trebuie sa poti sa sugerezi alte jocuri atractive... intra in mintea pustiului... "Bine, nu ma joc cu mitraliera pentru ca asta mica e prea mica, dar atunci ce-mi ramane de facut?" Si aici urmeaza sa le oferi tu niste optiuni, din ceea ce stii ca le place la amandoi.
Sa se joace de-a exploratorii, sa isi faca corturi din paturi, sa isi aduca rucsaci cu provizii, carti, binoclu facut din cartoanele de la hartia igienica... si probabil ca pregatirile in sine vor fi atat de amuzante incat nici nu vor avea timp sa mai plece la explorat... Iar daca pleaca le poti ascunde tu animale de jucarie prin iarba, prin tufisuri... hai sa vezi ce vacanta faina puteti sa aveti.
Sau sa isi construiasca ceva pe post de vapor si sa plece in calatorii in jurul lumii, el sa fie capitanul care da ordine, ea bucatarul, apoi invers, sa aiba si Sofia placerea de a conduce...tu poti sa aduci un atlas si baiatul sa ii citeasca Sofiei despre tarile prin care calatoresc...
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
CriPOD spune:
Ira, nu, nu m-am mutat de-aia.
Am avut o perioada in care ma panicam zilnic de nu aveam aer si ma simteam neajutorata. Locuiam la townhouse, nu aveam gard la gradina, copila (vreo 4 ani atunci) era prietena cu o fetita mai mare si cu mari aptitudini de leader. Nu conta ce faceam si ce spuneam, fetita mea disparea aproape zilnic. Pur si simplu intra cu acea fetita in casele altor oameni, cunostinte de-ale lor sau ale altor copii si se juca acolo. La cateva minute dupa ce incepeau sa se joace la mine in gradina disparea. O cautam inebunita pe toate aleile si gradinile oamenilor pana aparea.
S-a intamplat ca m-am mutat si din ziua aceea problema mea asta a devenit istorie. Iar fata mea nici n-a mai pomenit-o pe Diana. Doar ca asta nu e o solutie, desigur...
Eu nu prea vad valoare in prietenia intre un copil mic si unul mai mare. Asta poate pt ca avandu-l pe fiu-meu mi-a fost dat sa vad o multime de baietei crescand si se cam pot generaliza etapele lor de dezvoltare si preocuparile. De asta sunt mai transanta si nu iti sugerez sa le "salvezi" prietenia.
Dar sunt copii care intotdeauna vor prefera prietenia copiilor mai mari. De obicei cei dezvoltati intelectual inaintea varstei. Si atunci e benefic, doar ca trebuie supravegheati indeaproape.
mami www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Hop si io & amazing Dedi (1995) & extremely private ex-Pauuu (1991)