Va respectati indeajuns parintii?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ralcat spune:

Imi respect mama indeajuns de mult incat sa-i spun cu mai multa sau mai putina diplomatie cand eu am alta parere. Daca diferenta de opinii e in zona copilului meu, nu imi spun doar parerea, ci imi impun punctul de vedere. Daca e vorba de alte chestii ... mai putin sensibile, incerc sa ajung la un compromis. Duc discutia in alte zone, ca oricum ea il va carcoti pe al meu, asa cum si ai lui ma carcotesc pe mine.
E clar si evident ca o fac pentru ca persoana potrivita pentru puiul lor inca nu s-a nascut sau nu l-am gasit, si daca tot ne-am multumit cu unu care nu ne merita, macar sa-l carcoteasca, sa se racoreasca .
Dar incerc sa nu generez prea multe conflicte si recunosc ca ma ajuta si firea mamei care este tare dragutza si pasnica de felul ei.
Ana_a ash vrea sa-ti dau un raspuns. Eu in locul tau m-as duce la ziua tatalui tau. Poate nu stie sa fie un tata bun, poate nu stie sa fie un bunic bun, dar niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Si daca la anu Doamne fereste nu ai la ziua cui te duce, te ve gandi cu gand amar ca n-ai fost la ultima lui zi. Parerea mea, de copil ramas repede (la 18 ani) fara tata, fara un tata cam absent, cam ocupat cu ale lui, cam anti-tata, dar de ziua lui tot ma gandesc in fiecare an cu un nod in gat ca era ziua tatei.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

betiana spune:

Parintii cred ca au intotdeauna dreptate datorita experientei de viata acumulate.In general sunt posesivi si nu vad decat fata urata a lucrurilor.Cel mai adesea vor gasi cusururi sotului fiicei lor.Nimeni nu este prea bun pentru fetita lor.Indiferent cat de mature sunteti, parintii vor incerca sa va dirijeze viata in continuare, considerand ca astfel va deschid ochii si va ocrotesc.Cert este ca ar trebui sa va astupati urechile cateodata si in nici un caz sa-i spuneti sotului ce a spus mama.Transmitand parerile mamei sotului nu faceti de3cat sa-l intaratati impotriva parintilor dvs.Iertati-i pe parinti! Multi dintre ei au obosit si simt cateodata o adevarata bucurie cand isi descarca sentimentele.

roxanadum spune:

Foarte interesant subiectul. Nu cred sa fie vreo familie in care sa nu existe aceasta problema a parintilor: ca sunt prea intruzivi, absenti, critici, intr-un fel sau altul sunt urmatorul "strat" al familiei noastre largite, deci sunt acolo.
Cei mai multi parinti inca au o atitudine posesiva si dominanta fata de copii lor chiar si dupa nasterea nepotilor cand noua familie s-a format. Nu uitati ca "prezenta" parintilor este unul dintre principalele motive de divort. Desi o noua familie s-a format, parintele simte nevoia sa ghideze in continuare copilul: "iti spun eu ce sa faci, cum vb cu sotul, cum se creste copilul tau". Inca nu vor sa renunte la copilul lor si nu accepta schimbarea statusului acestuia. O idee este sa le spunem frumos ceva de genul "inteleg ca vrei sa ma ajuti si am nevoie de ajutorul tau. Eu am o familie acum si pe primul plan sunt sotul si copilul (copiii) mei. Asa cum suntem noi, cu defecte, cu idei bune si rele ne urmam drumul nostru, asa cum si tu si tata (/mama) ati facut si faceti in casa voastra. Nu imi place sa imi critici familia oricum ar fi ea asa cum nici voua nu v-a placut lucrul asta. Am nevoie de voi sa ne ajutati, sa ne sustineti, sa aveti incredere in noi ca vom reusi sa realizam multe lucruri impreuna. Intr-o familie sunt perioade bune si rele - ma ajuti daca ma sustii sa trec peste perioadele grele, sa fiu alaturi de familia mea."
In acest fel le mutati centrul de concentrare de pe o problema (care nu e a lor - ge defectele sotului) pe una unde ii responsabilizati, lucru care le confirma orgoliul, maturitatea, imaginea parentala.
Consider ca este foarte important sa trasam liniile peste care nu se poate trece in familia noastra. Daca mama face un comentariu legat de familia mea (sotul meu de exe) ii atrag atentia ca este o problema care tine de familia mea. Am observat ca repetarea acestor cuvinte "familia mea" in fata lor de cate ori am avut ocazia ii face usor usor sa inteleaga, sa simta ca ceva s-a schimbat. Este un proces de durata. Nu se schimba dupa o singura discutie. Dar profitand de fiecare intalnire cu parintii puteti ajunge mai departe si lucrurile se imbunatatesc.
Uneori simt nevoia sa fie securizati. Ca si cum ginerele le-a furat copilul, iubirea copilului lor. Imi amintesc aici o discutie cu parintii mei cand imi criticau partenerul si razand le-am zis: oricum nici unul nu e bun din punctul vostru de vedere. Sa inteleg ca visul vostru pentru mine este sa imbatranim impreuna in aceeasi casa? Si le reamintesc de multe ori ca nici eu nu sunt perfecta - in felul asta se aliaza inconstient cu sotul meu care e un dragut ca ma suporta
2 vorbe si inchei ca m-am intans: ana_a si patou - eu consider ca e bine sa luati distanta de parinti daca asa simtiti nevoia si vreti sa le transmiteti un mesaj. Dar sarbatorile importante sunt chei de impacare. Ziua de nastere sau Craciunul sunt momente cand voi puteti arata chiar mai multa intelegere si intelepciune. Asta nu inseamna ca va purtati ca si cum nimic nu s-a intamplat. Dar riscati sa mutati conflictul pe o chestiune care nu va intereseaza, de genul "si de ziua mea nici nu ai venit", sau "nu ai dat nici un telefon de craciun".
Kores sper ca ti-am raspuns si tie in primul rand prin ce am scris mai sus. Sper tare mult sa rezolvi conflictul. Repet insa - e de durata - ca la tratamentul unei boli, dureaza un pic, nu se vindeca la prima pastila.

carolinah spune:

Daca este sa ma gandesc crestineste, nu cred ca imi respect suficient parintii. Si daca ma gandesc altfel, tot asa. Ca mi-au dat viata etc etc etc.

Ma enerveaza cateodata de imi vine sa mor cu ei de gat, sunt absurzi si incapatanati, invechiti si in toate felurile, dar ma ajuta sa imi cresc copiii dupa regulile mele de cand s-au nascut, ma ajuta in toate felurile posibile pt ei, asa ca ar trebui sa ii respect mai mult macar pt asta si pt ca ma suporta asa ocupata si stresata cum sunt, daca nu pt altele.

Dar ma gandesc si ca imbatranesc si ca (cel mai probabil) vor muri inaintea mea si atunci imi vine sa plang de pe acum.

Asa ca Ana, du-te, nu stii cat apuci sa ii mai vezi, are dreptate Raluca.

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

goldi spune:

Nu are rost sa incercam sa-i schimbam (parinti sau soti) si nici sa nu ne asteptam ca sotul/sotia sa fie vreodata altceva decat nora/ginerele. Am auzit si vazut destule exemple de nore-soacre care stateau de gat toata ziua, se iubeau si se dragalaseau ...pana cand nora s-a certat cu sotul(baietelul soacrei)si la inceput mai pianossimo, dar apoi cu forta, d-na soacra a dat de pamant cu nora ei iubita.Nu este o trimitere directa la relatia soacra-nora, lucrurile "e" la fel pe toate diagonalele.
Adica, parintii trebuie tinuti intr-un glob de sticla, sotul, in altul; se vad dar nu se aud, isi pot face semne, dar nu se pot atinge.Si atunci, am si eu liniste!

carla28 spune:

eu nu vad ca as tine un secret daca nu as spune sotului meu toate discutiile pe care le am cu parintii mei, chiar daca unele l-ar viza. Eu una nu o sa ma duc niciodata sa-i spun sotului meu ceva de genul:' uite ce a zis mama/tata despre tine"

ca sa imi respecte si sotul meu parintii mei, in primul rand trebuie sa ii respect eu pe ei si evident sa-i respect si lui parintii..

si cred ca e o greseala sa iti vorbesti parintii de rau chiar daca nu esti de acord cu ei, in fata sotului, nu vei stii niciodata cand se pot intoarce vorbele impotriva tata sub forma de repros

si mama mea imi mai spune una-alta care din punctul ei de vedere considera ca nu e ok, dar daca cred ca are dreptate, am grija sa discut cu sotul meu, in asa fel sa nu creada ca s-a complotat impotriva lui

Carla

kores spune:

quote:
Originally posted by betiana

Cert este ca ar trebui sa va astupati urechile cateodata si in nici un caz sa-i spuneti sotului ce a spus mama.Transmitand parerile mamei sotului nu faceti de3cat sa-l intaratati impotriva parintilor dvs.Iertati-i pe parinti! Multi dintre ei au obosit si simt cateodata o adevarata bucurie cand isi descarca sentimentele.

betiana

Cred ca acest lucru se intimpla si in situatia in care ma aflu eu si care m-a facut sa deschid acest subiect:

Multumesc Miss Parker, m-ai uns pe suflet cu raspunsurile tale, dar.. o unda de regret am in suflet, se pare ca buni crestini, ar trebui sa ne respectam parintii, in orice situatie, sa intindem si obrazul celalalt...indiferent de caz

La mine nu este vorba ca, gata, ce aud la mama , ma duc si-i spun sotului, nu, aici e vorba de altceva, sotul meu a fost acuzat de ceva, urit, casnic, ca i-a luat un ... cleste, da ati auzit bine, dupa ce acesta a a fost folosit in curtea bunicii mele, asadar, o problema banala, incredibila, casnica s-a transformat in razboi, sotul meu care este un om extraordinar de harnic s-a apucat sa puna in aplicare un proiect mai vechi de ani de zile al tatalui meu, acela de a face o casuta in satul lui natal, si dupa ce sotul meu, s-a pus pe munca, singur, cu multa pasiune, daruire, drag, ii place sa dovedesca ca e mina de aur, a luat si scule de la parintii lui, ma rog,
e incredibil cum acum de o luna de zile, e acuzat de maica-mea, bunica-mea, si taica-meu ca a luat un ... cleste din curtea bunicii, la care venise, fiind rugat, tot cu ginduri bune sa-i instaleze un boiler...

Deci amanunte banale, dar... eu cred ca oricit ai fii de parinte, daca vezi ca copiii tai fac ceva bun, mai pune si tu o vorba buna, o apreciere, o lauda, iar tu, dimpotriva ce faci, susotesti, birfesti,denigrezi, dar culmea, nu in fata, ci incet usor, ma "inghesuia" pe mine intr-un colt...
si iata, daca eu, am luat atitudine, i-am pus fata in fata pe mama si pe sot, am creat un scandal monstru, am reusit sa-mi supar parintii extraordinar, care ma reneaga, nu-mi recunoisc comprtamentul, rautatea, lipsa de respect diplomatie; cum e posibil sa creez scandal in familie, gata nu mai au ce sa discute cu noi....

Mie sincer mi se pare aberant, eu zic, ca , oricit de cardiac e tata, merita sa luam o pauza, sa-mi mentin atitudinea mea de revoltata, pt ca sunt f revoltata, si sa ma cam separ putin de ei...

e incredibil cum dintr-o familie echilibrata am ajuns aici... insa eu ani de zile, nu i-am zis sotului nimic din ce cred ai mei despre el, dar acum, cind am vazut atita daruire in ce face el pentru noi, pentru ei si poftim acuze, atitudine si recunoastere, sotul e uluit ca a ajuns...hot

kores spune:

Si ca sa ma intelegeti si mai bine, pt ca mi-am recitit postarea si pare un orgoloiu si o copilarie de-a sotului
La acuzatia si susoteala mamei, am tacut o data, a doua oara m-am certat, a mai trecut o saptamina, s-a luat si bunica-mea de bine, am cumparat alti clesti, i-am dus si bunicii, nu, tot nu e bine, tot isi mai aduc aminte ca X l-a luat, pina cind am facut o luna de la acest subiect si el inca nu s-a inchis...

am zis chiar ca domne, cred ca ai mei s-au sclerozat frate, dar totusi eu cunosc si stiu ca in familia mea orgoliul, incapatinarea si ultimul cuvint al mamei sunt la loc de cinste...

insa gata, azi, gata, uite ca problema e chiar proaspata, lucrind la casa azi, iar s-a adus aminte de ... cleste... si sotul n-a mai putut, a zis, stop, pauza, aici ne oprim, daca nici eu n-am fost bun, am aratat ca vreau sa fac ceva pt toti, cu tot sufletul si daruirea si nu gasesc decit susoteala in spate, si acuze de... hotie, si neincredre, eu ma opresc, nu mai fac nimic, si ... la revedere...(ai mei nu recunosc ca acuzele astea, imi reproseaza ca eu bag vrajba, eu insa sunt tot mai uimita si le spun pe fata cum e posibil sa nu confirme ceea ce discuta numai cu mine !!!)

imi pare rau ca am ajuns aici... tata pe partea cealalata, cardiac fiind, ma santajeaza emotional, spunindu-mi ca eu am intentia sa moara mai repede, ca o sa realizez la batrinete, ca acum nu am minte, clar, ca a avut dreptate si ca fac mari greseli...

situatia e cum se poate de tensionata, eu sunt la mijloc, a intrerupe relatiile cu parintii cind santierul acela la casuta e deschis e razboi curat, sunt mihnita si derutata, si in ultimul rind tin la tata, cred ca si el a fost toata viata o victima a mamei......

kores spune:

Sunt in mare impas...
Situatia e f grava... in seara asta mama mi-a suierat ca daca tata va pati ceva(conflict,deces) in urma conflictului urit avut de noi 2 cu ei doi, ea nu va mai vorbi toata viata cu mine...
I-a deranjat f tare ca ginerele lor ar fi tipat la ei si ei nu permit asta.Eu am fost de fata, nu pot spune decit ca fiind foarte nervos s-a justificat cu voce tare, da, a vorbit foarte disperat, cu naduf, a spus, s-a justificat, insa nu i-a jignit absolut deloc, insa eu zic ca ai mei prea exagereaza; intrebarea lor este cum e posibil ca ei dupa o viata, sa ajunga sa se tipe in asa hal la ei, spre satisfactia tuturor vecinilor?

Ce naiba sa mai fac ? M-au facut nebuna, ca i-am dezamagit complet, ca ei si-au pus toata viata sperantele in mine si iata ce merita...psa le fac eu batrinetea de batjocura in halul asta, ca ginerele ei mai are un pic si o bate daca mai continua asa... ce exagerari, ce treburi de nimic...
Eu venisem la ei in seara asta cu ginduri de impacare, fata acra a maica-mii m-a facut sa mi se stringa iar stomacul de nervi, la cit m-a jignit femeia asta nu stiu ce naiba sa mai zic...

Daca sotul nu va mai continua casa, tata va suferi ca se va ruina, daca o continua el nu poate lucra cu ei doi uitindu-se crucis la noi sau chiar sa nu ne vorbeasca, cum o dai tot rau e cu ei... eun lant al slabiciunilor de nedescris...ma simt depasita

MissParker spune:

Eu nu (mai) intind celalalt obraz la nimeni, ca am stat prea mult cu obrajii inrositi de lovituri Invat sa ma apar, sa pun limite, sa imi asum raspunderea 100% pentru viata mea si sa nu mai permit amestecul celor care - sub pretextul ca-mi vor mie "binele" - fac mai mult rau si distrug...

Eu zic ca cine cere respect cu pumnul nu il merita. Respectul trebuie meritat. Parintii au adus un copil pe lume fiindca si l-au dorit, nu ca sa aiba pe cine controla si cui pretinde respect gratuit. Nu asa se creste un copil fericit.

Eu nu concep sa-mi spuna cineva rautati gratuite despre sotul meu sau sa-l acuze pe nedrept, cand eu stiu ca e un om bun si corect, ca ma iubeste si cu care sunt fericita. Cand parintii mei au incercat asta, am vazut si am simtit clar intentia lor de a intriga intre mine si sot pentru a nu ma pierde ei de sub control. Ei, iar autogolul tot si l-au tras, fiindca atitudinea lor m-a indepartat si mai tare de ei. Nu as putea sa mai permit vreodata parintilor sa ma influenteze negativ intr-o situatie in care eu STIU ca sunt fericita si mi-e bine... Scuze...

Cu fostul sot, cu care nu eram fericita, nu au avut nimic de comentat, ca ala era "respectuos", ma lasa sa pompez bani in Romania, sa-i aduc pe ai mei cu lunile in vizita (la 2 camere, ce mai conta ca noi nu aveam intimitate?), acolo nu i-a deranjat nimic si nu au observat ca eu nu eram iubita si nu eram fericita. Ei, cum a aparut un barbat puternic si independent in viata mea, care m-a iubit si m-a facut fericita (toata lumea vedea ca radiam), ai mei au inceput sa incerce sa saboteze relatia.

kores, tu nu faci decat sa spui lucrurilor pe nume, draga mea, nu te mai justifica, mie mi se pare normal sa nu suporti tot felul de magarii si rautati ale parintilor la adresa sotului tau, care e respectuos fata de ei si care se poarta frumos cu tine. Pai pe ei ce-i intereseaza? Un al doilea copil care sa fie fixat pe ei si sa-i asculte pe ei fara sa cracneasca? Dar el e sotul tau in primul rand, deci TU trebuie sa fii fericita cu el, iar ei - daca nu le place de el - sa-si vada de gainile si cocosii din curtea lor, ca doar nu traiesc ei cu el ca familie... Pana cand te vor trata ca pe o fetita mica si neajutorata?

Deci ei isi varsa otrava asupra ta, apoi te acuza ca ai minti cand le atragi atentia asupra a ceea ce au spus chiar ei (!), nu apreciaza nici un pic eforturile facute de sotul tau, ba chiar il mai si acuza si banuiesc de cine stie ce, Doamne, ce bine cunosc din familia mea manevrele astea.

Draga mea, mie mi se pare ca acesti parinti nu au nici suficient respect si nici suficienta iubire fata de tine incat sa nu-ti otraveasca viata. In locul tau as trage niste granite severe, ca sa simta consecintele actiunilor lor. Prin asta nu le "faci" nimic, cum ar crede ei, ci pur si simplu te protejezi pe tine. Ai curajul si ia distanta, spune-le ca ai nevoie de timp ca sa se reaseze relatia cu ei, ca tu in conditiile astea nu mai poti avea o relatie civilizata, ca nu mai ai chef de scandalurile si acuzatiile si jignirile lor, apoi tii distanta asta catva timp.

Si nu te mai lasa manipulata sa te umpli de remuscari, ca nu ai vreo influenta asupra sanatatii tatalui tau. Nu esti tu Dumnezeu, sa ai putere de viata si de moarte asupra altui om. Tatal tau este exclusiv responsabilitatea tatalui tau. Chestia asta mi se pare cel mai abject santaj posibil din partea unui parinte.

Imi pare rau, nu pot fi impaciuitoare, rana mea inca sangereaza si de aceea sunt foarte sensibila cand vad si la altii ceea ce cunosc prea bine din proprie experienta. Numai distanta ajuta. Pana la urma cu cine e normal sa-ti petreci viata, cu parintii sau cu sotul??

kores, putere, curaj si consecventa iti doresc!