Va respectati indeajuns parintii?
Va respectati indeajuns parintii? | Autor: kores
Intrebarea o pun in calitate de adult de 33 ani, si cu 2 copii la rindul meu, deocamdata mici.
Stiu ca intre generatii conflictele sunt permanente, insa cand ti se intimpla tie, care nu esti tocmai o fire pacifista si intelegatoare , e foarte greu sa zimbesti cu toleranta si sa procedezi cu intelepciune.
Asadar, voi aveti secrete fata de sot, din respect pentru parinti, legate de discutiile si parerile personale pe care le au parintii fata de sotul vostru, ginerele lor, sau nu puteti tine in voi, ca in cazul meu, si rezolvati problema punind cartile pe masa, dar declansind niste conflicte mari in familia de nastere?
Eu stiu ca birfa este atunci cind discuti cu cineva despre o persoana care nu este de fata, atunci cine greseste eu, care transmit sotului si discut o problema de familie sau maica-mea care se supara ca am transmis lui asa ceva, ca nu am pic de rusine, ca nu sunt deloc diplomata?
I-am spus clar, daca are ceva sa-i reproseze sa-i spuna direct nu sa ma mai invenineze pe mine cu niste aspecte cu care oricum nu sunt de acord.
Ea e tare mihnita ca eu nu ii respect indeajuns, ca ii denigrez fata de sot, ca nu sunt diplomata si ii critic dur fata de el, care savureaza spectacolul, zic ei, parintii. Tot ei imi mai spun ca el este foarte respectuos fata de ai lui, ca el niciodata nu i-a criticat pe ei fata de mine sau altcineva, si ca cum sa-mi permit eu sa-i critic pe ei in fata lui, un...parvenit si un om al interesului.
sotul meu, nu i-a criticat niciodata in fata mea, pe parintii mei, dimpotriva ma tempereaza si pe mine, zice sa-i las, sunt parintii mei, deci ca sa infirm acuzele mamei, nici macar o data nu a vorbit urit depsre ei… insa ei au replica, "e ascuns, esti naiva, nu stii nimic, ride si se bucura in sinea lui"
Nu iau aprarea sotului in toatalitate, cum zic ei, eu ii vad defectele, nu zic ca e perfect dar de multe ori eu vad ca ei il vad complet diferit de mine, mult mai ascuns si oprtunist, lucru pe care cei din afar familiei sa zicem, nu-l confirma.
Ce sa ma mai fac cu ai mei? cum sa evit izbucnirile periodice, sau poate maica-mea are dreptate, spuneti-mi sincer, chiar sunt obraznica, nerecunoscatoare si prost crescuta? chiar nu ai voie sa reprosezi parintilor ceea ce vezi gresit ca au procedat cu tine ca si copil si care te-a marcat sau te-a influentat ca adult? sau daca faci ce crezi tu ca e bine , sa fii corect, sa nu tii in tine, sa discuti deschis cu partile implicate o problema, o suspiciune, o acuza, o nemultumire?
Voi cum procedati?
Raspunsuri
pisimuky spune:
Cunosc prea bine toate aspectele mentionate de tine.
Si eu, pana nu demult, am procedat ca tine - spuneam verde in fata ca nu-mi place aia si aia, ca nu s-a procedat corect in problema cutare s.a.md. DEGEABA ! Poti sa ai tu dreptate cata vrei, in ochii lor ( ai parintilor ) nu ai ! La mine asa e, pot sa am nspe argumente ( si fff. solide, de altfel ) ei se considera parinti perfecti, care n-au gresit niciodata....Si am ajuns la concluzia ca nu are rost sa-mi consum eu neoronii pe ceva ce nu poate fi schimbat. Am ajuns sa accept ( desi nu credeam ca se va intampla asta vreodata ) ca astia sunt si mai mult nu pot, au si ei limitele lor. Nu le mai reprosez nimic da' nici nu-i mai prea bag in seama, in sensul ca nu mai sar sa-i ajut imediat cand au nevoie ca ei nu m-au ajutat nici macar o data cand am avut nevoie. Am devenit mult mai indiferenta cand vine vorba de ei...Asta e... Parintii nu ti-i alegi, ti-i da Dumnezeu. In ceea ce-l priveste pe sotul tau, eu nu-l cunosc,prin urmare nu ma pot pronunta insa la mine faptul ca n-am avut secrete fata de el s-a intors ca un bumerang impotriva mea si de atunci nu-i mai spun nimic important despre ei. Si consider ca e mult mai bine asa. Iti doresc multa intelepciune ! 
Mamica de nazdravan Rares 
si 
Mihnea
Good things last forever.
pisimuky spune:
Am uitat sa-ti spun ca lucrurile le vad asa prin prisma unui adult tot de 33 de ani si tot cu 2 copii mici.
Numai bine iti doresc !
Mamica de nazdravan Rares si Mihnea
Good things last forever.
Theiuta spune:
Draga mea, Kores...
ai si nu ai dreptate...din punctul meu de vedere.
Nu rezolvi nimic daca ii spui pe parintii tai, sotului.
Pe de alta parte, nici parintii nu ar trebui sa te mai invenineze.
La mine este situatia, asemanatoare. Eu am ajuns la urmatoarea conduita: o ascult pe mama, dar trec prin filtrul ratiunii mele ceea ce imi spune. Daca eu consider ca are dreptate, caut sa ii atrag atentia sotului, diplomat.
Daca nu, ii spun ca eu nu sunt de parerea ei, asta este, imi pare rau. Pe de alta parte incerc sa nu o critic in fata sotului meu. Si la mine, el uneori ma tempereaza.
Mama tine foarte mult la el, dar eu am impresia ca reciproca nu este valabila. Stiu ca mama sufera.
Deasemenea, nici sotul nu trebuie criticat in fata parintilor. Le dai apa la moara.
Si tot pe de alta parte...uneori din afara se vad anumite lucruri mai bine...
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
diana21 spune:
Eu cred ca mama ta are dreptatea cand zice ca ar trebui sa fi mai diplomata. Nu neaparat sa ai secrete fata de sotul tau, dar e mai bine sa nu generezi si sa alimentezi conflcte intre ei. Cred ca spunandu-i sotului tau ca ai tai au spus diverse chestii despre el, nu faci decat sa-i starnesti ranchiuna fata de ai tai. Tu ii vezi pe parintii tai prin ochii copilului lor, subiectiv, cu indulgenta...pentru sotul tau, parintii tai sunt, in cel mai ferict caz, prieteni. Nu are cum sa nu puna la suflet ce aude, oricat de mult te-ar iubi. Sunt discutii pe care le ai cu mama ta, acolo ar trebui sa ramana, mai ales daca sunt si un fel de barfe. Nu rezolvi nimic daca ii spui sotului tau. Ii va uri la un moent dat si nu cred cavrei asta.
De asemenea, stiu din proprie experienta ca exista parinti ca ai tai si ca ai mei, care le stiu ei pe toate mai bine, si cu care nu poti sa ajungi usor la un consens in caz ca ai opinii diferite de ei. Am intrat la acest subiect pentru ca ieri m-am certat cu mama mea, pe care nu o vazusem de doua luni, din cauza incapatanarii mele si a orgoliului ei. Mai exact, din cauza copilului. Pe care il iubeste enorm, motiv pentru care a decis ca atunci cand vine la mine sau merg eu la ea, copilul poate face ce vrea el. Cand e ea la mine, fetita mea nu numai ca nu ma mai asculta deloc si fuge urland in brate la buna, dar ma mai si pune la punct "tu nu stii, buna stie, ea mi-a dat voie". Ca sa intelegi mai bine, fetita mea are trei ani si e foarte cuminte si intelegatoare in mod normal, nu am nici un fel de problema cu ea. Pana vine mama, moment in care nu-mi mai recunosc copilul. Exemplu de ieri; ii spun fetitei sa vina la masa sa papam ciorba de legume (pe care de altfel o manaca cu placere). Nu a vrut pentru ca (stia ea ce stia) ar fi vrut cereale cu lapte. Eu insist, ea nu si nu, si la un moment dat, o trimit in camera ei pana cand se va hotari ca ii este foame. ce crezi ca face mama? se duce la ea, o ia in brate si o intreaba' "ce sa-ti dea buna, cini-minis sau nesquick?" Ei, in moemntul ala mi s-a ridicat tensiunea si i-am spus sa lase copilul jos ca tocmai era pedepsit si ca nu mananca cereale cu lapte din nou. Tocmai mancase de dimineata. Si mama s-a suparat atat de tare, incat a vrut sa plece acasa, a inceput sa planga...Azi am sunat-o sa-i spun ca-mi pare rau ca am suparat-o, asta este, alta data sa faca ce vrea ea...inca e tot suparata si crede ca NU O RESPECT deloc, ca-mi bat joc de ea...Si nu am tipat, nu am jignit-o (niciodata nu am facut asta), doar am indraznit sa am alta parere si sa nu o las sa faca ce vrea ea cu copilul meu.
Sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea, insa, povestindu-ti episodul asta, poate o sa iti dai seama ca singura solutie este sa-i lasi in pace...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
marcellinna spune:
Cred ca ii respect de-ajuns pe parintii mei si mai cred cu tarie ca exista miliarde de persoane care dintr-un motiv sau altul sau din zeci de motive isi respecta parintii mult mai mult decat mine.
Cat despre sotul meu...intotdeauna a stiut ce parere am despre parintii mei,imi respecta deciziile in ceea ce-i priveste chiar daca nu de putine ori nu a fost de-acord cu mine.
Din pacate diplomatia nu e punctul meu extra forte, dar asta nu inseamna ca nu sunt diplomata chiar deloc.
"Diplomatia" asta, in cazul meu ar fi sa ascund prea multe lucruri evidente si ar echivala cu minciuni stratosferice ...chiar sunt satula de ele .
Ai intrebat daca "ai voie sa reprosezi parintilor ceea ce vezi gresit ca au procedat cu tine ca si copil si care te-a marcat sau te-a influentat ca adult? sau daca faci ce crezi tu ca e bine , sa fii corect, sa nu tii in tine, sa discuti deschis cu partile implicate o problema, o suspiciune, o acuza, o nemultumire?"
Sigur ca ai voie.Intrebarea cheie e :ARE ROST? Crezi ca o sa recunoasca ce greseali au facut? Ca isi dau seama de consecintele greselilor lor? Ca sunt dispusi sa se schimbe sau sa schimbe macar o virgula in comportamentul lor facand macar un gest macar odata fara chiar sa rosteasca "imi cer scuze"(ca asta chiar li s-ar parea prea mult).
Ai mei nici in ziua de azi nu-si dau seama desi reprosurile cu privire la comportamentul lor fata de mine le-au primit si de la alti frati ai mei.Consecinta...au inceput sa se comporte si cu fratii mei la fel cum s-au comportat cu mine.
Doar gandul ca o sa procedeze si fratii mei ca mine ii mai tine in frau...adica vreau sa spun ca eu sunt la circa 2500 km de ei.
patou spune:
probabil ca eu sunt mai categorica din fire:)) i-am spus mamei mele foarte clar si hotarat sa se abtina de la orice comentarii, si n-a avut incotro, pana la urma a inteles .
asta nu inseamna ca n-am uneori chef sa-mi "barfesc" sotul, dar pentru asta exista prietenele mele..
Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.
MissParker spune:
quote:
Initial creeata de kores
Asadar, voi aveti secrete fata de sot, din respect pentru parinti, legate de discutiile si parerile personale pe care le au parintii fata de sotul vostru, ginerele lor,
Nu exista nici un fel de secrete care sa merite sa fie pastrate "din respect"!! Cine te respecta si iti pretinde respect trebuie sa fie corect si sa nu umble cu "secrete" (in traducere barfe pline de rautate si venin!).
quote:
sau nu puteti tine in voi, ca in cazul meu, si rezolvati problema punind cartile pe masa, dar declansind niste conflicte mari in familia de nastere?
Eu nu am tolerat sa fie vorbit de rau sotul meu in fata mea. Conflictele le declanseaza in realitate barfitorii, nu cei care spun adevarul.
quote:
Eu stiu ca birfa este atunci cind discuti cu cineva despre o persoana care nu este de fata, atunci cine greseste eu, care transmit sotului si discut o problema de familie sau maica-mea care se supara ca am transmis lui asa ceva, ca nu am pic de rusine, ca nu sunt deloc diplomata?
Deci daca spui adevarul si daca te deranjeaza modul ca mama ta iti barfeste sotul (demonstrand prin asta lipsa de respect fata de tine), asta inseamna ca nu ai pic de rusine?? Iuhuuu, eu sunt cea mai mare nerusinata de pe planeta. Si sunt mandra de asta. Vii si tu in clubul meu?
quote:
I-am spus clar, daca are ceva sa-i reproseze sa-i spuna direct nu sa ma mai invenineze pe mine cu niste aspecte cu care oricum nu sunt de acord.
Foarte corect ai procedat, asa procedeaza oamenii cu caracter.
quote:
Ea e tare mihnita ca eu nu ii respect indeajuns, ca ii denigrez fata de sot,
si iata cum adevarul se transforma in "denigrare" in gura celor mai mari denigratori. Asta se cheama proiectie: iei trasaturile care nu iti convin la propria persoana si le proiectezi asupra altcuiva, care devine brusc "denigrator", "nerusinat", "lipsit de respect" etc.
quote:
ca nu sunt diplomata si ii critic dur fata de el, care savureaza spectacolul, zic ei, parintii.
Pai bineinteles ca nu esti diplomata, auzi tu, in loc sa sopotesti cot la cot cu ei chestii urate despre sotul tau, tu ai lipsa de diplomatie sa ii spui lui despre rautatile si barfele alor tai?? Ntz, ntz, ntz... Cat despre el, uite si tu ce nenorocit, sa savureze el in secret (numai ai tai isi dau seama) spectacolul prin care tu iti umilesti parintii si ii calci in picioare fara ca ei sa-ti fi facut ceva, saracii de ei... Mai, dar ce copil rau esti!!
quote:
Tot ei imi mai spun ca el este foarte respectuos fata de ai lui, ca el niciodata nu i-a criticat pe ei fata de mine sau altcineva, si ca cum sa-mi permit eu sa-i critic pe ei in fata lui, un...parvenit si un om al interesului.
Ei, iaca si samburele
Fara ca parintii tai sa-si puna problema ca poate parintii lui sunt altfel (oameni mai de caracter, sorry!), ei arunca imediat cu pietre tot in sotul tau... Ar cam trebui sa iei atitudine la modul mai serios, sau crezi si tu ca parintii tai au dreptate cu elucubratiile lor? Funny, si ai mei parinti - cum au vazut ca sunt prea fericita cu Bogdan si ca ma incep sa ma desprind de sub controlul lor - cum au inceput sa-l banuiasca de interes (pai nu-i asa, de ce ar gandi parintii mei ca cineva m-ar iubi din suflet?? E musai ca ala sa fie interesat).
quote:
sotul meu, nu i-a criticat niciodata in fata mea, pe parintii mei, dimpotriva ma tempereaza si pe mine, zice sa-i las, sunt parintii mei, deci ca sa infirm acuzele mamei, nici macar o data nu a vorbit urit depsre ei…
Sotul tau are caracter si se vede treaba ca are parinti de calitate, care il respecta si ei pe el la randul lor... Respectul asta e o strada cu dublu sens, cu toate ca unii parinti l-ar vrea strada cu sens unic...
quote:
insa ei au replica, "e ascuns, esti naiva, nu stii nimic, ride si se bucura in sinea lui"
Si tu ce crezi pana la urma? Ca nici parintii tai, nici cei din afara familiei nu ar trebui sa aiba un rol prea mare in parerea ta despre sotul tau. Sentimentele tale ce-ti spun? Ele iti vor spune cum sa actionezi.
quote:
Ce sa ma mai fac cu ai mei? cum sa evit izbucnirile periodice, sau poate maica-mea are dreptate, spuneti-mi sincer, chiar sunt obraznica, nerecunoscatoare si prost crescuta?
Da, esti foarte obraznica si trebuie sa fii batuta cu nuiaua
Numai niste parinti obtuzi si obsedati sa nu-si piarda controlul asupra ta pot veni cu asemenea argumente. Apropo, daca esti "prost crescuta" atunci e vina lor
quote:
chiar nu ai voie sa reprosezi parintilor ceea ce vezi gresit ca au procedat cu tine ca si copil si care te-a marcat sau te-a influentat ca adult? sau daca faci ce crezi tu ca e bine , sa fii corect, sa nu tii in tine, sa discuti deschis cu partile implicate o problema, o suspiciune, o acuza, o nemultumire?
Voi cum procedati?
Eu am facut reprosurile cu pricina, am incercat sa argumentez si sa discut civilizat, apoi mi s-a transmis de catre mama mea "De ce n-a venit sa-mi spuna ea mie toate astea in fata, ca o calcam in picioare..." si cu asta am incheiat relatiile cu ea, lamurindu-ma ca nu aveam cu cine sa discut civilizat. Au trecut 3 ani de atunci, imi este bine si sunt in armonie cu mine insami, nu mai trebuie sa respect pe nimeni care-mi baga pumnul in gura.
Apropo, tatal tau e la fel sau doar ii canta in struna mamei tale fiindca altfel ea ii face viata amara? Ea nu are si ea un hobby, acolo? Nu tricoteaza, nu creste pesti, nu se uita la telenovele?
Edit cu o rugaminte: te implor schimba titlul subiectului, ca ma ia cu lesin la stomac
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
marcellinna spune:
Hai Miss Parker ca eu una am intrat in clubul tau.
patou spune:
quote:
Edit cu o rugaminte: te implor schimba titlul subiectului, ca ma ia cu lesin la stomac
si ca sa raspund la intrebarea pusa in titlul subiectului: Ii respect atat de mult incat am luat decizia sa-i las sa traiasca fericiti fara sa-i mai amarasc cu ideile mele.
acum ma intreb daca ar trebui sau nu sa-i sun de craciun :)
Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.
ana_a spune:
Buna!
Ca tot se discuta despre parinti...am si eu un ghinpe in suflet, ca sa-l numesc asa... sunt tare suparata pe ai mei, motive sunt mai multe...detaliez daca doriti...oricum, am decis si am hotarat sa nu merg la tata duminica, este ziua lui...nu stiu, simt ca ar merita un pic "pedepsit"...dar pe deoparte nu ma lasa inima sa nu merg la el, e totusi ziua lui, dar daca stau si ma gandesc la cat este de egoist si uracios, (mama zice ca el nu-si da seama, ca nu o face intentionat...) ar fi ceva foarte normal sa nu merg la ziua lui...macar anul asta, cumva sa-si de-a seama ca ne pierde incet dar sigur...
La inceputul lunii a fost ziua lui mama, la fel m-am simtit...nu stiu e destul de nasol daca chiar nu-mi doresc sa merg la ziua lor, cred ca au umplut paharul, sau sunt eu prea sensibila si vreau prea multe In fine, la mama...luata de val m-am dus, am luat o floare in ghiveci de la o florarie, sotul si copilul, si ne-am dus...am stat un pic...si am plecat asa fara nici un chef, si sincer regret ca m-am dus, trebuia sa nu ma duc nici la mama ca acu daca am fost la ea si nu merg la tata...nu-i echilibrata balanta
Cam incoerenta...in fine, intrebarea mea: este o pedeapsa prea mare?
Si ca sa fiu si on topic, eu imi respect parintii, dar nici nu am fost pusa in situatia de a-mi fi barfit sotul de ei, ma rog...a fost o data o situatie, mama a zis ceva legat de cati bani castiga...dar m-am facut ca nu pricep ce vrea...am lasat-o moarta cum s-ar spune, dar nici sotului nu i-am spus nimic, nu avea rost.
Dar daca m-as pune in situatia ta, sincer nu as povesti cu sotul chiar despre toate, mai degraba as incerca sa ignor ce spune mama cu un fel de "las ca stiu eu cum sta treaba" ca doar nu stam sub acelas acoperis.
Ana, mamica lui Stefan de 2 ani si....
construim!
ne jucam de-a cresa
ne jucam de-a pompierii