Mamici de septembrie-octombrie (59)
Raspunsuri - Pagina 9
Carmenita spune:
Roxana nu mai pune la suflet atata si nici nu mai plange, pentru ca poti sa iti declansezi nasterea. Si eu am fost foarte suparata pe mama si pe al meu sot, si am plans, si apoi am avut doua zile contractii dureroase, de am zis ca nu mai merita niciunul nimic. Si eu sunt singura cand nasc, sotul meu este plecat la munca si vine dupa ce bebe e bine mersi acasa, si mi-am rugat mama sa vina sa stea cu mine in perioada aceea, si mi-a zis ca nu stie daca poate sa imi ia concediu, ca sa o rog pe soacra-mea. Si soacra-mea imi spune ca nu poate sa il lase pe sotul ei si sa vina sa stea cu mine. Asa ca m-au lasat pe dinafara, si atunci am zis sa caut o femeie sa vina sa ma ajute dupa ce nasc, cateva ore pe zi, ca sa nu fiu singura cu copilul in casa. Asa ca ajutor de la familie mai putin, pana acum nu m-a ajutat nimeni cu nimic, am avut probleme cu sarcina la inceput si eram singura in casa, nu aveam voie sa ma dau jos din pat si venea la mine vecina sa imi spele un vas, sa vada daca sunt bine, dar in rest, de la cei dragi doar vorbe. Sotul nu ma ajuta nici pe mine cu nimic, ba pe langa se vaita ca atunci cand vine acasa nu poate sa plece sa se plimbe din cauza mea, ca eu nu il inteleg ca vrea sa evadeze, ca are nevoie de o recompensa pentru ca munceste asa mult.
Nu iti spun astea ca sa te incurajeze, ci doar ca sa vezi ca nu merita. Sunt sigura ca mama ta te va ajuta, chiar daca acum face figuri. Iar problema cu bunica si nepoata e peste tot. NU stiu de ce ca bunici sunt asa sensibili si afectuosi, iar ca parinti asa exigenti. Nu zic ca nu au fost afectuosi cu noi, dar sigur nu ne-au cantat asa in struna. Oricum in aceste momente suntem mult mai sensibile si vulnerabile si ne simtim neajutorate. EU ma vad pe mine, cat de usor ma las atacate de vorbele celor dragi.
Sfatul meu este ca in momentele astea sa incerci sa te gandesti la tine si bebele din burtica, pentru ca el acum are mare nevoie de tine puternica. Hai, mai e putin, si nu merita ca dupa ce ai trecut prin atatea in sarcina asta sa iti faci rau. Linisteste-te, odihneste-te si o sa vezi ca maine toate o sa ti se para mai usoare.
O noapte usoara iti doresc!
Carmen 
32+ 
Andrei
Piciulika spune:
SABINA, sunt scandalizata!! Cum adica rating prost la asa ceva? 
Eu m-am chinuit - demuuult, inainte "sa ne stim" 
- sa copiez toate perlele sa le pun intr-un word, sa rada & se minuneze si altii fara net! Cred ca mai am documentu' pe undeva...
Ce coola e ultima! Clar e filozoafa!!!!
Piciulika 32+ Michael
Roxana_G spune:
Of, Ana, asa e, cand stai impreuna te mai si paruiesti. Numai ca noi nu stam impreuna si nu inteleg unde e problema de comunicare de ne ciodanim pe subiectul Alex si ajutor, mai continuu in ultimele luni. Nu inteleg de ce nu putea spune clar ca nu poate sa ma ajute si gaseam o solutie, dar ma duce cu vorba de o luna, ma incarca cu nimicurile alea cu apartamentul pe care am ajuns sa il urasc, si nici acum nu ne intelegem. Treaba cu plecatul la mare ramane insa in top, am vorbit deja cu sotul meu sa le zica ei sa se potoleasca cu prostiile astea. Eu pe soacra nu pot conta, nu prea venea ea nici inainte de celalalt nepot, dar acum sta cu el mai mereu, chiar si in weekend. Sigur ca in caz de urgenta i-o duc si pe Alex si las acolo, ca si asa zicea ca isi doreste casa plina de nepoti. Dar mama are numai o fata si numai o nepoata. Si oricum gaseam eu o varianta de bona sau ajutor, daca stiam din timp. Eu ce fac acum in pragul nasterii, pe cine caut sa ma ajute?
Rox 37+
si Alexandra Maria 
(10.02.2004)
Piciulika spune:
quote:
Originally posted by Roxana_G
Ca sa va mai deturnez gandurile de la nasteri, sa va spun ce gusturi ciudate am. Cum la inceputul sarcinii nu suportam nici un miros, acum sunt disperata dupa miros de cauciuc, lacuri, benzina si lemn.
slippers76 spune:
Rox, nici noi nu stam impreuna, eu una n-as rezista. Sunt prea independenta pentru asa ceva. Mama mea e din fire calma si impaciuitoare. Dar mama e mama, indiferent la ce varsta, si eu nu suport sa fiu cocolosita. Insa mama vrea sa vina sa ma ajute (uite, vezi? tu ai nevoie de ajutor si nu-l primesti, iar eu ma simt sufocata de atatea oferte de ajutor). Asta e. Cred ca si hormonii nostri sunt de vina. Cu Miruna am fost mai calma, parca. Acum urla hormonii in mine, sunt extraordinar de irascibila, plang cu sughituri, n-am rabdare, reped lumea. Deh... faceti cunostinta cu Hormonica...(aia sunt eu)
Ana 36+ Vlad
si Mirunica (16.05.2003)
BB din burtica
tomasa spune:
Mirela, hai ca iti povestesc eu, ce-mi mai amintesc, fiindca asa cum spuneam durerile le-am uitat deja 
, atat pe cele de dupa operatie dar mai ales pe cele mult mai soft din travaliu.
Eu am nascut in ianuarie 2005, cezariana cu anestezie rahi-peridurala. Stiam ca va fi cezariana din motive de pozitionare proasta a copilului, IR marite, etc. si o programase dr. pe 12 ian, eu avand termenul pe 13. Ei bine pe 9 ian m-au apucat durerile, intr-o duminica fireste, legile lui Murphy. Toata noaptea m-a cam incercat burtica si spatele, ca o durere slaba de ciclu insa, o presiune asa, nimic notabil, doar ca am cam facut drumuri la baie. Insa am dormit toata noaptea. Dimineata nu ma simteam bine, dar nici rau, ma cam durea si cum eu nu avusesem contractii toata sarcina, mi-am dat seama ca se apropie momentul. Mi-am sunat medicul, el mi-a spus sa iau un NO-Spa si un Scobutil si daca in jumatate de ora nu-mi trece sa merg la spital la camera de garda si sa ma internez. Am luat, nu mi-a trecut asa ca am facut dus, ocazie cu care am pierdut si dopul (vascos, galbui-rozaliu cu firisoare de sange-l-am vazut clar in cada alba), m-am aranjat si am plecat la spital. Contractiile erau regulate, la 5 min dar scurte si nu foarte dureroase, ca de ciclu asa.
M-am internat si m-au dus la sala de reanimare ca sa-mi astept medicul si randul pt. ceza. Mi-au luat sange si din nou culturi de col. A venit dr. si asteptam eliberarea salii de operatii. Intre timp, cat ma plimbam prin sala mi s-a rupt si apa, am simtit o presiune mare jos si apoi un val caldut pe picioare. A curs mult de tot si am avut o senzatie super, de usurare, chiar mi-a placut, era o senzatie incredibila, ca scade burtoiul si esti mai usoara. Durerile tot nu erau mari, ce ma ingrijora era ca de dimineata nu-l mai simteam pe bb, noroc ca mi-au pus electrozii aia pe burtica si ii vedeam bataile inimii, deci stiam ca el e bine.
A venit anestezistul, m-a intrebat cateva chestii, era simpatic si glumet, i-am dat plicul. Eu voiam rahi-peridurala, imi cumparsem singura trusa cu cateterul si solutia.
Am intrat in sala, m-au urcat pe masa, mi-au pus branula, sonda urinara (ustura putin dar e singura durere din timpul operatiei) si m-au pus sa stau ghemuita, nemiscata, cu capul in piept. Pozitie cam incomoda pt. o graviduta care mai are si contractii, dar a fost ok. Intai se face anestezie locala, asa ca nu simti nimic la anestezia propriu-zisa. Stiu ca anestezistul mi-a spus "nu va temeti, acum o sa apas ca sa fac semn unde voi intepa" si mi-a facut semn dar cred ca tot atunci a facut si treaba . Apoi m-a intrebat daca "a prins", eu am spus ca "nu", ca-mi simt inca picioarele si el a ras si a spus "bine, atunci urcati-le pe masa" . Fireste ca n-am reusit, erau lemn.
Mi-au pus masca, m-au legat, etc. Anestezistul statea mereu la capul meu, unde erau monitoarele si-mi vorbea, face glume, afost un dragutz dar cica asa sunt ei toti, asta le e jobul. M-a intrebat daca simt ceva, i-am spus ca nu si el "bine, pt. ca au inceput deja".
Toata operatia n-am simtit nimic, nici o durere, doar cum umblau acolo, dar fara durere. Ce m-a surprins a fost cand m-au apasat in capul pieptului ca sa scoata copilul, au apasat foarte tare, ma dureau coastele. Eu credeam ca la ceza e suficient sa taie si gata, scot copilul, credeam ca il iau ca din oala. Dar nu e asa, se apasa si se impinge si se trage si chiar te doare fiindca la piept nu esti amortita si simti toate cele. Mai e si o senzatie de sufocare tot din cauza ca te apasa pe piept, parca nu mai ai aer. Mie insa imi arata anestezistul ca imi vine suficient oxigen prin masca si asta ma linistea. Oricum faza a durat cateva min, pana in 5. Apoi il vezi si auzi pe bb si orice altceva dispare, mi l-au adus sa-l pup, mi-au facut poze cu el, era frumos foc si avea gropita in barbie .
L-au luat, pe mine m-au terminat de curatat si cusut, mi-au pus o punga cu gheata pe burta si au chemat brancardierii.
Asistentele de la post-operator sunt dragute, iti fac calmante. Acolo stai pana te poti da singura jos din pat (bine ar fi sa o faci cat mai repede) si iti aduc copilul la alaptat sau cand il ceri tu. Cand te dai jos prima data e un hop greu, dar cu cat te misti mai mult si mergi mai repede iti trec mai repede durerile, asa ca e bine sa te mobilizezi ca sa ajungi la salon cu bb. Peste descrierea acestor dureri trec, fiindca nu sunt relevante si oricum se uita cand iti amintesti ca esti mama. La salon poti suna pt. ajutor, pt. alaptat etc. de cate ori simti nevoia. Cam asta e povestea, probabil am mai uitat cate ceva, dar nesemnificativ.
Ceea ce e bine la ceza e ca atunci cand apar durerile esti deja mama si te intareste gandul ca trebuie sa te mobilizezi pt. copil. Fireste ca, daca e posibil, e de preferat sa nasti natural, sigur sunt durerile mai mici si recuperarea mai rapida, e totul mult mai fiziologic. Eu care am experimentat ambele tipuri de durere recunosc sportiv ca cele post-cezariana sunt mult mai rele decat cele de care am avut eu parte pana in operatie, dar macar sa aveti consolarea asta, cele care veti face cezariene.
mama de BAIAT 
(9 ian. 2005)
32+ 
Maria
tomasa spune:
Ana, daca mai e valabila invitatia sa stii ca vin. Hai sa ne gandim la o zi. Miruna e acasa? Sa vin cu Tudor sau singurica si sa stam de vorba ca fetele?
mama de BAIAT (9 ian. 2005)32+ Maria
slippers76 spune:
Tomasa, Miruna nu e acasa. Dar poti sa vii cu Tudor, fara nici o problema. Abia astept sa-l vad. Te sun maine si vorbim?
Ana 36+ Vlad
si Mirunica (16.05.2003)
BB din burtica
Sabina spune:
Multumesc, Tomasa, de toate incurajarile!! cred ca iar is cu nervii la pamant, mai ales ca azi e prima zi de dezintoxicare de la cafea, sper sa ma tina . Cu operatia, stiu ca asa e, mie mi-e frica doar ca nu recunosc semnele:))) la Sofia nu am avut o contractie toata sarcina.
Mirela(dumitru) , si eu am trecut acum 5 ani prin aceleasi probleme, mai putin clexane.Dar nu aveam lichid, si fetita mea a fost exact de 2.7 kg, cu capul in sus, si o simteam f f rar.Si chiar ca esti slaba! pai tu ai greutate super pt femeie de 1.75, negravida:))))
Andriesule, tu cum te mai simti? la Busteni te mai duci? as fi vrut sa ne mai vedem, dar dupa ce te-ai simtit tu mai rau, noi am plecat la Bucuresti o sapt, dup care am avut vizite incontinuu.lasa, poate ca ne vedem cu bb mititei , la aer curat, desi voi il duceti pe victor la Gradi. Sotul meu vrea sa nu mearga sofia la gradi anul asta, ca sa nu aduca virozele acasa. cam alarmista mentalitate.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Roxana_G spune:
Tomasa, ce bine ca ai povestit si o cezariana, eram si eu curioasa. 
Te tii de vizite?
Ana, sunt sigura ca hormonii isi spun cuvantul. Problema este ca nemultumirea mea e adunata in timp vis-a-vis de ajutor sau lipsa lui si cred ca a explodat acum. Nici eu nu vreau de obicei nici ajutor si nici cocoloseli, si nu cer ajutor nici cand am nevoie mai ales daca stiu ca altii au probleme. Insa acum chiar aveam nevoie de ajutor. Dar poate am exagerat considerand ca eu trebuia sa fiu prioritatea, asta pentru ca eu de obicei ma straduiesc sa ii ajut pe toti si sa le rezolv problemele.
Carmenita, m-a impresionat mult ce ai scris. Cam asa e situatia si pe la noi, de regula le cam duc singura pe toate. Probabil ca ma va ajuta mama pana la urma, o sa ii treaca supararea, ca acum a plecat fara sa imi raspunda la "buna seara". Nu stiu daca va veni maine...urma sa sarbatorim Sf Marie, adica si pe ea si pe Alex. Dar zau daca ma intereseaza acum treaba asta. Mama e suparacioasa de obicei, si o data i-am reprosat ceva din copilarie pentru ca m-a jignit foarte tare si nu a vorbit cu mine o luna si jumatate cu toate rugamintile mele si scuzele si incercarile de impacare. Insa acum nu vreau sa insist cu nimic, pentru ca nu consider ca am gresit cu nimic. Oricum ai dreptate, nu ii fac bine lui BB sa plang. Incerc sa uit si ma linistesc.
In fine, ca sa inchei povestea certurilor mele, mama a plecat suparata pe mine (tot ea!) si probabil va sta asa cateva zile. Cam asta. 
Rox 37+
si Alexandra Maria (10.02.2004)