De ce am concediat bona

Titlul subiectului ar mai putea fi: motive de neiertat pt care sa-ti concediezi bona.

Scriam la clubul cautatorilor de bone acum vreo 6 luni cum am cautat noi bona, cum am gasit-o printr-o agentie si cum suntem noi multumiti de ea.
Dar lucrurile se schimba, c-asa-i in tenis, vorba lui Toma Caragiu.

Intre timp m-am decis s-o dau afara pe bona asta despre care scriam mai demult.

Care sunt faptele de care o acuz? Aveti grija ca urmeaza o poveste lunga.

1. Acum ceva vreme, de 1 mai, mai precis, Roxi a mea (si cu mine, dar eu sa zicem ca-s mare si ma pot pazi si singura) a racit nevoie mare! Un pic de febra, un pic de curs nasul, un pic de tuse, asa, un platouas asezonat, de primavara! In plus, de la ceva (nu stiu ce, dar banuiesc ca un supozitor cu paracetamol), Roxi a facut o alergie de s-a umplut toata de bube.
Suspectat varicela (si bucurat, oarecum, ca scapam de asta acum, ca doara d-aia n-am vaccinat-o, ca s-o faca repede, cat e mica), chemat pediatra sa confirme, venit pediatra in juma de ora, infirmat diagnosticul meu, dat tratament cu claritine.
Acuma, daca tot a venit, hai sa se uite si-n gatu' fetii, sa vedem cat e infectia, ca sa stiu cat o mai tine febra (stiu din experientele mai vechi ca e direct proportional: rosu-roze in gat - febra moderata 2-3 zile, rosu-vanat in gat - febra mare 2-3 zile si moderata 2-3 zile). Si o pune pe bona sa ia fata-n brate la geam ca sa se poata uita in gatul ei la lumina naturala, sa nu o iau eu in brate, peste burta-mi de 6 luni. Bona fuge cat o tin picioarele, ca nu poate s-o ia ca ii e mila. O iau eu in brate si uit incidentul.
Dupa o juma de ora vin de la farmacie cu cele siropuri (claritine, nurofene si alte dulcegarii, cunoasteti meniul) si o gasesc pe bona la copila in camera, o ducea la nani. Dau sa-i administrez pruncului siropul pus in prealabil intr-o seringa din acelea gen Nurofen pt masurarea mililitrilor "care ieste" - bona fuge ca ei ii e mila si nu poate sa se uite. Si vine in sufragerie, unde intre timp venise si mama, care n-are de lucru (mama, deh! si mai cu tupeu!) si o descoase de reactia asta. Si aflam, mama pe loc si eu mai tarziu de la ea, ca bona si-a crescut cele 2 fete ajunse acum ele aproape de varsta de a fi mame, fara sa le dea nici un medicament, ca ori de cate ori a fost nevoie le-a dat tatal copilelor, ea nu, ca ei i-a fost mila.
Ce reactie! Si in rest pare femeie normala. Doar ca "de mila" nu da medicamente la copii!
Si eu care vroiam sa-i las instructiuni pt zilele urmatoare, ce si la ce ora sa-i dea Roxanei. Fireste ca n-am avut curaj, mi-am luat liber si am stat si eu acasa. Mi-a prins si mie bine ca mi-am revenit din raceala mea.

2. Pe 1 iulie m-a anuntat ca ea incepand cu 16 iulie pleaca o saptamana in concediu la mare cu familia. Situatia mea la acel moment: gravida in 8 luni, afara canicula, greu sa ies cu Roxana in parc. Nu mi-a cerut voie sa plece, nu m-a intrebat ce parere am, doar m-a anuntat.
DAR pe 14 iulie, ultima zi de lucru inainte de a pleca ea in "concediu", imi zice ca mai vine abia pe 1 august. Nu mi-a convenit si i-am si spus asta, nu i-am platit decat pe jumatate perioada respectiva, i-am explicat ca imi va fi greu si ca nu se procedeaza asa - dar nimic n-a avut niciun efect. Ea a plecat fericita in "concediu".
Iar eu, dupa ce m-am chinuit cu o ditamai burta si o nazdravana de 1 an si 11 luni o saptamana, am chemat-o pe mama din concediul ei sa ma ajute.

Macar a avut si o parte buna treaba asta, pt ca mi-a deschis ochii. Am inceput sa ma gandesc daca chiar am nevoie de ea si ce face de fapt cu Roxana.

3.Intr-o zi (dupa "concediu", eu abia venisem de la maternitate cu cea mica) se mira: vai, ce se murdaresc sosetelele Roxanei in parc! Eu imi dau seama ca nu-i sterge sandalele niciodata, nu-i sterge jucariile de joaca, caruciorul, jucariile din casa... etc. Si zicand ea ca ce murdare sunt sosetele, le ia si le pune pe masa, unde ii explic ca mai punem si mancare, sa le dea jos. Atat a dus-o mintea!

4. In alta zi merge si mama cu nepotul (baiatul sorei mele) in parc si le vede de departe: stateau pur si simplu pe banca, o tinea pe Roxi strans langa ea pe banca si-i dadea biberon dupa biberon cu suc ca sa stea cumintea, dupa care i-a schimbat pampersul si a pus-o in carucior sa vina acasa. Cand pleaca de acasa o pune in carucior chiar din casa. Copilul asta nu se exprima deloc, nu face miscare, nu nimic! Si mor de ciuda, e asa de activa si de dragalasa cand se agita, cand alearga, danseaza etc. Cand totusi reuseste sa scape din stransoarea ei si face o tentativa de joaca, sta langa ea ca politaiul: "aoleu, Roxana, vezi ca te lovesti, ai grija, te murdaresti, aoleo, vai-vai!!!"

5. In alta zi, mama se duce intentionat dupa ea in parc cu nepotul, acum deja mai atenta la semne. Dar la un moment dat pleaca putin cu nepotul la un pomisor (ma rog, din motive fiziologice) si cand se intoarce, dupa 2 min, o gaseste pe bona isterizata toata, galbena la fata si tremurand, alerga in cerc ca descreierata, ca o pierduse pe Roxana. Si o ia la fuga taman in directia opusa decat cea in care se dusese DOAR 2 PASI, Roxana. Deci pe langa neatentie, nici nu stie sa reactioneze in situatii oarecum de criza.

6. Si multe altele. Dar mai ales, o indolenta crasa. Nu ma intreaba NICIODATA daca mai am nevoie de ajutor, ce poate sa mai faca, cu ce sa ma ajute in treburile pt Roxana, nu ale mele in casa, in cele 2-3 ore cat doarme fata, in loc sa se uite la TV... Ia totul ca pe un servici. Ora de venire abia am reusit sa i-o schimb dupa luni de zile, ca probabil ea stia ca are de semnat condica la 10, nu "indraznea" sa vina la 8.30-9.00 cum insistam eu. Am angajat-o pt 6 ore, dar in medie, nu cred ca statea mai mult de 4-5. Da, se intampla sa am o zi plina la serviciu, pe vremea cand mergeam la serviciu, si sa stea 8 ore, dar pt asta avea apoi o zi libera sau 4-5 zile cu 4-5 ore.

Pe scurt, a devenit un motiv de stres si nervi pt mine, asa ca trebuia indepartata. Mai ales de langa copilul meu, pe care sper sa nu o fi influentat negativ pana acum. Roxana nu da semne ca ar suferi, asa ca am zis ca e mai bine sa tai raul acum, cat inca e "cald". Si-asa, chiar daca ii sare in brate cand o vede, totusi cat a fost bona in "concediu", Roxi n-a suferit de dor de ea deloc, n-a intrebat de ea.

Ura! Gata, nu mai avem bona!
I-am comunicat decizia mea acum cateva minute.
Din respect pt... nici eu nu stiu pt ce, pt mine, sa nu ma tiganesc, cred, i-am spus alte motive: ca nu mai avem nevoie de ea pt ca o duc la Roxana la tara si apoi iese la pensie mama mea...
Nu s-a mirat, n-a zis nimic, mi-a dat cheile si a plecat.

Si apoi am vorbit cu mama la telefon, care mi-a povestit ce a mai facut si azi in parc - iar s-au intalnit mai mult sau mai putin intamplator. Horor!!! Fata mea de 2 ani nu merge cu bona decat in carucior sau in brate ca "e mica"!!! Sta pe banca 2-3 ore si mananca floricele, si eu ma mir acasa de ce nu e si ea rosie in obraji si nu mananca mancare si de ce e constipata de am ajuns la medic cu problema! Pai din stat pe banca si floricele cum ar putea sa fie altfel?

Hai, va pup si aveti grija ce bone alegeti!
Mie, una, nu-mi mai trebuie niciuna o vreme! Chiar incerc sa ma ocup singura de fata mea si o si trimit la tara, la aer curat de munte, curte mare sa alerge, pofta de mancare si de somn... tot tacamul!!



Anca
mamica de fete: Roxana Maria , 1 an si 11 luni
si Ilinca Teodora, 1 saptamana

herra spune:

dupa ce am citit, ma intreb cum a recrutat-o agentia; ei oare inteleg "a sta cu un copil" in sensul cel mai simplu, adica doar sa stea??

nu stia de la inceput ca va trebui sa-i dea tratament la nevoie?

cred ca femeia are o problema, ii era frica de responsabilitatea de a fi singura cu copilul in parc...

oricum, ai luat singura decizie buna - aceea de a renunta la ea, dar asta nu inseamna ca toate bonele sunt la fel, si ca nu ai nevoie de ajutor.

---

Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)

---

diafera spune:

Te felicit pentru decizia luata!

Citind mi s-a urcat sangele la cap de nervi. Mai stiu eu pe una careia i-am dat papucii pe la sfarsitul lui iunie si de atunci am preferat sa ma chinui cu copilul decat sa aduc o individa in casa care sa-mi de-a mai multe batai de cap decat aveam.

Principalul motiv pentru care am dat-o eu afara a fost ca m-a jignit fata de sotul meu si fata de educatoare. Zicea ca nu sunt normala si sunt "limitata mintal". Asta in momentul in care afara ploua si neputand sa mai plimbe prin parc copilul(1 an si 8 luni), dupa ce il lua de la gradi ...i-am zis sa se opreasca pe la servici la sotul meu sa ii dea cheia (Eu nu i-am lasat nicioadata cheia pt ca la o sapt dupa ce am angajat-o mi-a fost sparta casa de hoti si nu stiam ce sa cred: dc era ea sau nu implicata). Iar sediul firmei sotului meu era chiar in trecerea ei spre gradinita. Ei, si pentru marele efort la care o supusesem ... a izbucnit cu jignirile. Ea avea impresia ca putea sa stea si in ploaie cu copilul timp de 4 ore pt ca era cu caruciorul si cu o pelerina de ploaie a caruciorului.

Oricum pana la momentul respectiv se tot stransesera destule motive.. insa imi tot spuneam ca poate sunt eu exagerata.. ca ppoate mi se pare... pana cand s-a umplut paharul. Sa va dau cateva exemple:

Am surprins-o in parc cand vroia sa ii dea apa de la tzutzuroi .. cand eu tocmai il tratasem pe copil de geardia. Si ea avea in permanenta bani de buzunar pentru copil.. si ar fi putut sa ii cumpere apa plata.

La Babyexpo si de 1 Iunie (chiar in prezenta mea) a incercat sa ii dea niste acadele ce le primise copilul.. cu toate ca eu ii spusesem ca nu sunt de acord sa ii dau dulciuri de la varsta asta.

Pe la inceputuri incercand sa-mi spuna ce facea cu copilul cat era plecata cu el, mai scapa ea singura si lucruri aiurea. Eu ii dadeam la ea in parc mici sandwich-uri pt copil intrucat avea si ea mancare si sa nu pofteasca. Si imi zicea: ca "a mancat si de la mine: branza de vaci a vrut dar branza de oaie nu i-a placut si a dat-o afata". Deci BRANZA DE OAIE dam noi la copil?

I-am spus in parc sa nu il dea pe tobogane mari .. care nu sunt potrivite varstei lui ... ca nu se stie niciodata. Pana la urma m-a dus cu vorba si tot l-a dus pe acolo . Si cand a surprins-o sotul meu, imi zicea ca suntem noi exagerati ca ne subestimam copilul, ca el "poate mai mult decat ceilalti". Si il lasa in zone din acelea pt copii unde nu putea sa il controleze mereu. Erau locuri unde dc nu era atent putea sa cada de la inaltime. Intamplarea a facut ca mie in casa sa-mi cada de pe masa din bucatarie, chiar fiind langa el. Si mi-a reprosat: ca ei nu i-a cazut niciodata si ca sa nu ii spun ei ce si cum. Dar ce puteam eu stii ce se intampla cand era numai cu el.

Cand erau amandoi acasa cu mine.. copilul tragea la mine.. si ea justifica .. ca in lipsa mea sa inteleg ft bine.. doar ca eu stric (ce? .. atmosfera?). Si acest lucru nu se intampla de fata cu alti prieteni. copilul trage la oricine aproape.

Programul ei era de 4 ore.. si dc se intampa vreodata sa vin cu 15 minute mai tarziu acasa.. o gaseam gata imbracata si in momentul in care intram pe usa ea iesea.. ca sa nu mai vorbesc ca copilul ramanea imbracat tot ca in parc si camera lui intoarsa pe dos.

Iar daca mai ramanea o jumatate de ora pana sa faca 4 ore.. nu pleca.. tragea de timp ... si copilul tot de mine tragea in timpul asta.

Nu i-am cerut sa-mi faca menaj sau mancare. ci doar sa aibe grija de copil .. de camera lui si doar hainutele lui sa i le calce cand este nevoie.

SI PENTRU TOATE ASTEA II PLATEAM 50 MII PE ORA. Erau zile cand trebuia sa stea 8 ore cu el.. dc era bolnav si nu mergea la gradi . Si cand dormea copilul .. o gaseam si pe ea dormind.

Acum sunt linistita fara nici o bona. Nu stiu ce voi face de la toamna cand incep iar racelile. In orice caz nu am sa mai apelez la serviciile niciunei agentii... oricat de buna s-ar recomanda. Poate am sa gasesc o persoana recomandata de cineva de incredere.

vrabiuta spune:

anca - pe fosta ta bona o cheama cumva Fana (de la Stefana)? pentru ca mi se pare ca o descrii pe bona pe care am angajat-o noi prin agentie si cu care am rezistat eroic vreo doua luni inainte sa o dam afara...

impresii de calatorie

AncaSiRoxana spune:

herra - e atat de mare cererea comparativ cu oferta de bone (cel putin in bucuresti), incat sunt convinsa ca agentia n-a facut decat strictul necesar: analize, test psihologic si gata, a aruncat-o pe piata muncii! femeia a recunoscut ca era prima oara cand se angaja ca bona, iar pe mine m-a furat bunavointa ei de la inceput. am si eu partea mea de vina, recunosc, ca n-am descusut-o mai in detaliu cum s-ar comporta daca e copilul bolnav, ce ar face in situatii de criza, etc.

diafera - da, asa e, le mai si platim pe bonele astea! la un moment dat, eu imi faceam mustrari de constiinta ca oare nu-i dau prea putin, 5 milioane pe luna? dar ea nu si-i merita nici pe astia macar!

vrabiuta - nu, n-o cheama Fana, ci Maria. deci nu e o singura bona incompetenta pe lume, sunt mai multe

sigur, sunt constienta ca nu toate sunt asa. si sunt deschisa, nu vreau sa devin obtuza, sunt gata sa recunosc ca am nevoie de ajutor, de indata ce se va dovedi ca am nevoie. asa cum a fost cazul si atunci cand am cautat noi bona - ca incepusem serviciul, m-a ajutat soacra-mea vreo 2-3 luni, si apoi ea s-a imbolnavit si n-a mai putut veni, iar mie mi-a fost jena sa intrerup munca, mai ales ca eram din nou insarcinata si oricum aveam sa intrerup peste cateva luni.

Anca
mamica de fete: Roxana Maria , 1 an si 11 luni
si Ilinca Teodora, 1 saptamana

linasobolina spune:

Imi permit sa va dau un sfat: atunci cand angajati bona, nu ii spuneti:
"nu am nevoie de nimic, decat copilul si atat" pentru ca asa va face!
Chiar daca nu o veti pune sa bata covorul, ea trebuie sa stie de la inceput ca se poate intampla sa fie nevoie sa si stranga prin casa, firmituri de biscuiti, de la bb, eventual sa faca menajul copilului. Daca ziceti:"ochii si copilul" atunci de frica va proceda ca bona de mai sus , adk nu va lasa sa faca bb nimic, de frica sa nu pateasca ceva copilul.
Copilul poate avea mici accidente si cu parintii de mana, se poate inpiedica, juli, insa dk se intampla cu bona atunci toata povestea ia amploare.
Este bine sa gasiti un echilibru si atunci va fi ok

filofteia spune:

Eu mereu mi-am spus ca am avut noroc cu bonele. Acum suntem la a doua, prima a plecat ea, ca au intervenit probleme in familia ei.
Citind insa raspunsurile voastre imi dau seama ca sunt mult mai indulgenta...
Prima am angajat-o la 1 ani si 9 luni, a plecat la 4 ani si jumatate.
A doua am angajat-o pe la 5 ani si sta si acum cu el (6 ani jumatate).

Pretentiile de la ele au fost asa:
1. Sa nu bata copilul, indiferent ce ar face
2. Sa nu fure
3. Sa-i dea copilului sa manance
4. Sa nu-i dea medicamente decat ce las eu

Medicamente, daca a fost bolnav, am evitat sa le las lor sa-i dea. Faceam in asa fel incat eventual veneam de la serviciu.
In caz de criza nu stiu daca s-ar fi descurcat, dar aveau telefoanele noastre puse peste tot, am invatat si copilul telefoanele noastre si 911, acum 112.

Cu concediul nu a fost cazul pentru ca au avut concediu platit cand plecam noi (cel putin o luna pe an). Cand Adi a inceput gradinita nu am redus salariul desi statea numai 4 ore cu el, dar asa ma asiguram ca atunci cand este bolnav nu fac mofturi.

Si nu am zis nimic cand Adi a stat cu unul din baietii primei bone pentru ca ea a plecat la doctor la Bucuresti. Nu am spus nimic cand l-a lasat pe cel mai inalt tobogan, sau in mijlocul rotii aleia care se invarte. Nu am spus nimic cand l-am gasit lovit, sau cand am gasit masuta de sticla sparta pentru ca Adi cazuse cu fundul pe ea. (m-am multumit ca nu patise Adi ceva) Imi cunosc copilul si stiu cat de agitat este si ce greu de stapanit. De multe ori mi-am spus ca trebuie sa-l pazeasca si Dumnezeu ca numai eu nu pot, asa ca nici bona nu poate.
Cand a murit tatal ei, bona a fost plecata 6 saptamani, apoi a venit o luna si a plecat iar . Numai eu stiu cum m-am descurcat cu copilul pe care ajunsesem sa-l iau si la serviciu cu mine. Pana la urma a spus ea ca nu mai poate sa aiba grija si asa am gasit alta.
Acum copilul insa era mare, spune daca este ceva in neregula. Dar si cu asta a venit cu pantalonii rupti si julit si lovit.
Ca sa nu mai vorbesc de sepci pierdute, ghiozdanul de gradi, etc...dar oameni suntem.
A... si le-am pemis sa-l ia la ele acasa. Si una si alta mai merg cu el in vizite la prietenele lor, pe la magazine, etc... Mie nu mi s-a parut in neregula.
Eu sunt pentru a permite copilului sa exploreze. Daca le-as fi spus ceva pentru ca este Adi lovit sigur ar fi stat numai cu gura pe el. Poate nu ar mai fi venit lovit acasa, dar nici fericit nu ar mai fi fost.

Uitandu-ma la ceilalti copii am vazut ca ideile cele mai trasnite sau chestia cu "eu sunt cel mai tare" le vin cam pe la 10 ani, iar atunci sigur nu mai puteti sta cu ei si este bine sa aiba oarecare antrenament.

Eu Diafera in locul bonei eram jignita ca nu-mi lasi cheia... In afara jignirilor care spui ca ti le-a adus ea eu nu prea vad nimic in neregula.

Ceea ce demonstreaza inca odata cat suntem de diferiti ca oameni. Nimeni nu va avea grija de copii nostri asa cum avem noi.

Sper sa nu va suparati pe mine, am vrut doar sa va atrag atentia ca nu trebuie sa aveti pretentii de la bone sa se poarte cu copilul cum va purtati voi... niciodata nu va fi asa.
In plus stabiliti reguli clare, cum este cea cu plecatul in concediu. Adica sa stie clar ca pleaca numai cand plecati si voi. Eu anunt bona cu cel putin o luna inainte, ca sa poata si ea sa-si planuiasca ceva.
Numai bine si spor la gasit bona potrivita.

albinutza spune:

filofteia[fl

la noi prima bona a stat 1 an iar pe a doua o avem de 2 ani. in afara de ceea ce ai enumerat tu, eu am urmarit sa vad daca copilul se simte confortabil cu bona, si mi-a placut ca uneori asculta cand il priveste in ochi si il roaga sa se linisteasca, ca uneori cad e mai nazdravan nu o asculta chiar de la primul cuvant al bonei, adica ce vreau sa spun e ca trebuie o cale de mijloc, nu mi-ar fi placut sa stea numai cu gura pe el dar nici sa il lase sa faca chiar tot ce vrea.

cu bona nr.2 am invatat sa fiu mai toleranta, sa plusez eu mai mult cand vin acasa de la servici acolo unde ea are mai putin talent si sa ma gandesc ca si daca ar fi stat cu o bunica tot nu ar fi fost totul perfect.

ce am spus mai sus se potriveste pentru noi.
fiecare stie ce este mai bine pentru copilul lui.

filofteia spune:

Albinutza

quote:

---

cu bona nr.2 am invatat sa fiu mai toleranta, sa plusez eu mai mult cand vin acasa de la servici acolo unde ea are mai putin talent si sa ma gandesc ca si daca ar fi stat cu o bunica tot nu ar fi fost totul perfect.

---

Vreau sa spun ca bona mea 2 deseneaza foarte frumos si stie germana, dar nu are talentul sa-l invete si pe al meu (am vorbit cu ea despre asta). O cred pentru ca eu am incercat cu engleza si nu am reusit, asa ca l-am inscris la o firma.
Acum imi dau seama ca m-am multumit de la bona sa-mi stiu copilul cu cineva. Educatia a primit-o de la mine si de la gradinita (am fost foarte multumiti) plus cursurile extra. Rolul cel mai important al bonei a fost sa stea cu el afara, pentru ca altfel ajungeam acasa noaptea si nu mai era timp.

Bineinteles ca fiecare stie ce este mai bine pentru copilul sau, dar trebuie sa fim tolerante cand este vorba de un strain... pentru ca nu poate sa-l iubeasca asa cum il iubim noi.

AncaSiRoxana spune:

Asa e, aveti dreptate ca nimeni nu se poarta cu copiii nostri asa cum ne purtam noi. Eu, de exemplu, ma surprind eu pe mine ca uneori nu-mi place cum ma port cu copilul meu, si e al meu, daramite altcineva!

Dar vroiam sa "ma apar" cumva in legatura cu concediul - ca pana la urma, asta a pus capac la toate! Altele intr-adevar, le lasam si eu la o parte, poate le mai discutam cu ea, poate le mai ignoram...
Dar bona noastra venea la noi din februarie, deci de 5 luni si ceva. Stia ca va avea concediu platit in vara - doar ca nu-i spusesem exact perioada pt ca nu o stiam nici eu, nu stiam exact cand voi naste, cand voi putea pleca din Bucuresti, cat de repede ma voi recupera dupa operatie... etc. DAR nici prin cap nu mi-a trecut ca ea va pleca in concediu cand vrea ea - si cand anume si-a gasit? Tocmai cand eu mai aveam 2 saptamani pana sa nasc! Si eram si singura in Bucuresti - mama plecata in concediu la tara, sora mea plecata in concediu la mare si munte, soacra-mea bolnava de mult, nu ma pot baza deloc pe ea, ci dimpotriva, o mai ajutam noi cand putem, 2 prietene bune plecate si ele din Bucuresti, sotul trecea printr-o perioada mai aglomerata la serviciu... si colac peste pupaza, afara cod galben, portocaliu, rosu de canicula! Ea imi stia situatia, stia ca d-aia am angajat-o si d-aia o tin, pt ca am nevoie de acest ajutor. Si totusi a plecat. Iar cand am discutat cu ea pe tema asta, i-am zis ca nu sunt de acord, ca pleaca fara voia mea etc., a avut si obraznicia sa-mi zica ca ce, nu vine mama mea oricum de la tara cand nasc? Da, vine, dar cand nasc, mama e cardiaca, n-o aduc in Bucuresti decat strict cat am nevoie. Si, in fond, daca putea sa stea mama n-o mai angajam pe ea! I-am spus toate astea, si totusi m-a intrebat apoi cu tupeu, ca ce, concediul nu se plateste, ca doar m-a anuntat cu 2 saptamani inainte ca pe 16 iulie ea pleaca in concediu, deci, in opinia ei, a procedat corect. Ba da, i-am zis, se plateste cand va dau eu concediu, si m-ati anuntat de 1 saptamana, nu de 2 si jumatate, cat mai e pana la 1 august.

Anca
mamica de fete: Roxana Maria , 1 an si 11 luni
si Ilinca Teodora, 1 saptamana

filofteia spune:

Anca sa-ti traiasca fetitele... stii care era problema la bona asta a ta? Ea se astepta ca oricum sa renunti la ea dupa ce nasti. Asa ca "si-a facut de cap", pentru ca in opinia ei si asa nu aveai nevoie de ea prea mare. Pentru ce sa te ajute o spataman, doua, trei daca apoi si asa nu mai venea.
Toate sunt la fel, iar eu una le inteleg pe de o parte.

Cam asa incepuse sa se poarte bona 1 cand Adi incepea gradinita. Noroc ca mi-am dat seama la timp, asa ca am deschis eu discutia, i-am spus ca o pastram, ca va avea acelasi salariu si toate problemele au disparut ca prin farmec.