Copil fara tata - cum ii explicam ?

sanziana72 spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Lyada, pe fiica mea cand a intrebat-o un nene in taxi ceva de mama si de tata, a inceput sa ii povesteasca cum vine tata de la serviciu si se joaca impreuna si nici nu mai stiu ce i-a povestit de m-a lasat cu gura masca.

Ce-i drept altadata a povestit cuiva cum face ea la olita ca un copil cuminte si se spala pe dinti dimineata si seara... Cand de fapt inca ne mai chinuim cu pampersi. Are multa imaginatie si are tendinta sa le spuna oamenilor ceea ce vor sa auda, deci asta nu e legat numai de povestea cu tatal.

Ea stie ca are tata, stie cum il cheama, i-a vazut poza. Si uneori se face ca vorbeste cu el la telefon.

O deranjeaza doar faptul ca tatal ei nu vine. Asa mi-a si spus: "Tati nu vine" si era trista. Cred ca undeva in adancul ei spera ca el sa vina.

Eu ma joc cu ea cand vrea sa schimbam rolurile (adica mai tot timpul: ea e mama, eu copilul, ea e nu stiu ce personaj dintr-o poveste, eu sunt tata...). Daca vrea sa vorbeasca despre tata e ok, o las.

Principesa, cred ca incep in sfarsit sa nu mai am resentimente fata de el. Adica sa nu mai mai crispez cand ii aud numele si sa nu ma mai tem. Dar am incercat pe cat posibil ca ea sa nu simta aceste lucruri.

De fapt povestea cu tata s-a acutizat cand eu am fost plecata o saptamana in delegatie. Cred ca era cumva strigatul ei dupa mine, dupa stabilitate. De cele mai multe ori isi exprima sentimentele si lipsurile prin povesti si personaje, asa ca imi place sa ma joc cu ea, doar ca uneori nu stiu cat vine din nevoile ei si cat e doar joc.


Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)