Copil fara tata - cum ii explicam ?

Fetita mea are aproape 3 ani si m-am despartit de tatal ei inainte de a naste.
De ceva timp, fetita mea se tot joaca de-a mama, tata si copiii. Uneori sunt eu tata, alteori e o jucarie. I-am arata poze cu tatal ei dinainte de a se naste. Dar simt ca o preocupa problema. Stie ca o familie e formata din mama, tata si copiii pentru ca vede la varul ei si in carti.

Cand e obosita sau suparata imi spune ca ii e dor de tata, desi nici nu il cunoaste. Nu stiu cum sa abordez situatia ca sa ii fie bine. Cand vine fratele meu la noi e foarte incantata si il imparte putin ca 'tati' cu varul ei.

Stiu ca ar fi bine sa ii gasesc un nou tata, dar momentan nu se profileaza nimic la orizont si nici nu cred ca va fi prea curand. Dar pana atunci, cum sa fac sa ii fie bine ?



Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

A_Iulia spune:

Hm, avusese dreptate Ramona ca subestimam copiii si ca ei incep sa gandeasca matur cand nici nu stiu sa vorbeasca bine...

Sanziana, am o problema si eu, dar oarecum diferita. Vroiam sa te intreb de ce crezi ca i-ar lipsi tatal, sau cum ajunge sa simta asta: vede la ceilalti copii (varul ei) ceva ce ea nu are? Cum ajunge sa cosntientizeze lipsa asta, poti sa identifici clar lucruri pe care tu nu le poti face si le face fratele tau si ea vede asta? Sau doar asa, ramane la statusul de idee, o familie e formata din mama tata si copil, lipseste tatal?

Tiii, trebuie sa ne maritam, asta-i clar.


Adina + Olivia 04.03.2004

szivarvany spune:

Fetita prietenei mele, acum are deja 6 ani, vedea in parc, la serbari, ca fiecare copil avea o mama si un tata. Si nu intelegea ea dc nu era la fel ...
Si acum, cand mai primeste cate un telefon de la tatic, fff rar, este foarte mandra si-i anunta pe toti ca a vb cu tatal ei.


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

strumfi2004 spune:

Adina, am sa incerc sa-ti raspund eu, din perspectiva unui copil fara tata: parintii mei au divortat cand eu aveam 6 luni si l-am mai vzut apoi de inca 2 ori tot in copilarie, astfel incat nu cunosc persoana. Lipsa asa se resimte cum spuneai si tu, in momentul cand vezi, percepi ca cei din jurul tau - copiii - mai ales rude sau prieteni - asa a fost si in cazul meu, la verisoara mea - au ceea ce tu nu ai, pot face cu tatal ceea ce tu nu faci, are parte de inca o iubire pe care tie nimeni niciodata nu ti-o poate suplini. Eu aveam in jur de 4-5 ani cand brusc nu am mai vrut sa ma joc cu verisoara mea, mai ales acasa la ea, dupa ce in cateva randuri, am fost prezenta la momentul intoarcerii tatalui ei de la servici. Si acum scriind despre asta, imi revine in minte si in suflet amaraciunea aceea...

Gratiela, Mariuca si Stefu

www.versuripenet.ro/versuri/voltaj/crede/" target="_blank">crede

A_Iulia spune:

Of, si eu am trecut prin asta, si mi-am vazut tatal biologic de exact 2 ori in viata mea.
Insa serios daca imi amintesc sa fi trait vreo lipsa, nici macar la nivel psihic. E adevarat, mama mea e o superwoman, ireprosabila in absolut orice...
Ma uit in trecut si-mi dau seama ca am avut o copilarie foarte fericita, adolescenta la fel, maturitate la fel...insa urme a lasat in alta parte.
La mine a actionat altfel: pentru ca mama a fost stalpul si a putut sa faca mereu tot, am crezut mereu ca femeia trebuie sa faca si poate sa faca tot, de unde si rolul minor al barbatului in viata.
Tare mi-e sa nu-mi calce fii-mea pe urme...atata tot. La noi tatal fetitei e foarte prezent in viata ei, dar ea a inceput sa-l cam ignore.

Adina + Olivia 04.03.2004

MissParker spune:

Parerea mea este ca, indiferent ce-i spuneti, nu e bine sa i se ascunda copilului adevarul. Probleme vor fi oricum, e inevitabil, deci nici problemele nu trebuiesc negate (copilul le va simti si asta ii va accentua nesiguranta).

Incercati pur si simplu sa-i explicati copilului ca asta e starea de lucruri actuala, ca familia voastra e altfel decat a altora fiindca asa a fost sa fie ca mama lui si tatal lui sa nu poata ramane impreuna, dar aveti grija sa asigurati copilul de iubirea voastra care sa-i ajunga cat pentru doi. Si evident lasati si faptele sa vorbeasca la fel.

Eu zic ca e de ajuns: sinceritate totala si dragoste nemarginita. Copilului ii va lipsi oricum tatal, insa va avea totul de la mama si, credeti-ma, e mare lucru. Eu am crescut cu ambii parinti, dar emotional erau amandoi absenti. Oricand as fi dat constelatia asta pe o familie doar cu o mama, dar care sa fi fost 100% cu sufletul langa mine.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

miria_cristina spune:

Eu consider, si o spun in cunostinta de cauza, ca trebuie sa-i explici adevarul, dar la nivelul lui de intelegere, fireste.

Nu se ascunde un astfel de subiect si cu cat afla mai tarziu amanunte cu atat este mai greu.


Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

Ramona J spune:

Sanziana, poate ajuta daca ii dai exemple de alte familii care sint altfel. Scriam la subiectul Adinei, cind eram eu mica erau putine asemenea exemple. Acum e altfel, cred ca e mai usor sa-i explici. Da-i exemple de alte mamici care isi cresc singure copiii, altele unde au tata "nou" etc. Poate ca ajuta daca vede ca exista diversitate.
Imi amintesc ca intr-o zi cind aveam vreo patru ani (cred) le-am spus copiilor sa nu faca galagie pe strada, ca a venit tata acasa si doarme ca e obosit. Nu stiu ce mi-o fi venit! Alta data stiu ca imi doream sa-l strig "tata" pe bunicul...
Nu va faceti prea multe griji, cei mai multi dintre noi avem diverse "sechele" din copilarie. Altii vad abuz in familie sau alt fel de experiente traumatizante.
Trebuie explicata situatia dupa puterea de intelegere a copilului. Eu zic ca intr-un fel e bine ca observa ce se intimpla in lume, vede ca nu toata lumea e la fel. Folositi-va de ocazia asta sa le explicati despre diversitate, nu numai in familie...

The best thing you can do for your children is to love your wife.

sanziana72 spune:

De explicat la nivelul ei, i-am explicat, stie ca tata e in alta tara departe (chiar asa si e, dar ma gandeam ca acum fiind atat de multi parinti plecati la munca in strainatate nu i se va mai parea ceva neobisnuit). Mama mea i-a mai spus ca tati s-a purtat urat cu mami care s-a suparat pe el, eu nu am stiut cum sa abordez aceasta problema (ne-am despartit pe motive de violenta).

Deci adevarul il stie atat cat poate intelege acum, nu asta e problema. Doar ca uneori adevarul doare.

S-ar putea ca preocuparea ei sa vina dintr-un fel de concurenta cu verisorul (care e doar cu 6 luni mai mare). O data chiar i-am auzit certandu-se, verisorul spunea ca a facut nu stiu ce cu tati al lui, si atunci a spus si ea ca a vorbit cu tati al ei la telefon si ca e la serviciu, in delegatie.
Iar uneori ma intreaba "Cand vine tati" ? sau imi spune ca ii e dor de tati (a invatat de curand ce inseamna mi-e dor). Ultima data cand mi-a spus asta am intrebat-o daca vrea sa ne uitam la poze (cu el) si a spus da. Nici nu stiu daca sa ii cultiv sau nu acest lucru. Mi-e frica sa nu isi faca o imagine idealizata despre el, cand nu e cazul. Nu vreau nici sa ii induc o imagine negativa despre el, ci una echilibrata. Si nu stiu cum. Cand nu stiu cum sa reactionez evit explicatiile ca sa am timp sa reflectez, dar stiu cum sa abordez problema.

Nu e vorba doar de lucruri pe care le-ar putea face cu tata si nu cu mama, e pur si simplu nevoia de a avea doi parinti. Cum face verisorul ei, daca il cearta mama, fuge la tata, daca il cearta tata, fuge la mama, daca il cearta amandoi fuge la bunica. Cred ca e vorba si de posibilitatea de a alege. Nu e vorba ca nu ar putea alege, ca eu locuiesc cu parintii mei, tocmai pentru ca am considerat ca are nevoie de o familie in jurul ei, si stam la 5 minute de fratele meu. Dar vrea un tati "al ei". E la varsta cand vrea "lucrurile" ei. Plus ca la varsta asta fetele au nevoie de o prezenta masculina. Pe la 2-3 ani din cate am citit se dezvolta relatiile copiilor cu sexul opus, deci au nevoie de un parinte de sex opus. La adolescenta au mai multa nevoie de un model de acelasi sex, deci sper ca atunci sa fie mai usor cu lipsa de tata.

Din fericire fetita mea e o vorbareata, asa ca in general imi spune ce vrea si ce o doare. Chiar daca nu direct ci prin jocuri. De exemplu ea e in pielea verisorului ei, iar eu sunt fie mama lui, fie tatal lui (aici ca sa iasa familia completa mai apelam la bunica sau la jucarii). Alta data e ea mama/tata si eu puiul (sa vedeti atunci ce morala imi face ).
Uneori nici nu stiu daca e doar un joc sau vrea sa imi spuna ceva, atat de mult ii place sa se puna in pielea altora. Dupa ce s-a uitat la Marcelino de pe Minimax era foarte trista ca parintii ei au murit. Acum plange ca nu are prieteni si nu stiu de unde a preluat rolul.

Cand am fost internate in spital, acum vreo jumatate de an, am nimerit cu un baietel cam de varsta ei internat cu mama care il asteptau pe tati sa vina sa ii ia din spital. Cred ca de acolo s-a declansat prima oara nevoia de tata si ideea ca tata e cel care te salveaza din diferite situatii.

Acum de obicei zice ca vrea la tata atunci cand e prea obosita sau frustrata (daca ma gandesc bine asa face si verisorul ei, doar ca el are la cine sa mearga).

Complicat. Poate ca eu ma crispez mai mult decat e cazul.

Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Ramona J spune:

quote:

---

Originally posted by sanziana72


Complicat. Poate ca eu ma crispez mai mult decat e cazul.

Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

---

Cred ca da. Explica-i ce e de explicat si da-i si tu ei timp sa "rumege" informatiile primite. Nu-l idealiza pe tata, dar nici nu trebuie sa-l pui la colt. Poate ca e prea devreme sa-i spui ca era violent. Daca zici ca-i vorbareata raspunde-i la intrebari, dar nu-i oferi explicatii mai multe decit e necesar. Oricum, intrebari vor tot fi pe masura ce creste...

The best thing you can do for your children is to love your wife.

marimar spune:

Sinziana,
eu am citit ca e bine ca mama sa-i vorbeasca copilului despre tata, sa-i povesteasca si sa-l faca prezent in viata copilului chiar daca el nu merita acest lucru E important insa ca el, copilul, sa se simta iubit de tata si numai tu poti sa construiesti asta !
Daca ai o fotografie cu el arata-i-o ori de cite ori o cere si vorbeste-i despre el pozitiv. Spune-i ca el are alta viata acum dar o iubeste ! Inventeaza povesti cu el si despre el, fa-l prezent in viata ei, eventual chiar da-i mici cadouri care ar fi de la el...
Un copil trebuie sa se simta iubit si sa stie ca ambii parinti il iubesc, chiar daca trebuie sa exagerezi sau sa inventezi, nu e necesar sa stie lucrurile rele, astea i le poti explica mult mai tirziu, cit de tirziu posibil.

-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !