nu stiu ce sa fac

diana21 spune:

Draga Ella, pana acum nu m-am grabit sa-ti dau un sfat sau sa-ti spun parerea mea pentru ca am refuzat sa cred ca parintii tai sunt rau-intentionati in realitate. Sincer, am crezut si ca esti mult mai mica si incercam sa vad lucrurile din punctul de vedere al parintilor in contextul asta. Imi pare rau din suflet pentru tine ca ai parte de mizeriile astea. Nu am vrut sa cred nici ca nu se poate sa ajungi cu ei la o intelegere. Am crezut doar ca sufera enorm, iar suferinta asta ii orbeste si ii face sa actioneze stupid. Insa, acum am impresia ca la ei este doar o chestie de orgoliu, nu altceva. Nu-l vor pe acest baiat, iubitul tau, sub nici o forma si acum sunt din ce in ce mai convinsa ca nici nu se va schimba ceva in atitudinea lor, din pacate! Chiar si dupa ce am tot recitit ultimele tale postari imi vine foarte greu sa imi imaginez asa parinti. Si, la urma urmei, chiar daca tu te-ai grabit, sau ai gresit ca nu le-ai spus de iubitul tau cand te-ai mutat cu el, mi se pare inadmisibil sa iti spuna ca iti cresc ei copilul si ca nu te vor lasa sa-l vezi! Asta depaseste orice limita. Chiar daca nu ar crede cu adevarat ce spun, sunt inconstienti si iresponsabili spunand asta!

Sfatul meu ar fi sa va mutati impreuna cat mai repede, departe de ei, fara sa stie unde sunteti...si sa iti scoti alt buletin. Acum le dau dreptate unora de la acest subiect, mai putin faza cu politia...

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti

Rosey spune:

Draga ella.aura,
Te rog sa citesti cu atentie ce iti scriu. Daca vrei solutii la situatia ta, ele exista, iti vorbesc din proprie experienta.
Mai intai, TREBUIE sa renunti, cel putin o perioada, la relatia cu parintii tai. Nu poti sa ai parte si de ei, si de copil si de iubitul tau. Asa ca scoate-i pe ei din ecuatie, nu te mai gandi la ei, daca or sa vrea, vor face ei primul pas catre tine candva. Tu esti prioritara acum, tu si copilul.
Iti faci bagajul si il chemi pe prietenul tau sa te ajute si te muti la el. Iti iei concediu de maternitate, pt a evita scandalurile cu ai tai la serviciu. Mergi la primarie si declari certificatul de nastere pierdut sau furat si iti faci altul. Cu acest certificat si cu o copie de pe contractul de inchiriere a apartamentului prietenului tau ( sau a altei proprietati, daca el nu are contract pt acel apartament), te duci la politie si iti faci buletin pe acea adresa. Daca vrei, si prietenul tau e de acord, poti sa iti depui si actele pt casatoria civila. Toate astea se fac pana nasti, daca te misti repede. Nu dureaza mai mult de doua luni.
In legatura cu copilul: atat vreme cat esti majora, parintii tai nu au nici un drept asupra lui, deci nu te teme ca ti-l pot lua sau declara ei. Cel mai bine ar fi ca ei sa iti piarda urma total, sa nu stie unde stai si la ce spital nasti.
Daca esti hotarata sa iti traiesti viata ta de acum inainte, trebuie sa faci acest sacrificiu sa rupi orice relatie cu ei. Si daca urmezi pasii de care ti-am zis, nu au ce sa iti faca. Iar daca te ataca in vreun fel, poti chema politia. E dreptul tau. Stiu ca ti-e greu, ca sunt parintii tai, dar dupa parerea mea nu ai alta solutie.
Fiecare zi care trece, fiecare zi in care eziti si te framanti ce sa faci, se scurge in defavoarea ta si a copilului tau. FIi puternica si alege! Succes!

http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png

Bluel spune:

Sincer, nu am crezut ca exista asemenea parinti. La inceput, am incercat sa ma pun in locul lor si sa sa ii inteleg cat de cat de ce nu il vor pe iubitul tau langa tine …este clar, din punctul lor de vedere el nu este destul de bun pentru tine, ei isi doreau ceva mai bun pentru fata lor si aici nu-i condamn, in fond orice parinte isi doreste asta. Problema lor este ca nu au STIUT sa comunice cu tine sub nici o forma, au hotarat singuri ce e bine pentru tine si vazand ca tu nu ai de gand sa te desparti de el, au trecut apoi la amenintari si la minciuni (la cea cu farmecele ma refer, de asta ti-am si povestit despre verisoara mea ca sa stii ca exista, dar sa elimini posibilitatea in caz ca ei nu iti aduc dovezi si explicatii clare). Acum imi dau seama ca am gresit, am fost subiectiva pt. ca i-am “judecat” pe parintii tai prin prisma parintilor mei (am niste parinti extroardinari!!!), deja ce povestesti tu mai nou aici, pare scenariu de telenovela….sa iti ia buletinul, sa programeze viata copilului tau pana 18 ani, etc…mi se pare PENIBIL! Trebuie sa faci ceva neaparat, daca tu vrei sa iti cresti copilul impreuna cu tatal lui, atunci pleaca ACUM la el! Totusi nici tu nu ne spui clar ce e cu el, care este planul lui pentru situatia voastra, ce are de gand sa faca el in legatura cu tine si copilul vostru? Sta pe margine ca un spectator si asteapta ….sa ce?

columbiana spune:

Ella,

acum noua ani aveam starea civila si sotul meu era singur, fara frati (si are doi) si fara parinti in preajma; dupa o lupta crincena sa ne desparta, ultima lovitura a venit in noaptea respectiva, cind noi a doua zi trebuia sa avem cununia civila: un telefon prin care il anunta pe sotul meu(actual) ca socrul e pe moarte in spital, facuse infarct; deci l-a pus sa aleaga...eu am riscat si am sustinut sus si tare ca e alta minciuna din partea lor, si...asa a fost; dar daca intr-adevar tatal lui murea...nu stiu cind m-ar fi iertat barbatu'meu ca l-am convins sa nu se intoarca acasa si sa facem totusi cununia ( s-a imbolnavit de gastrita in perioada respectiva cind il tot f*teau zilnic la cap cu telefoane peste telefoane in lipsa mea, incercind sa-l convinga sa nu se insoare pentru ca * le-a spus catatoarea ca eu am fost casatorita, si ascund un copil pe undeva );
peste citeva luni aveam nunta, in orasul meu, si l-am trimis acasa la ei sa-i invite (cu foto de la starea civila, familia mea, etc), transmitindu-le ca e ultima lor sansa sa facem pace; altfel voi anunta la nunta ca el a crescut la orfelinat
au venit doar ei, socrii, fara frati (again) si fara altcineva; ei, cind mi-au cunoscut parintii, familia (si multimea de prieteni ce i-am avut alaturi) au realizat gafa si au inceput sa dea inapoi;
binenteles ca i-am iertat si avem acum relatii excelente cu familia lui (chiar daca soacra mai da cu bita'n balta uneori si eu o sanctionez prompt, dar fara ura:)), pentru ca sunt parinti, l-au crescut frumos pe barbatu'meu, si el este un sot si tata minunat.
concluzionind, vroiam sa spun ca parintii ramin parinti, si ei se vor intoarce spre voi cu timpul; merita sa lupti pentru cuplu, sa-i indepartezi o perioada, timp in care ei vor realiza ca gresesc acum.

http://www.floriinro.ro/

notquiteso spune:

Imi pare rau ca am avut dreptate. Sincer. Insa asta este situatia. Vorbeste cu iubitul tau, si stabiliti impreuna ce e de facut. Daca el nu a dat bir cu fugitii pana acuma, exista sanse reale sa nici n-o faca in urmatorii 20 de ani. Eu cred ca te poti baza pe el, acorda-i doar sansa sa iti demonstreze ca merita. Nu mai ezita atata intre parinti si adevarata ta familie (copilul si iubitul tau), timpul trece iar tu stai si te scarpini in cap asteptand o minune. Daca nu faci ceva ACUM, peste cateva saptamani va fi prea tarziu. Nu vei mai putea face nimic, nu vei mai putea umbla dupa acte, nu te vei mai putea muta..Certificatul de nastere nou iese in cateva zile, buletinul la fel. Deci nu va dura luni de zile scosul actelor. Casatoreste-te cu iubitul tau daca si el vrea asta, va fi mai usor pt el atunci cand va trebui sa declare copilul, si in afara de asta parintii tai nu va mai pot trimite politia la usa pe motiv ca te-a sechestrat el.
Pleaca pur si simplu. Nu mai sta la discutii cu ei, nu are sens. Nu vor intelege nimic, iar tu ai sa te enervezi degeaba. Parerea mea e sa va cautati urgent gazda sau un apartament cu chirie, iar acolo unde va mutati, puteti vb cu proprietarul sa va ia in spatiu. Sau macar pe tine, sa iti poti scoate buletin nou. Oricum daca te casatoresti trebuie sa il schimbi.

Sunteti amandoi majori, vaccinati, independenti din punct de vedere financiar.. ce sens are sa te joci atata cu sentimentele iubitului tau? Azi te muti cu el, maine vine tata sau fratele sa te ia cu forta de la serviciu si sa te inchida in casa. Tu esti absolut sigura ca daca esti acasa cu ei si te apuca durerile nasterii, ei te vor duce la spital? E o intrebare aberanta,stiu, dar asa e toata situatia asta. Nici nu vreau sa ma gandesc...Norocul tau ca n-a mai vrut nici un medic sa iti provoace avortul pt ca era sarcina prea mare, altfel ai fi fost acum fara copil, fara iubit, legata de calorifer in casa.
Asta nu e viata.

Stiu ca esti terorizata, ca ti-e frica sa iei decizii, ca ti-e frica de parinti, insa numai nebunilor nu le e frica sa stii. Noi toti ceilalti, ne confruntam cu asta in fiecare zi, si cu toate astea reusim sa mergem mai departe.

Lemoni spune:

Am fost plecata dar cum am ajuns acasa am sarit sa vad ce se mai intimpla.Rosey iti da o solutie buna probabil ca la 21 de ani nu e imposibil sa faci ceea ce zice ea.Imi este peste putintza sa cred ca parinti tai vor sa-ti ia copilul sa il creasca ceva absurd, oricum daca graiesti adevaraul (Ma refer la varsta ta) asa ceva nu se poate intimpla esti majora vaccinata asa cum spunea cineva pe aici, deci ei nu prea au nici o sansa.
Succes sa auzim de bine.

ella.aura spune:

Fetelor aveti dreptate ca de obicei si in mod sigur asta o sa si fac, bagaje sincera sa fiu nu prea am pentu ca au mai spus si data trecuta cand am plecat ca se duc la politie sa spuna ca am furat hainele pe care mi le cumparasem eu,dar deja nu mai conteaza toate aceste vorbe, eu sunt cea care contez si nu trebuie sa-i mai las pe ei sa-mi manevreze viata.

O sa plec pur si simplu si o sa incerc sa nu mai vorbesc cu ei cel putin o perioada de timp, pana o sa-si dea seama ca au gresit.

Va multumesc foarte mult tuturor pentru tot sprijinul si pentru toate sfaturile pe care mi le-ati dat.

notquiteso spune:

esti bine, ella? Iti tin pumnii.

Rosey spune:

quote:

---

Originally posted by ella.aura


Fetelor aveti dreptate ca de obicei si in mod sigur asta o sa si fac, bagaje sincera sa fiu nu prea am pentu ca au mai spus si data trecuta cand am plecat ca se duc la politie sa spuna ca am furat hainele pe care mi le cumparasem eu.

---

Mda, suna super cunoscut. Oricat ar parea de incredibil parinti din astia exista. Draga Aura, e doar intimidare din partea lor. Te rog, daca pleci, sa iti iei absolut toate bunurile tale personale. Nu lasa nimic in urma. Sunt ale tale, e dreptul tau. Iar politia nu are ce sa iti faca, parintii tai trebuie sa vina cu dovezi ca ai furat bunurile lor, nu o pereche de chiloti. Crede-ma, stiu foarte bine cum procedeaza politia in cazuri din astea. Fara dovezi ca ai facut o infractiune, nici nu se obosesc sa te caute macar. Deci curaj!

http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png

Clover spune:

Sunt absolut convinsa ca poti sa iti refaci actele cu perseverenta. Stiu ca cerificatul de nastere este foarte important, dar daca faci o plangere ca ti-au furat actele si investigheaza, ma gandesc ca gasesc ei o solutie. Dup-aia nu mai dai pe la ei sau iti lasi actele acasa sa nu te prinda cu ele asupra ta.

In acelasi timp povestea ta e reversul unui subiect similar in care cineva intreaba daca sa le spuna parintilor de relatia unei nepoate de 21 de ani cu un individ suspect. Sfatul meu acolo era ca da, parintii au dreptul sa intervina. Esti sigura ca prietenul tau va fi un sot bun? Parintii tai nu cred ca sunt atat de inversunati fara nici un motiv. Nu sunt de acord cu sechestrarea ta si furtul documentelor tale, dar pe de alta parte nu stiu nici la ce pericol te expune relatia cu tatal copilului.

"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle