nu stiu ce sa fac

diana21 spune:

Adina Iulia, si eu sunt de aceeasi parere. Ca inainte de o decizie radicala trebuie epuizate toate posibilitatile de impacare. Insa, citind si ultima ei postare, inclin sa cred ca parintii ei sunt mult mai dificili decat crezusem inainte. Din pacate...

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti

A_Iulia spune:

Daca nu reuseste psihologul, ella.aura mai poate sa faca ceva.

Sa printeze toate raspunsurile de aici si sa le lase parintilor ei sa citeasca.

Este imposibil ca doi oameni normali, oricat de distrusi ar fi de propria lor idee ca viitorul fetei e total compromis doar pentru ca ea nu gandeste ca ei, sa nu realizeze ca prin comportamentul lor nu fac altceva decat sa distruga.

Indiferent cum este partenerul ellei.aura, nu pot sa schimbe faptul ca el este tatal copilului, si ca orice incercare de-a lor sa se mai opuna relatiei este tardiva. Oare oamenii astia se gandesc vreo clipa ca unei femei gravide ii trebuie liniste? Oare mai au vreo farama de respect pentru copilul lor? Mama ei care stie ce inseamna sarcina - isi imagineaza prin ce consum psihic trece fata ei din cauza acestui razboi cu ei? Le pasa?

Astea sunt cateva intrebari la care ella.aura ar trebui sa capete raspuns de la parintii ei.

Probabil ca multe fete ar fi fost demult plecate de acasa cu bocceluta pe umeri. Uite ca ea nu este asa, ea incearca orice cale posibila de impacare, si din punctul meu de vedere merita o floricica pentru asta. Insa floricica asta are gust amar, pentru ca supararea ellei o afecteaza nu doar pe ea, ci si bebelusul care este total nevinovat.

Ella, psiholog sau printuri...poate totusi ceva in lumea asta poate sa-i miste pe ai tai. Imi pare rau de ce ti se intampla.

Adina + Olivia 04.03.2004

ella.aura spune:

Reciteam mesajele si ma gandeam cata dreptate au avut unele fete in ceea ce au spus aici in legatura cu parintii mei si cu copilul si chiar am ramas foarte surprinsa aseara cand vorbeam cu parintii mei si ma gandeam la voi.

Am avut o alta discutie si am ajuns la concluzia ca nu se poate face nimic care sa ne impace pe toti, ba chiar mi-au zis ca daca ma mut cu el o sa faca tot posibilul ca dupa ce nasc sa imi ia copilul sa-l creasca ei pana la 16-18 ani si dupa aia nu-i mai intereseaza sa se descurce si ca pana atunci nu o sa ma lase sa-l vad, sau ca pot sa ma mut cu el dar nu vom sta impreuna,ca buletinul o sa mi-l dea in momentul in care ajung la maternitate sa nasc si multe altele.

Sincer parca nu sunt parintii mei, parca nu sunt oameni care m-au facut si care m-au crescut atata timp, cum pot niste parinti sa vorbeasca asa cu copilul lor pe care il iubesc mai mult decat pe ceilalti doi(zic ei), dar eu deja nu mai cred nimic din ceea ce imi zic.

Eu v-am cerut un sfat pentru ca sincer am crezut ca sunt eu nebuna si gandesc eu prost, ca poate ei au dreptate in ceea ce zic si fac si eu chiar am luat-o pe un drum gresit cum spun ei din cauza farmecelor si voi mi-ati aratat ca nu este asa, ca nu sunt nebuna si ca gandesc destul de normal pentru situatia in care sunt si pentru asta va multumesc foarte mult.

ellej spune:

quote:

---

Originally posted by ella.aura


Reciteam mesajele si ma gandeam cata dreptate au avut unele fete in ceea ce au spus aici in legatura cu parintii mei si cu copilul si chiar am ramas foarte surprinsa aseara cand vorbeam cu parintii mei si ma gandeam la voi.

Am avut o alta discutie si am ajuns la concluzia ca nu se poate face nimic care sa ne impace pe toti, ba chiar mi-au zis ca daca ma mut cu el o sa faca tot posibilul ca dupa ce nasc sa imi ia copilul sa-l creasca ei pana la 16-18 ani si dupa aia nu-i mai intereseaza sa se descurce si ca pana atunci nu o sa ma lase sa-l vad, sau ca pot sa ma mut cu el dar nu vom sta impreuna,ca buletinul o sa mi-l dea in momentul in care ajung la maternitate sa nasc si multe altele.

Sincer parca nu sunt parintii mei, parca nu sunt oameni care m-au facut si care m-au crescut atata timp, cum pot niste parinti sa vorbeasca asa cu copilul lor pe care il iubesc mai mult decat pe ceilalti doi(zic ei), dar eu deja nu mai cred nimic din ceea ce imi zic.

Eu v-am cerut un sfat pentru ca sincer am crezut ca sunt eu nebuna si gandesc eu prost, ca poate ei au dreptate in ceea ce zic si fac si eu chiar am luat-o pe un drum gresit cum spun ei din cauza farmecelor si voi mi-ati aratat ca nu este asa, ca nu sunt nebuna si ca gandesc destul de normal pentru situatia in care sunt si pentru asta va multumesc foarte mult.

---

Ei nu, ca parintii tai halucineaza pur si simplu. Cum sa-ti ia copilul? Buletinul il declari pierdut si-ti iei altul sau chiar spui adevarul si vine politia si ti-l recupereaza de la ei. Nu sunt normali, scuza-ma ca-ti spun asta, si in locul tau mi-as feri copilul ca par in stare de orice.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

J G spune:

Si tie nu ti-e frica?????

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Chuny spune:

Mie mi-ar fi frica de asa parinti !!

Ella, uite, cativa oameni de aici investesc timp si poate sentimente in povestea ta. Cineva chiar si-a oferit ajutorul, eu zic sa nu-l refuzi.

Si totusi nu ai spus ce zice prietenul tau de toate astea ? le accepta si el ? si lui ii e frica de ei ? Sau doar a obosit sa mai lupte ?



Nasterea ariciului junior Pozele mele Poze cu noi si Vladimir