Despre barbatii care inseala si despre femeile ...
Raspunsuri - Pagina 20
nadira spune:
Nu am citit toate postarile de la acest subiect, recunosc. Dar am si eu o parere de "cunoscatoare in domeniu". Sotul meu a calcat stramb acum cativa ani si suntem impreuna. Trecand prin asta nu pot ramane insensibila la acest subiect, dar pot spune ca 90% l-am depasit (ma refer la vindecare). Am trait cu asta si pot spune ca se poate. Depinde de cat esti de tare. Eu nu am fost de la inceput, dar m-am schimbat. L-am urat cad am aflat ce a putut sa-mi faca, cu atat mai mult cu cat bagam mana in foc pentru el. Din acel moment s-au schimbat multe. El nu mai e acelasi,dar nici eu nu mai sunt aceeasi. Eu cred ca se poate, dar depinde de fiecare in parte, depinde de mai multi factori. Nu putem vorbi de un tipar.
Iertarea... e greu de spus. Eu nu stiu cat de mult l-am iertat pentru ca nu am meritat ce mi-a facut, dar cert e ca nu am sa uit niciodata. Nu am sa mai fac din asta o tragedie, au trecut 3 ani cu bune si rele care au pus, as putea spune praful peste amintirile dureroase, dar cred ca poate fi depasita o asemenea situatie. A plati cu aceasi moneda te pune pe acelati calapod cu cel pe care l-ai dispretuit cand te-a ranit, si nu as vrea sa-mi fie sila de mine niciodata. Eu cred ca desi am avut o perioada de "derapaj" la inceput am trecut cu destula demnitatre peste acea situatie si stiu si eu, dar mai ales el ca asa ceva nu trebuie sa se mai intample. Totul depinde de cat de bine il faci sa vada ce are de pierdut, iar pentru a fi pretuita de el trebuie sa te pretuiesti tu ca femeie mult. Asta e parerea mea si o spun din proprie experienta.
alexxia_80 spune:
Nadira, dar comportamentul sotului tau care a fost? Chiar sunt curioasa. Cum ati reusit sa treceti peste? Al meu, din pacate, ar vrea din c eimi dau eu seama, s atrecem pur sis implu, si eu sa nu comentez cumva ceva...trist...adica, dupa parerea mea, nu mai e nimic de facut....
andrusca13 spune:
alexxia_80 exact la fel vrea si al meu dar din pacate nu se poate. Poate ca eu sunt dusa...
Andrusca
ANDREEA11 spune:
Fetelor vad ca deja va certati pe violarea intimitatii! Pai cum vrei sa afli dc nu cauti, astepti sa ti-o aduca acasa si sa ti-o prezinte?????
Dc stai si te minti frumos ca nu s-a intamplat nimik, si ca da saracu a vb 32 de minute cu sefu la telefon, sau ca intarzie 2 h acasa ca e blocat in trafic, te vei simti super bine, insa din punctul meu de vedere nu faci decat sa inoti in ignortanta! Si el saracu sta si rade cu amanta de naivitatea ta.
Da , cred ca 99,9% din barbati inseala. E instinctul pe care cu toata educatia nu-l pot controla. Asta e parerea mea si nu e nevoie sa dati cu pietre. Femeia inseala mai greu pt ca e programata sa aiba instinct matern. O femeie inseala doar dc are sentimente sau o face din razbunare, rautate.
Am trecut si eu prin inselatorie, prin durerea de a afla ca ai fost luata de fraiera, si am aflat tot violand intimitatea, dc nu o faceam traiam fericita si ma alaturam grupului care viseaza ca nu sunt , n-au fost si nu vor fi inselate.
Din toti cunoscutii mei nu am unul care sa nu-si fi inselat partenera, desi ei zic ca o iubesc, si ca o fac pt diversitate. Tot mai citind pe aici, am stat sa ma gandesc ca am un grup numai de depravati, insa nu, si printre partenerele celor care inseala exista multe care ar baga mana in foc pt sotii, iubitii lor. Vb acum de inselatul aventura,nu de inselatul care se complica cu sentimente.
Acum depinde pe ce parte a baricadei vrei sa fi: sa stii (aici vreau eu sa fiu, macar sa nu ma ia de fraiera) sau sa nu stii si at dc te loveste pai nu te mai ridici!
Dc vreuna dintre noi crede ca va veni sotul acasa si va zice ,,Iubito, tocmai ma gandeam sa ies cu colega la o pizza, ca sa ma mai distrez si eu", eu zic ca se inseala. Da poate va zice: <<Iubito, ma duc cu Costel sa beau o bere>>, si sa fiti sigure ca domnu Costel il va acoperi, si nici macar Costel ca se da prieten cu noi nu ne va spune. Atunci dc vrem sa aflam adevarul, pt a demonstra ca nu putem fi duse de nas, ce putem face???? VIOLAM INTIMITATEA!!!!
andreea
http://community.webshots.com/user/andreeagogo
Simoniq spune:
Dragele mele.
si eu sunt super trista... plang din orice...
am violat intr-adevar intimitatea, factura de mobil.
si am vazut cum vorbea cu o colega in fiecare zi cel putin 30min (asta cand eram in vacanta de craciun si noi eram certati si separati, tot din cauza d-rei, ca mi s-a parut ca sta prea mult pe langa ea. eu lucrez in acelasi loc cu ei) si noaptea cate 2h si sms-uri multe; apoi daca nu deschideam emailul lui nu gaseam o melodie de dragoste (aceeasi pe care mi-o trimitea mie cand ma cucerea, nici acum 3 ani...).
Avem un copil asa frumos...
Oare chiar a meritat??
Oare chiar merita sa mai continuam?
eu una mi-am pierdut increderea TOTAL in el.
desi cand il vad abia astept sa plece, totusi imi e dor...
din decembrie si pana acum m-a chinuit ingrozitor, nu si-a cerut niciodata scuze, se comporta cu mine uneori f urat, ca si cum EU as merita sa fiu pedepsita pt inselaciune...
e greu, f greu... m-am tot gandit la copilul nostru; daca nu era el, probabil mi-as fi revenit muult mai repede.
am realizat ca nu am fost niciodata fericita: nu imi face nici un compliment niciodata, e in competitie cu mine mereu la orice, nu ma invita nicaieri, nu apreciaza nimic din ce fac eu, nici macar cat de mult am grija de copilul sau, nu vorbeste cu mine nimic, in schimb cu strainii vorbeste non stop... despre sex nu mai mentionez; in toamna m-a facut sa ma simt asa bine, imi spunea ca "nu poate sa ma atinga, ca nu se poate preface"; eu am zis ca e indragostit, dar nu inteleg, ca aia e asa urata, si inculta, si cu prost gust; si ingamfata si de toate...
pe mine m-a pacalit; m-a luat de langa cineva care ma iubea cu adevarat, s-a luptat dupa sa ma recucereasca mult timp; am suferit atunci, dar credeam ca am facut alegerea vietii mele... ca am gasit un barbat adevarat; cand colo era mai imatur decat celalalt...
eu nu am parinti, nici rude apropriate, doar un frate prea mic, si el si familia lui m-au pus la zid pentru ...greseala LUI... eu ies de vina la toate; eu nu faceam decat sa il menajez, sa imi vad de copil si de slujba in acelasi timp, dar sa nu neglijez copilul...
se pare ca aici am gresit, ca l-am menajat si l-am lasat sa faca ce vrea el... acordandu-i libertate zic eu.
oare o sa mai fiu fericita vreodata? avand in vedere ca barbatii isi inseala sotiile mereu???
va pup.
ma simt asa singura...
andrusca13 spune:
Simoniq nu mai fi trista, hai capul sus si sa stii ca nu esti singura care trece prin asa ceva. Sunt multe fete in situatii similare, chiar si eu. Incepand de azi sa nu te mai simti singura, sunt alaturi de tine 
. Sa nu te simti tu vinovata de nimic pentru ca el este un magar, daca se comporta asa inseamna ca nu te merita si poate ca nici macar nu vrea sa fie iertat odata ce nu si-a cerut iertare. Bineinteles ca vei mai fi fericita dar asta depinde mult si de tine. Deocamdata ai grija foarte mare de copil, el simte cel mai bine nefericirea ta.
Te pup!
Andrusca si cei doi ingerasi
Simoniq spune:
Multumesc mult pt mesaj...
si cateva prietene imi sunt alaturi (mai ales ca unele nu sunt in Buc), dar tot mi-e greu, fiindca resimt lipsa familiei din spate (parinti, rude apropriate, o matusa ceva...), care poate ar fi suplinit singuratatea mea...
povesteste-mi despre tine sau spune-mi unde pot sa citesc...
chiar si cand citesc pe aici ca voi sunteti cat de cat fericite DUPA, eu probabil sunt inca in starea in care nu imi vine sa cred ceea ce mi se intampla...
el nu spune deloc ce vrea... ma lasa sa inteleg ce vreau eu, in functie de momente. in rest se comporta ca si cum ar fi singur pe lume... doar isi viziteaza fiul in zile fixe, ore fixe... eu nu as putea sa pun capul pe perna fara sa fiu langa copilasul meu sau fara macar sa sun sa vad ce face...
probabil daca eu m-as purta frumos si as trece cu vederea si l-as "intelege", el ar reveni, dar cu ce pret?? (eu l-am dat afara si el nu poate uita si ierta acest lucru, desi el era vinovat; oricum a plecat destul de repede, nu s-a opus... cum poate ar fi facut altii)
mi-e frica doar sa nu fi facut totul pt copilas...
e prea mic sa inteleaga, dar exact cum se povesteste pe aici, ACUM cand nu mai locuieste cu noi parca se ocupa mai mult de el, petrece mai mult timp cu el, decat cand eram o familie...
alexxia_80 spune:
Simoniq, exact prin asta trec si eu...l-am dat afara, si s-a dus. Zice ca n-a fost decat o mare prostie, dar prin tot ce face imi demonstreaza parca ca asta si-a dorit, sa fie prins, si ca ii este bine fara noi...vorba ta, eu nas putea dormi fara bebe o noapte.......Sunt niste mari magari, si sunt sigura car trebui sa le zicem sa se duca in p..mamii lor, scuzatima, dar asa este. Mai greu, ca avem si bebeii, dar vezi. dc trebuie tot noi s ane gandim la asta?? La bebei sa se gandeasca ei, ca ei au facut ceau facut, nu tot noi. Si al meu, vrea sa stam cred asa, sa astept eu sa se indragosteasca iar de mine, sau ce. Acum , nush la voi cum a fost, dar la mine a comiso rau de tot, se purta urat cu mine, nu ma mai atingea, avea nervi din orice , ma mintea in fata, nici nu reau sami amintesc. Parerea mea e ca astfel de oameni nu merita nimik, dar...vezi. In realitate e mai greu se pare. Ar trebui sai dam draq, da nu putem. Tot noi. ....pup pe toate, parca ma bucur ca suntem mai multe in aceeasi oala, stiu ca e urat din partea mea sa zic asta :d O seara buna tuturor, fetelor, si...ce sa zic. Porci!
ANDREEA11 spune:
Fetelor, desi noi am trecut peste (asta ca a suportat el f multe.......) sunt si eu langa voi!!! Toti sunt la fel si cand zic toti, atunci TOTI!!!
Da vei mai putea fi fericita, daca vei da peste un barbat DESTEPT, care chiar daca are o aventura, nu te face sa simti ( sti vb aia : se spala si e ca noua....pt copii farfuria
).
Mie nu mi-a dat de banuit nimik, insa eu eram f suspicioasa si poate ca aveam si motive, dsar a trecut. Insa imi vine sa castrez toti barbati, despre care aud ca fac sa sufere femeile in halul asta.
Am si eu baiat, iar daca o sa-l prind ca va fi asa de mitocan, nu stiu ce voi face cu el
.
Fiti tari fetelor!
andreea
http://community.webshots.com/user/andreeagogo
andrusca13 spune:
Feltelor, eu nu l-am dat afara si nici nu am avut de gand asta cu toate ca am stat despartiti mai bine de o luna pentru a-mi pune ordine in ganduri. I-am mai dat o sansa (pentru ca mi-a cerut asta), cu toate ca inainte de-a face ce a facut eram sigura ca nu-l voi ierta daca se va intampla, dar... m-am gandit mult. Cand esti pus in fata faptului implinit te gandesti de o mie de ori pentru a nu regreta. Multa lume m-a judecat dar nimeni nu stie cu adevarat ce este in sufletul meu, sunt atatia factori care trebuiesc luati in calcul... nu putem sterge cu buretele atatia ani si mai sunt si copii, ce le-as fi spus? Habar nu am, chiar nici nu vreau sa ma gandesc la cat de mult ar suferi daca nu l-ar mai avea pe tata langa ei. Deci, trebuie sa fim puternice pentru ca viata e plina de surprize si NICIODATA sa nu spunem NICIODATA.
Va pup!
Andrusca