Despre barbatii care inseala si despre femeile ...

alexxia_80 spune:

Si eu as fi judecat inainte, am zis ca eu asa ceva nu voi ierta vreodata. Si adevarul asta si este, ca de iertat niciodata nul voi ierta. Ce inteleg abia acum este ca calea cea mai grea este sa incerci sa treci peste, este f greu, si este un compromis f mare. Ptr ca si peste 20 de ani, cand vei dormi langa el, iti vei aminti cat de egoist a fost, si cat mult rau a putut sa iti faca, si ce bataie de joc, ptr ca asta e, o mare bataie de joc. Eu de ex abia nascusem, si in loc sa incerce sa majute si sa intelegea, el isi facea planuri sa ma joace pe la spate. Deci, cr ca cel mai simplu ar fi sa nul mai vad. Si ce ma enerveaza, e ca si acum, nu pare ca se omoara sa fim impreuna, zice ca vrea, dar.........Nu mai zic nimik, eu as fi venit in genunchi, el e tot cu coada sus. Un barbat care face asta pune clar familia si mai ales sotia pe locul 2..si atunci, cum poti oare sa meregi mai departe la drum cu cineva care a facut asta? Asa, stiind ca el poate pleca oricand. Ce viata o mai fi si asta?? Vom vedea :d pup la toate , oare nu tr inceput capitol nou?

alexxia_80 spune:

Cum poti oare sa ii mai spui vreodata Iubitul eu, sau deastea, sau sa il alinti...cum naiba? ca mie acum imi vine sai dau cu cevan cap, unde o sa fie toata dragostea si caldura aceea. No sa mai fie niiodata, eu asa cred, cine stie cu timpul...Si ma gandesc acum care e ironia, fiti atente: deci in toate lunile astea, eu il simteam,banuiam si normal cam devenit rece si nervoasa tot timpul..el acum zice ca deh, el deaia se purta naspa, ca eram eu nervoasa..Deci va dati seama: din cauza lor, noi devenim dificile, si ei se simt indreptatiti sa o faca...asta e prea tare :d

Simoniq spune:

La mine nu a cerut nici o sansa; isi vede de ale lui ca si cum ar fi singur...
nu m-a respectat niciodata.
ceea ce a facut acum va face DIN NOU, pentru ca majoritatea barbatilor -desi se dau mari si tari- au multe complexe de inferioritate pe care si le ascund.
Am intalnit o doamna superba la vreo 60 de ani care trecuse prin viata, si i se intamplase acelasi lucru; acum el era ca o leguma, abia mergea, ea arata ff bine...
il iertase; mi-a zis mie ca daca vreau sa pierd si sa imi distrug niste ani din viata sa il primesc inapoi... fiica sa tocmai se despartise dupa 14 ani si ii considera pierduti...

TREBUIE sa gasim niste oameni normali... macar care sa ne respecte; si sa ii tinem langa noi invatand din ceea ce am gresit cu fostii...

oameni care macar sa ne alinte, sa ne ocroteasca.
nu stiu cum fost la voi INAINTE, dar eu nu eram fericita deloc... iar el acum tocmai descopera ce inseamna sa urce in cariera si vor exista multe parasute din astea ca asta de acum... poate asta s-a retras deja (ca ei nu ii convenea sa aiba o rel serioasa, ci ii convenea situatia, ea sa fie smechera care sa obtina ce voria ea sa obtina) dar vor fi altele si mai abile; macar de ar fi vreun frumos si vreun generos; nici macar parintilor lui nu le duce nimic niciodata...

eu una consider ca merit mult mai mult; si asta as fi facut; DAR m-am lovit de gandul la copilul nostru si de aceea am tot rabdat; si am incercat sa ma port frumos, corect. ca o amica; dar nu s-a reusit, din partea mea da, dar el nu poate vorbi nimic cu mine... isi continua viata lui singur... isi cumpara doar pentru el, mananca singur; si cand era cu noi manca singur... sta doar la tv; eu una m-am prostit stand langa el... mi-am pierdut toata imaginatia si tot ce aveam maifrumos in mine. pe el nu il intereseaza asa ceva...

ce e trist e ca a fost si influentat de mama sa, care isi dorea normal o printesa pt unicul ei baiat; care si-a permis fara sa ma cunoasca sa ma analizeze ea psihologic... iar el prelua frazele si concluziile ei, fara sa ma intrebe vreodata ce e in sufletul meu...

sper sa ramanem macar amici de dragul copilului, dar la cum vine el din ce in ce mai rar, cand il apuca cate o criza de vinovatie, nu cred ca voi avea prea mult de-a face cu el. doar daca oi fi proasta si ma voi impaca, sa mai pierd inca vreo cativa ani, mai ales ca eu imi doresc mult al doilea copil...

macar acum sa incerc cat mai sunt tanara si draguta...
daca nu, o sa raman cu baiatul meu si vom fi fericiti, sunt sigura de asta... daca vom fi sanatosi.

ceredeti-ma ca as fi fost fff impresionata daca venea si isi cerea scuze, si se purta frumos si ma facea sa ma simt pe primul loc si ma facea sa uit de ce s-a intamplat; nici nu credeam ca iubirea e in stare de asa ceva...

oricum, cu prima ocazie imi voi face de cap, exact ca si barbatii voi proceda, fara cel mai mic regret!!!

va pup.

andrusca13 spune:

Off, cat este de greu sa traiesti cu asa ceva. Haideti sa va spun ceva... la doi ani dupa nunta am ramas insarcinata si eram foarte fericiti, cand eram mai fericita el a ales sa-mi distruga totul in mine mergand sa-si satisfaca fanteziile. Bun... am aflat iar el s-a purtat impecabil pentru a-l ierta. Am mers mai departe, iar atunci i-am spus "vezi ca eu am auzit o vorba ca cine o face o data va face si a doua oara, iar cine o face a doua oara sigur o va face mereu" el m-a asigurat ca nu va fi asa si l-am crezut, MARE PACAT... dupa inca alti patru ani in care viata noastra intrase pe un fagas bun si pot zice ca eram din nou fericiti ne-am hotarat sa mai facem un bebe. Isi dorea foarte mult inca un copil. Insarcinata in luna a sasea el si-a adus aminte de prietena lui din liceu si mai departe va imaginati... Si cum minciuna are picioare scurte eu am aflat, de fapt amanta a avut grija sa aflu. Cand am avut mai mare nevoie de el, el a ales sa ma distruga inca odata. Va dati seama ce este in sufletul meu, si totusi am ales sa merg si de data aceasta mai departe. El acum nu-mi mai promite nimic si-a cerut doar iertare si il vad ca regreta dar nu-mi poate garanta ca nu va mai face. Poate ca isi da seama ca nu se poate abtine si nu vrea sa-mi mai promita. Oricum nu mai pun nici o valoare pe vorbe, de acum ma axez doar pe fapte iar daca aceste fapte nu vor aparea pot spune oricand GATA.
Va pup si sper ca nu v-am intristat pentru ca este intr-adevar trist, dar adevarat.

Andreea si cei doi ingerasi

alexxia_80 spune:

Imi pare rau de ce aud la voi. Nimeni nu ar trebui s atreaca prin asa ceva nicodata. mai ales o viitoare mamica. Asta ii spuneam si eu alui meu, ca mi se pare cel mai josnic sa inseli sotia, cand asteapta un bebe (multi barbati-porci fac asa ceva). E f greu, dupa ce s eintampla asa ceva.imic nu mai poate fi ca inainte, mai ales dc ei procedeaza asa, adica nici vorba sati planga in genunchi. Alegand sa incercam sa contiuam relatia, eu zic ca renuntam la iubire, o trecem undeva in plan secund. Si oare merita? Eu zic ca nu... E f trist, mai ales ca avem si copilasi, dar dreptul lor la fericire lau furat ei si cu amantele lor... Eu sunt convinsa ca a te impaca dupa asa ceva e un compromis prea mare, care nu merita...dar uite ca e mai greu sa zicem stop. Poate vom invata la un moment dat. Ptr astfel de barbati nu exista nici o scuza, nici un motiv, mai ales ca neam casatorit din iubire. Dcv stateam ptr bani mai ziceam :d

dyaz spune:

Va citesc de mult timp; nu am scris niciodata insa...
Ma alatur grupului trist de sotii inselate...Il iubeam atat de mult...inca il iubesc. Nu inteleg - oare imi place sa sufar? Ma depaseste, acesta e adevarul...
Incerc mult sa redirectionez lucrurile pe un fagas normal, dar imi e atat de greu pt ca...sunt atat de singura!!! El se gandeste la ea; ma minte ca au rupt legatura, dar nu e asa. Nu se vad pt.ca sunt departe fizic, dar...atat. Eu stau langa el si il simt la km.departare.
Ne-am casatorit din dragoste la 21 de ani si avem un copil superb de 2 ani; dupa 9 ani de casnicie...
Atata durere; atata suferinta... si atata neputinta... Am incercat sa plec definitiv; de 2 ori. Cu putine cuvinte( nu declaratii de iubire sau remuscari profunde) m-a facut sa renunt. Nici nu mai incerc - nu mai am puterea si nici curajul. Si sper...si sper... A trecut mai mult de jumatate de an de cand am aflat...si tot nefericita... si tot aici...dar nu ma pot resemna; ar vrea sa tac si sa trec peste. Pe bune ca incerc, dar nu reusesc - cel putin nu pe termen lung. Comportamentul lui nu ma ajuta deloc... Ma rog lui D-zeu sa ma ajute sa-mi gasesc linistea interioara, dar in zadar; sunt momente cand am doar iluzia ca am gasit-o.
Daca sunt cazuri in care s-a "trecut peste" si s-a reinstalat o oarecare stare de bine si un mediu benefic cresterii unui copil, mai scrieti pe forum... Am atata nevoie de incurajare; am ajuns sa am momente cand nu mai pun pret deloc pe viata mea, precum simt ca face el... Si tot am senzatia ca traiesc un cosmar din care sper sa ma trezesc. Ce naiva trebuie sa fiu!!!!

alexxia_80 spune:

Dyaz, imi pare rau ptr ca treci prin ce treci, nu iti pot sapune ca va fi bine, ptr ca nu stiu, eu sunt cam in aceeasis ituatie, cam de 2 luni...noi stam insa separat, dar ne vdm. Ce iti pot spune...iti pot spune ca nu cred ca merita nici unul, mai ales dc in continuare este rau. iti pot spune insa ca putem fii fericite ca am aflat adevarul, ptr mine e fost o mare eliberare, faptul ca nu mai traiesc cu indoiala. Sa ajung insa peste inca 6 luni sa simt raceala lui..nu imi dorec. Stiu insa ca iti este greu, din proprie experienta, dar stii...dc nu mai este...si e rau in continuare...nu vad rostul din punctul asta. Dc sa suferi in copntinuare? dc sa nu fii langa cineva care iti arata afectiune, sau daca nu, macar fara cineva care te face sa suferi...Imi pare rau, sincer, dar fii tare si iubeste-te pe tine, mult de tot. Si dc nu e bine...taie raul de la radacina. Imi imaginez ca e greu, sper sa nu ajung peste alte cateva luni sa simt tot raceala lui, dar cr ca asta tr facut. sincer. Binentels, dupa ce ai o discutie serioasa cu el..In prvinta asta, m-am cam lamurit insa: au mintit pana acum, mint in continuare, mai mult ca sigur...Ai grija de tine si iesi din asta cat mai curand, in ce fel stii tu.

andrusca13 spune:

Dyaz, imi pare foarte rau ca treci prin asta. Sincer sunt alaturi de tine pentru ca stiu ce simti, sunt in aceeasi situatie.
Dar el ce spune, de ce vrea sa ramai daca el viseaza la alta femeie? Spune-i ca daca vrea poate sa plece la ea ca tu nu-l poti tine cu forta, este ingrozitor sa vezi cum sotul tau in care ai investit atata dragoste si incredere viseaza la o alta femeie. Stii ce cred eu... aceasta dragoste nu va dura mult, pana trec fluturasii din stomac si apoi revin "cu coada intre picioare" la ce au avut inainte. Unii pot regreta altii nu, iar uneori poate fi tarzie intoarcerea lor pentru ca ne desteptam intre timp si le spunem sa plece de unde au venit si abia atunci vom fi mandre de noi ca am reusit sa scapam. Eu i-am spus clar ca poate pleca, sa nu stea cu mine doar pentru copii, ei vor fi si mai nefericiti pentru ca simt lucrul asta. Vor fi mult mai fericiti vazand-o pe mami linistita, pana la urma noi suntem exemplele pentru copii, noi suntem stalpii pe care se vor sprijini.
Eu pot spune ca "am trecut peste" cum spui tu, tocmai pentru ca copii sa creasca intr-un mediu fara certuri. Uneori este prea multa liniste, sunt ore intregi in care nici unul nu scoate o vorba, fiecare isi linge ranile in felul lui. DA este multa durere, stiu ce simti Dyaz. Ce-ti pot spune este ca niciodata nu va mai fi ce a fost, in momentul in care ai aflat de infidelitatea lui, in tine a murit acea dragoste curata si increderea. In conditiile acestea ma intreb si eu de multe ori daca mai merita sa traim langa ei. Si totusi... eu sunt dispusa sa risc...

bird70 spune:

quote:

---

Originally posted by ANDREEA11
Da , cred ca 99,9% din barbati inseala. E instinctul pe care cu toata educatia nu-l pot controla. Asta e parerea mea si nu e nevoie sa dati cu pietre. Femeia inseala mai greu pt ca e programata sa aiba instinct matern. O femeie inseala doar dc are sentimente sau o face din razbunare, rautate.

---

Andreea imi pare foarte rau pentru experienta ta, de altfel pentru experientele tuturor fetelor care au scris aici. Barbatii nu inseala din instinct, e gresit sa crezi asta. Barbatii inseala pentru ca sunt slabi si au nevoie vesnica de validare. Unii barbati se pot valida doar prin munca si au respect de sine venit din satisfactiile profesionale. Majoritatea barbatilor nu isi pot pastra respectul de sine doar din realizarile profesionale si din faptul ca duc o familie in spate. Trebuie sa se simta doriti, in general asta inseamna doriti sexual de femei. Asta ii valideaza pe ei ca barbati. Din pacate cultura din romania incurajeaza acest gen de validare si ii da o foarte mare importanta. Dar exista si barbati adevarati, barbati puternici care nu au nevoie sa pice o parasuta pe spate ca sa simta ca exista, ca sunt si ei CEVA acolo. Exista barbati care cel mai tare se mandresc cu mediul pe care il creaza acasa, cu calitatea educatiei si mediului pe care il ofera copiilor, cu loialitatea fata de familia lor. E adevarat ca in Romania nu sunt foarte multi barbati din astia din cauza culturii, mediului, felului in care femeile sunt promovate.

Femeile inseala mai rar pentru ca femeile sunt mai usor validate de rolul lor de mama, de profesie, de rolul de fiica, etc. O femeie se simte mai usor femeie pentru ca e mama, pe cand un barbat nu se simte barbat doar pentru ca are copil.

alexxia_80 spune:

Eu cred ca sunt multe motive, intr-adevar ptr care oamenii insala. Poate ca barbatii sunt mai slabi,da, dar ei asa au si fost crescuti. Ei au crexcut intr-o familie in care tata a inselat-o pe mama, si la un pahar se amuza pe tema asta. El a vazut-o pe mama cum zice ce vrei,mama, asas-s arbatii...si a vazut cum prietenul lui si-a inselat iubita, si respectiva -a iertat. Si tot asa, timp de secole...Eu zic c-ar fi cazul sa li se taie si lor macaroana putin.
Ca mama il ierta pe tata ca era casnica (vb la modul general..), si era buna ratia lui la lapte,acolo...Dar acum, are servici si mama si tata.
Acum, eu zic ca fiecare om e..om, si se poate la un moment dat sa calce stramb. Se numeste inselat,normal. dar problema mare e atunci cand inseland, in repetate randuri, uiti de cel de langa tine. Ce spuneti voi despre barbatii care mergand la amanta, uita de sotie, vin acasa si au nervi ca vb prea mult si ei sunt obositi, se simt sufocati ca ea vrea sa doarma in bratele lor, sau alte faze de gen...Iar aici, clar, barbatii conduc, femeile in general chiar dc au aventuri...nu se implica asa si nici nu isi trateaza partenerul urat. Eu stiu, ca am trecut prin asta, am simtit tot ce poate fi mai rau: repsngere, umilinta, nervi, lipsa de interes, lpsa de respect etc. Asta e cand inselatul vine cu tot tacamul.
Aici este f urat, zic eu. Sa pui amata pe locul 1. Si sa iti bati joc de cea care ti-a fost si ea,la un moment dat iubita, poate ptr zeci de ani. Si sa nu lupti ptr asta. Din barbatii astia care insala asa, oare cati au facut macar acelasi efort ptr cea pe care o insala,pe care il fac ptr amanta...Oare cati s-au gandit, mai, i in seara asta sa inchiriez o camera la hotel, sa ma duc cu nevasta mea, ii fac o surpriza. Cum ar fi oare? Ptr ca pe amanta poate o duce frecvent la hotel....Aici e problema: cu barbatii care uita unde le e locul, si in locul sa investeasca unde trebuie, ivestesc in vecini. :d Dc ar depunde macar acelasi efort in relatia cu cea de langa el, cat depnde in relatia cu amanta...eu zic c alucrurile ar sta de un milion de ori mai bine. Dar cand mintea ta iti umbla la alta, dup-aia te trezesti indreptatit, ca deh, nevasta-mea si-asa avea draci pe mine toata ziua :)). Mie asa mi-a zis, dupa ce am trait un cosmar luni de zile, pana sa am dovezi clare: ca venea acasa, si acasa ma gasea imbufnata si cu nervi (dar eu aveam nervi, logic, ptr ca stiam ca vine de la ea....si pe ea o duce la hotel, si pe mine nu...dar la asta ei nu se gandesc). Ar trebui macar o saptamana sa facem schimb, sa fin in locul amantei, si e ain locul nostru. Sa vdm, mai e ea cu chef tot timpul? :))