"Si ce daca mai calca barbatul pe alaturi"
Raspunsuri - Pagina 5
wonderful spune:
Siu ca stii,dar ,nu-i asa ca tare te-ai mai racori pe cei 2,sau macar pe el?Noi vrem sa fim 'doamne' chiar daca tremura carnea pe noi de manie,umilinta si alte cele.Ma uit la cele care baga domnia undeva,isi sufleca manecile,ii traga aleia o paruiala zdravana,lui cativa dupaci, il ia acasa si-si vad de viata,buna,rea,cum o fi,fara sa mai despice firul in 14.Cum o fi mai sanatos?N-avem de unde sa stim ce vom face pana nu ne vedem puse intr-o astfel de situatie.
ocebine spune:
quote:
Originally posted by wonderful
Siu ca stii,dar ,nu-i asa ca tare te-ai mai racori pe cei 2,sau macar pe el?Noi vrem sa fim 'doamne' chiar daca tremura carnea pe noi de manie,umilinta si alte cele.Ma uit la cele care baga domnia undeva,isi sufleca manecile,ii traga aleia o paruiala zdravana,lui cativa dupaci, il ia acasa si-si vad de viata,buna,rea,cum o fi,fara sa mai despice firul in 14.Cum o fi mai sanatos?N-avem de unde sa stim ce vom face pana nu ne vedem puse intr-o astfel de situatie.
Sper ca glumesti...
Poate paruiala sa o trag "domnului" ca ea ce vina are? Dar nu l-as mai lua acasa si paruiala ar fii imaginara...Minioasa si umilita nu as fii doar indurerata si dezamagita.
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
conchita spune:
quote:
Originally posted by wonderful
Siu ca stii,dar ,nu-i asa ca tare te-ai mai racori pe cei 2,sau macar pe el?Noi vrem sa fim 'doamne' chiar daca tremura carnea pe noi de manie,umilinta si alte cele.Ma uit la cele care baga domnia undeva,isi sufleca manecile,ii traga aleia o paruiala zdravana,lui cativa dupaci, il ia acasa si-si vad de viata,buna,rea,cum o fi,fara sa mai despice firul in 14.Cum o fi mai sanatos?N-avem de unde sa stim ce vom face pana nu ne vedem puse intr-o astfel de situatie.
nu tremura, draga mea, nimic pe mine si nu m-as fi racorit pe nici un cei 2. nu am simtit nici manie, nici umilinta sau alte de-astea. am simtit altele :-)) nimeni nu e fortat sa iubeasca pe nimeni, iar relatia de cuplu e voluntara, nu impusa. fiecare e liber sa iasa din relatie cand si cum doreste. n-ai ce sa impui, n-ai ce sa reprosezi, n-ai ce sa schimbi. astia suntem.
am experimentat ambele "tabere", ca sa zic asa, deci stiu sigur si ce-am facut, si ce as mai face daca s-ar mai intampla.
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
MissParker spune:
Si eu am gustat din ambele pahare si "lichiorul" a fost la fel de amar. Ptiu...
Acum sunt in stadiul in care ma intereseaza un singur lucru: sa fac tot ce pot si ce depinde de mine ca sa nu se ajunga la inselare de nici o parte. Si atata vreme cat amandoi suntem o echipa care joaca pe acelasi teren si are un scop comun, ne e tare bine.
Restul sunt speculatii.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
vikinga spune:
Intr-o casatorie mai intervin crize. Ba aia de 3 ani de la casatorie, ba aia de 7, ba criza de 40 de ani a sotzului, ba criza femeii obisnuita independenta si trezita la realitate cu nasul in scutece si lista de cumparaturi in supermarchet, ba criza convieturii in doi. Si or mai fi. Eu stiu ca am trecut in casnicia mea citeva din cele mai sus.Cei mai buni prieteni ai sufletului meu sunt cei alaturi de care am trecut impreuna o mare greutate. Alaturi de care imi amintesc ca am luptatat pt ceva, ca am suferit impreuna si ne-am sprijint. Cam asa e si cu omul de linga tine. Daca reusesti sa treci cu bine o criza impreuna, sigur va fi greu pe moment, dar in mod bizar si neasteptat legatura se poate suda mai mult. Si mai cred ca intr-un cuplu "crestem" impreuna, invatam, ne maturizam. Uneori se mai casatoresc si copii nebuni, indragostiti pina la urechi care habar nu au de fapt ce inseamna mariaj. Poate de asta ei au nevoie de astfel de cutremure in raiul lor in doi, ca sa aprecieze ce au si sa vada ce ar putea pierde.Nu in toate cuplurile care se izbesc de o criza, e vorba de "barbati porci curvari" si " alea, fara printzpii dom'le". Si nu un vuitton aruncat isteric in cap rezolva ceva.Si mai cred ca atunci cind se ajunge la inselat, nu e numai unul de vina ca relatia a capatata o fisura, cu siguranta sunt amindoi.In rest, sa incercam sa zimbim mai mult, sa fim fericiti, sa-i facem fericiti si pe cei din jur, sa iertam, sa stim sa iubim. Ca viata e scurta dar al naibii de frumoasa
Vikinga cu cei mai frumosi vikingi, Nadja si Aldo
Alex2 spune:
INFIDELITATEA
Atunci cand esti inselat...
...o lume in tine moare
Suntem infideli cu totii, unii inselam cu trupul, altii cu sufletul, altii cu mintea.
Impulsul de moment nu l-am inteles si l-am condamnat pana in momentul in care i-am cazut prada, am inteles ca i se poate intampla oricui, indiferent de educatie, prejudecati… Dar mai stiu ca raman cicatrice, care cu greu se pot vindeca…
Intrebari de genul: "De ce mie?", "De ce m-a inselat?" , "Oare eu am fost de vina?"
"Nu am crezut niciodata ca mi se poate intampla asa ceva!", "Nu pot sa accept asa ceva,ma simt parasita,pacalita!"… .apar mereu cand ne confruntam cu experienta dureroasa: infidelitatea.
Toti cei care se confrunta cu aceasta problema,se simt devastati emotional.Isi pierd increderea in partener si apoi increderea in ei insisi.
In fata altarului v-ati jurat credinta pana la moarte,si totusi nu a fost sa fie. Perechea ta a incalcat juramintele..
Infidelitatea este principala cauza care determina partenerii unui cuplu sa se intrebe, daca mai pot ramane impreuna.
Cu o mare durere in suflet iti dai seama ca nu mai poti continua.Toate visele tale sunt spulberate....Nu stii pe ce drum sa apuci. Gandul ca te-a inselat iti invadeaza sufletul,te obsedeaza,parca cu cat incerci sa-l alungi ,cu atat te bantuie mai tare. Nu te poti abtine san nu vizualizezi chipul partenerului alaturi de o alta persoana, careia ii zambeste in fiecare zi, cum iti zambea tie, pe care o priveste cu misterul pe care il credeai doar al tau. In momentul de fata nimeni nu poate intelege ce este in sufletul tau.. multa durere.
Este foarte important sa intelegem ce s-a intamplat cu adevarat.
Sa incercam sa definim infidelitatea. Ce este ea?
Conform DEX-ului infidelitatea inseamna nestatornicie in dragoste, sentimente si incalcarea credintei conjugale
Infidelitatea apare atunci cand cei doi nu mai reusec sa comunice, nu mai simt nevoia sa mai fie impreuna, apare refuzul inconstient al partenerilor de as rezolva problemele si cautarea altui partener. Este foarete important sa intelegem ce s-a intamplat cu adevarat si ce anume a declansat aventura.
Tendinta persoanei inselate este de a se invinovatii,de a se ascunde in propria carapace si de a lua o decizie cat mai repede, chiar daca… nu va fi cea pe care si-o doreste cu adevarat.
Daca ajungi la concluzia ca poti trece peste si, cu mare durere in suflet iti calci pe orgoliu si decizi sa mai dai o sansa iubirii voastre… trebuie sa fii constienta ca-ti va fi greu. Partenerul trebuie sa aibe multa rabdare cu voi.Nu va feriti sa discutati acest subiect. De ce s-a ajuns la infidelitate? Cu ce s-a gresit in relatie? Daca puteti sa va dati raspunsuri pe care sa le acceptati atunci o parte din probleme sunt rezolvate.
Daca nu poti trece peste si ajungi la concluzia ca vrei sa va despartiti, daca pentru tine adulterul este punctul final al relatiei, atunci sa stii ca nu-ti va fi deloc usor, dar nici imposibil. Constientizeaza problema! Dragostea in multe cazuri poate fi un drog...
Drumul de acum incolo va fi lung. Iti iei viata in propriile maini. Incetul cu incetul o sa reusesti sa-ti recapeti increderea in tine. Te vei regasi? Vor fi momente cand iti va aparea in minte, iar toate amintirile incep sa te bantuie. Dar sa stii ca recaderea nu e un esec…sau o dovada de slabiciune, ci doar un pas spre vindecare.
Printr-un mecanism de aparare incerci sa eviti durerea, sa te aperi de experientele neplacute, dar persoanele care nu reusesc sa lupte, dezvolta foarte multe simtome: depresie, anxietate, abuz de droguri, alcool, insomnii. In cazul acesta trebuie sa apelezi la un specialist cat mai repede pentru a te ajuta sa-ti recapeti stima de sine, sa fi constient de ceea ce simti si gandesti. Constientizarea alunga toate aceste simptome care ne pot nelinistii viata.
Autor: Iulia Florea
Institut: studenta Facultatea de Psihologie
Alexandru, tati de copil perfect
Nu cred sa fi vazut vreodata ceva mai frumos decat copilul meu dormind...
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
AuraCris spune:
Nu, tendinta persoanei inselate nu este de a se invinovati, ci de a invinovati. Atunci incepe o ploaie de reprosuri "cate am facut eu pentru tine, cat am luptat...etc.", desi e drept ca poate sunt lucruri pe care nu le-a facut, insa despre ele ar fi trebuit sa discute inainte de a fi inselata.
Daca as fi in asa o situatie as crede ca barbatul vrea altceva, iar daca nu mi-a spus ce vrea inainte de a face greseala poate crede ca eu nu-i pot oferi ceea ce el are nevoie. Poate sunt lasa, dar as renunta la el, poate mi-ar fi de-ajuns sa sufar datorita infidelitatii lui...si nu as mai vrea sa descopar ca nu i-am oferit cine stie ce. Sunt sigura ca ar fi lucruri pe care nici el nu mi le-a oferit...si totusi nu l-am inselat.
In concluzie, nu as ierta infidelitatea. Partenerului meu ii spun: cand simti ca ceva nu functioneaza intre noi, spune-mi, la fel voi face si eu; daca nu ma mai vrei pe mine sau ai impresia ca altcineva ar fi mai potrivit pentru tine, spune-mi, NU MA INSELA; avem datoria sa ne respectam reciproc!
wonderful spune:
Dragele mele,am citit atent si repetat ce a scris fiecare.Da,casatoria e un act benevol,dar nu cred ca ar trebui sa iesi din ea oricum,macar de dragul momentelor frumoase.Nu stiu daca am fost inselata,n-am simtit,dar sa fiu inselata de omul pe care-l iubesc asa de mult de atata timp,cred ca ar fi ca si cum as primi o lovitura in plex pe neasteptate.Cred ca toata iubirea s-ar transforma in ura sau dispret.Orice criza sau chiar ruptura trebuie discutata de cei2.Mai dureros e cand toate,crezi tu, merg bine si afli ca el...Dar nu s-a delimitat clar;vorbim de o aventura sau de schimbarea ta ,ca partenera de viata?
In alta ordine de idei,Alex,as vrea sa nu tot vii cu artic. ci sa spui TU ce gandesti,cu atat mai mult cu cat barbatii,in general,se deschid mai greu,sunt mai interiorizati.
incognito spune:
Haideti sa va spun ce am simtit eu.
E devastator.Te rupi...nu in doua!In mii,mii si mii de bucati!nu mai stii cine esti!Nicidecum nu mai stii ce vrei si chiar nu este cel dintii lucru pe care vrei sa-l afli in primul moment.
Pe mine daca ma intrebai in primele 24 de ore de la aflarea adevarului cine sint sau ce anume mai este al meu nu puteam raspunde decit-Imi cunosc numele,singurul lucru adevarat din viata mea sint cei doi copii-eram in stare sa-mi ridic bluza ca sa arat vergeturile de pe abdomen si cicatricea de la cezariana semn al sarcinii cu gemenii si al nasterii.In rest,habar nu mai am.
Nu,nu m-am invinovatit nici o secunda si nu am invinovatit dar am intrebat nebuneste-DE CE?
Bineinteles ca nu mi s-a raspuns,mi s-a cerut numai sa tac,sa salvez aparentele unei casnicii de nezdruncinat in continuare.
Durerea pe care am simtit-o nu seamana cu nimic.Nu se poate descrie in cuvinte.Te seaca.Te lasa fara aer.
A trecut aproape un an si durerea e aceeasi.Numai eu nu mai sint aceeasi-nici de dinainte,nici din ziua cu pricina...
Am murit pe dinauntru,cite putin dupa ziua cea mare.
Am traversat o multime de complexe.Cu frenezie de-a dreptul cautam sa fiu in preajma ei-sa o vad,sa inteleg ce ne apropie,ce ne deosebeste...Apoi am avut o perioada de furie maxima in care m-am ferit sa fiu in preajma cuiva de teama ca nu mi-as putea controla reactiile.
Am avut si mai am zile in care zac cu patura in cap,continui sa ma feresc de toata lumea,nu mai imi place sa stau in grupuri,sa conversez...
Drumul in doi dupa asa ceva-daca decizi cum am facut noi sa ramii alaturi-este extrem de greu.Extrem.Eu despre mine am inceput sa cred ca nu mai fac fata.Dar nici in alta directie nu stiu sa apuc.
Nu am prieteni,parintii nu se amesteca decit cit sa ma invinovateasca tot pe mine...
Fir-ar sa fie de infidelitate!Dupa atita vreme,pe cuvint ca as incerca si eu-macar de curiozitatea-Hai,domnule,sa vedem cum e si-n alta parte!Nu ca sa ma razbun,as face pe naiba in patru ca nimeni sa nu afle nimic.Mai bine zis m-as aventura intr-o aventura si atit.
Infidelitatea pe termen lung se cheama relatie si are evident alte scopuri,desi cei mai multi chiar daca se afla adevarul continua sa traga de cuplul de baza.Infidelul e primul care nu pleaca.
Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva.Nici macar sotului meu.Daca mi s-ar intimpla sa cunosc un alt barbat,sa ma indragostesc de el,sa-mi dau seama ca vreau mai mult cu acea persoana,ca as putea avea o relatie de iubire-din respect pentru anii traversati impreuna,pentru cei doi copii pe care ii avem l-as invita pe sotul meu la un pahar de dialog civilizat si matur privind intentiile mele de incheiere a relatiei noastre in conditii amiabile.
Cazurile in care criza generata de o infidelitate a unuia dintre parteneri a sudat si mai mult cuplul respectiv-imi par sporadice,daca exista,nu cunosc statistici in sensul acesta.Poate cuplul se consolideaza daca ambii sint adulterini,iar ca se afla doar de unul...bafta celuilalt!
Vis-a-vis de ideea ca o femeie afla daca un barbat este afemeiat din fire inainte sa initieze o relatie serioasa cu un astfel de barbat,ma cam indoiesc.Vorbesc din experienta personala dar sint femei mult mai destepte ca mine evident.Eu am descoperit pe parcurs,mai precis in al treisprezecelea an al relatiei noastre am avut,in sfirsit,revelatia.
Una peste alta...o infidelitate intr-o relatie de prietenie pe la vreo 15-16-18 ani,e o nimica toata.Intr-o casnicie insa...cu copii la mijloc...-nu se poate ierta.Cine spune ca a reusit ...fie minte,...fie...de ce nu?-este supraom si atunci,tot respectul meu.Poate ma invata si pe mine.Poate si pe altii care au nevoie.
Incognito
<<Convingerea care devine adevar pentru mine...este aceea care imi permite sa-mi folosesc la maximum puterea si sa-mi pun in practica virtutile.>>
ANDRE GIDE
dov spune:
quote:
Originally posted by incognito
Haideti sa va spun ce am simtit eu.
E devastator.Te rupi...nu in doua!In mii,mii si mii de bucati!nu mai stii cine esti!Nicidecum nu mai stii ce vrei si chiar nu este cel dintii lucru pe care vrei sa-l afli in primul moment.
Pe mine daca ma intrebai in primele 24 de ore de la aflarea adevarului cine sint sau ce anume mai este al meu nu puteam raspunde decit-Imi cunosc numele,singurul lucru adevarat din viata mea sint cei doi copii-eram in stare sa-mi ridic bluza ca sa arat vergeturile de pe abdomen si cicatricea de la cezariana semn al sarcinii cu gemenii si al nasterii.In rest,habar nu mai am.
Nu,nu m-am invinovatit nici o secunda si nu am invinovatit dar am intrebat nebuneste-DE CE?
Bineinteles ca nu mi s-a raspuns,mi s-a cerut numai sa tac,sa salvez aparentele unei casnicii de nezdruncinat in continuare.
Durerea pe care am simtit-o nu seamana cu nimic.Nu se poate descrie in cuvinte.Te seaca.Te lasa fara aer.
A trecut aproape un an si durerea e aceeasi.Numai eu nu mai sint aceeasi-nici de dinainte,nici din ziua cu pricina...
Am murit pe dinauntru,cite putin dupa ziua cea mare.
Am traversat o multime de complexe.Cu frenezie de-a dreptul cautam sa fiu in preajma ei-sa o vad,sa inteleg ce ne apropie,ce ne deosebeste...Apoi am avut o perioada de furie maxima in care m-am ferit sa fiu in preajma cuiva de teama ca nu mi-as putea controla reactiile.
Am avut si mai am zile in care zac cu patura in cap,continui sa ma feresc de toata lumea,nu mai imi place sa stau in grupuri,sa conversez...
Drumul in doi dupa asa ceva-daca decizi cum am facut noi sa ramii alaturi-este extrem de greu.Extrem.Eu despre mine am inceput sa cred ca nu mai fac fata.Dar nici in alta directie nu stiu sa apuc.
Nu am prieteni,parintii nu se amesteca decit cit sa ma invinovateasca tot pe mine...
Fir-ar sa fie de infidelitate!Dupa atita vreme,pe cuvint ca as incerca si eu-macar de curiozitatea-Hai,domnule,sa vedem cum e si-n alta parte!Nu ca sa ma razbun,as face pe naiba in patru ca nimeni sa nu afle nimic.Mai bine zis m-as aventura intr-o aventura si atit.
Infidelitatea pe termen lung se cheama relatie si are evident alte scopuri,desi cei mai multi chiar daca se afla adevarul continua sa traga de cuplul de baza.Infidelul e primul care nu pleaca.
Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva.Nici macar sotului meu.Daca mi s-ar intimpla sa cunosc un alt barbat,sa ma indragostesc de el,sa-mi dau seama ca vreau mai mult cu acea persoana,ca as putea avea o relatie de iubire-din respect pentru anii traversati impreuna,pentru cei doi copii pe care ii avem l-as invita pe sotul meu la un pahar de dialog civilizat si matur privind intentiile mele de incheiere a relatiei noastre in conditii amiabile.
Cazurile in care criza generata de o infidelitate a unuia dintre parteneri a sudat si mai mult cuplul respectiv-imi par sporadice,daca exista,nu cunosc statistici in sensul acesta.Poate cuplul se consolideaza daca ambii sint adulterini,iar ca se afla doar de unul...bafta celuilalt!
Vis-a-vis de ideea ca o femeie afla daca un barbat este afemeiat din fire inainte sa initieze o relatie serioasa cu un astfel de barbat,ma cam indoiesc.Vorbesc din experienta personala dar sint femei mult mai destepte ca mine evident.Eu am descoperit pe parcurs,mai precis in al treisprezecelea an al relatiei noastre am avut,in sfirsit,revelatia.
Una peste alta...o infidelitate intr-o relatie de prietenie pe la vreo 15-16-18 ani,e o nimica toata.Intr-o casnicie insa...cu copii la mijloc...-nu se poate ierta.Cine spune ca a reusit ...fie minte,...fie...de ce nu?-este supraom si atunci,tot respectul meu.Poate ma invata si pe mine.Poate si pe altii care au nevoie.
Incognito
<<Convingerea care devine adevar pentru mine...este aceea care imi permite sa-mi folosesc la maximum puterea si sa-mi pun in practica virtutile.>>
ANDRE GIDE
Impresionant...e ca un strigat de ajutor...nici nu stiu ce as putea sa-ti spun, decat ca te inteleg, si mie mi se par solutiile astea niste simple cuvinte, nimik real....as avea o mie de intrebari sa-ti spun...de ce ai ramas cu el?...de ce esti acuazata tot tu?....cum mai poti fi cu el(intim, ma refer), si multe altele...a mai facut-o? a fost doar o data sau ii sta in obicei?...ce motivatii aduce?...etc