Cand le spuneti copiilor???Si cum?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns andrada77 spune:

Eu am primit multe replici "destepte" de la majoritatea persoanelor,si imi dau seama ce vor spune atunci cand ma vor vedea cu fetita.
Oameni de genul asta,sant ori reci de felul lor(si nu pot intelege dragostea neconditionata),ori prea retardati din pacate(si in cazul asta creierul lor nu face prea multe conexiuni).
Eu zic - copilasii nostrii ar trebui sa nu simta nici o diferenta intre ei si alti copii,dar din pacate la noi in tara situatia e nasoala din punctul asta de vedere.
PS:Am o prietena in Canada,are un copilas adoptat,si chesti asta nici nu conteza in viata lor,cu toate ca copilasul stie,este un lucru normal pentru ei si pentru cei din jur.


viitoare mamica de ingeras

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Ioanaalice suntem vecine, unde in Rahova stai? Poate ne stim . Eu stau vis-a-vis de Bolintineanu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rozi spune:

Mai Aissa, da-o-ncolo de treaba, tu te framanti in halul asta pentru un lucru ata de putin important acolo, la serviciu! De ce TREBUIE sa spui, de ce simti asta?! Pe bune, vorbeste, daca asa fac si colegele, despre gradinita, mancare, dinti, "perle"; daca ele nu vrobesc despre copii, abtine-te si tu, poate nu au copii si nu le intereseaza subiectul.
De ce sa le oferi un amanunt (poate picant, ce-i drept), daca nu ti se cere?
Lauda-te cu Ale pt ceea ce face, si nu pentru cum a venit in viata ta!
La mine la serviciu cativa stiu, unii nu stiu, altii au aflat de la primii. Dar daca vrobesc despre copii, sau despre Victor, povestesc altceva decat ce s-a intamplat cu deja 3 ani in urma. Daca ma intreaba cineva direct, raspund la fel de direct (e posibil sa fie cineva care ar vrea sa adopte). Mi s-a intamplat o singura data sa fiu intrebata: "cum, baiatul tau e adoptat?! n-am stiut!" si am raspuns ca sunt multe lucruri simple pe care nu le stie pentru ca nu e nevoie sa le stie, chiar daca nu le ascund.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Nu m-ai inteles Rozi. Nu simt nevoia sa spun ceva aiurea in tramvai. Una din colege e gravida, astia faceau misto de ea, ca ce ochi are, cum o cheama pe fetita desi abia a aflat de sarcina. Din vorba in vorba de la culoarea ochilor, de la faptul ca am spus ca am sperat ca lui fi-mea sa ii ramana ochii albastri, cineva m-a intrebat daca sotul meu are ochi albastri, am raspuns doar ca nu, ca ii are tot caprui.... In mod normal as fi spus si restul, la asta ma refer, dar am preferat sa tac. Nu incep eu discutii despre mine si despre copii si ce fac eu stai linistita, ca nu am de ce sa deschid astfel de conversatii.

quote:
Rozi:
daca ele nu vrobesc despre copii, abtine-te si tu, poate nu au copii si nu le intereseaza subiectul



Si cu asta m-ai cam suparici sincer, ca parca ma vezi o tzatza din aia barfitoare care abia asteapta sa se impauneze cu ceva.... Oi fi eu de Rahova dar nici chiar asa. Parca ma si vad, in inchipuirea ta, ca ma duc la munca si tam nesam le servesc la aia, preocupati doar de munca nu, un "buna sunt cristina si am adoptat o fetita"....Nu te superi ca zic, da? Stii ca eu spun mereu ce gandesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ignatica spune:

cmirela sora mamei mele a adoptat o fetitza care are acum 15 ani. Au tot amanat momentul in care sa ii spuna ca e infiata pana acum 2 luni, cand fata a descoperit totul singura, dintr-o fisa medicala care i-a fost inmanata dupa terminarea clasei a VIII-a. Bineinteles ca a plans si a dorit explicatii, apoi a cerut matusii mele sa faca posibila o intalnire cu mama ei naturala. Aceasta a fost prima reactie. A iesit, s-a plimbat singura o ora si s-a reintors acasa. Si-a imbratisat parintii si le-a spus ca nu s-a schimbat nimic, ca de fapt nici nu doreste sa o cunoasca pe acea persoana care a abandanat-o, ca ea ii iubeste mult si ii considera parintii ei naturali. Cam asa s-a terminat totul.
Am dat un exemplu de caz in care pot fi si mai mari cand afla si sa primeasca bine vestea. Parerea mea e cel mai mult conteaza relatia parinti-copil si atunci varsta poate nu este atat de importanta atat timp cat copilul se simte iubit si 100% parte din familie.
Nu sunt in situatia acesta, sper sa nu supere pe nimeni interventia mea.

Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)



Nasterea sufletelului nostru David

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daphnyie spune:

Ioanaalice si fetele care mai vor sa vina la anul la ziua copilului adoptat, poate ne intalnim de fapt sigur ne intalnim daca veniti, noi am fost anul acesta si a fost super.
Aissa, ca si tine, nici eu nu vreau sa mint, nici nu prea stiu sa mint si la urma urmei n-ar trebui sa avem nici un motiv sa facem asta (daca n-ar fi atatia oameni cu minte ingusta). Mi-am propus insa sa nu fac informatia asta disponibila pt. oricine. E ca o masura de protectie pt. copil, nu vreau sa fie atat de vulnerabil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaalice spune:

aissa, stau in zona, Margeanului, colt cu Buzoieni, sigur ne-am intalnit in piata! Duminica mergem in parcul Carol

apropos de laudat, eu chiar m-am laudat ca adopt un copil (cam asa suna ) - trebuia sa anunt ca o sa lipsesc o perioda din viata sociala si oricum aveam zambetul lipit pe fata asa ca asunat a lauda... As putea spune ca a fost (si inca mai este) o protectie excelenta! Reactiile au fost diverse (mutre si intrebari) - cam atunci mi-am data seama cine mi-e aproape, cine e domn/doamna, si de cine sa ma feresc. A fost o lectie buna.
Dar stiti cine m-a suparat cel mai tare? Nu persoana care m-a cainat ca nu pot sa am "un biologic", sau cea care mi-a zis ca o sa-l iubesc mai tare pe "biologic", ci cel care m-a tratat cu indiferenta. Pentru ca indiferenta, intr-o astfel de situatie, nu e normala.

ioana, mamica de boboc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rozi spune:

Cristina, sper ca stii cat de departe de mine este intentia de a te supara.
Daca ti-am scris ce ti-am scris este pentru ca eu insami, de multe ori, cand eram intrebata ce mai fac, incepeam sa povestesc despre Victor, asa incantata eram de orice progres pe care-l facea, ca bebelus. La un moment dat, mi-am dat seama ca vorbeam cu fete tinere, care nu-si doreau copil, si care nu intelegeau nimic din incantarea mea. Nu ma refeream la "buna, sunt.. si am adoptat", in nici un caz.
Ti-am mai scris asa pentru ca mi s-a parut ca dilema "sa spun, sa nu spun" este acuta pentru tine si incercam sa te mai linistesc.
Daca te-am suparat, te rog sa ma ierti, stii ca-ti doresc numai binele!
Cred ca era mai bine cand doar citeam si nu ma bagam ca musca-n lapte.
PS Alta culoare a ochilor, decat cea a parintilor, nu este un criteriu sigur de "dare in vileag" ca nu este copilul natural al unei perechi de parinti; fetita cea mica a sora-mii are niste splendizi ochi albastri, in conditiile in care parintii si sora mai mare au ochi caprui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmens spune:

quote:
Originally posted by ioanaalice

Cred ca le-ar fi mai usor copiilor nostri daca s-ar intalni intre ei "cei adoptati" ca sa nu se simta exceptii intr-o lume rea.Anul viitor, cand se va face intalnirea anuala de la Brasov ne vom prezenta si noi.




Si eu imi doresc de trei ani sa ajung la Brasov. Am primit in fiecare an invitatie dar de fiecare data a intervenit ceva. Sper din tot sufletul sa ajungem in 2008 si sa ne cunoastem.

Eu sunt intr-un fel norocoasa deoarece in blocul nostru suntem 4 familii care am adoptat, copii nostri se cunosc si cresc impreuna. Eu consider ca trebuie sa spui cat mai devreme copilului pentru a nu avea surprize.
Prima familie care a adoptat a avut surpriza ca baietelul sa afle de la scoala asa ca s-au hotarat sa le spuna direct( ei au adoptat intai fetita care avea cam un an si pe cand faceau documentele au descoperit ca are un fratior de vreo 3 ani, asa ca s-au horarat sa-l adopte si pe acesta).
Pentru a evita astfel de situatii e mai bine sa le spunem din timp, sa fie pregatiti pentru a contracara rautatile gratuite ale celorlati copilasi ( care, fie vorba intre noi reflecta doar mentalitatea ingusta a parintilor).

Cristina nu fi suparata pe Rozi, toate am trecut prin fazele astea cand spuneam cu sinceritate care este situatia ca mai apoi sa evitam a aduce in discutie subiectul adoptie si nu pentru ca ne-ar fi rusine ci doar pentru a nu a mai avea parte de afirmatii rautacioase.

Cate o floare pentru fiecare si bere de la noi ca suntem Maria amnadoua ( eu si Otilia )



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rozi spune:

Multumesc pentru bere, Carmen! Si imi inchipui ce frumos e sa va spuneti reciproc "La multi ani!" Sa fiti sanatoase si sa va iubiti mult!

Eu nu stiu despre ce intalnire este vorba, la Brasov; imi puteti spune mai multe?

Mergi la inceput