Pierre-Sebastien
Pierre-Sebastien | Autor: rhoneea
Pierre-Sebastien =sufletelul nostru
Buna fetelor!Daca imi permiteti sa va spun asa...Iata ca au trecut trei saptamani jumatate de la nasterea puiului nostru.
Totul incepe in urma cu doi ani cand m-am casatorit.Aveam numai 18 ani dar asta nu insemna ca eram naiva...nu nici decum...greu de invins..greu de convins... nu consider faptul,daca te casatoresti esti rupt de lume sau mai stiu eu ce ...nu absolut...sunt lucruri care se pot face impreuna.Sunt o familista convinsa si dintodeauna mi-am dorit sa fiu o mama tanara probabil si din cauza ca sunt mult prea matura pentru varsta care o am.Primul an de casatorie a zburat usor..relativ a fost un an frumos..iesiri in oras cu prietenii,restaurante,cluburi,piscine...toate impreuna.Off e atat de minunat atunci cand te trezesti dimineata iar cel pe care il iubesti sa fie langa tine,sa-ti zambeasca,sa-ti spuna buna dimineata,sa te alinte la infinit...intr-un cuvant sa te accepte asa cum esti tu..!Timpul a trecut iar mie mi se facuse dor de ai mei,ce-i drept nu trecusera decat 6 luni(nu-i cine stie ce)dar eu numai puteam de dor,in special de cel al mamei unde departarea m-a facut sa realizez cat de mult o pot iubi.Am ajuns acasa la ai mei fara Sami(sot).Din cauza serviciului nu a putut veni.Sami nu vorbeste romaneste iar limba cu care ne intelegm este engleza.Am stat exact 3 luni.In tot acest timp Sami imi spunea cat de mult si-ar dori un bebe.Un bebe fetita pe care ar numi-o Miruna.I-am explicat de mii de ori ca nu suntem pregatiti,ce-i drept noi hoinaream prin cluburi ca niste pasari de noapte...Si toate astea pana intr-o zi cand ma gandeam cum ar fi sa fiu mamica sa am propriul meu puiut?Sa fiu o mama tanara cu conceptii realiste,uneori visatoare dar cu picioarele pe pamant,increzatoare...Stiam cat de mult si-ar dori si mama...Vorbisem mult despre asta dar inca nu aveam puterea de a spune un DA categoric.Eram oarecum rezervata motivele?nici in ziua de azi nu le stiu.S-au scurs cele 3 luni si am ajuns acasa.A trecut primavara,vara si iata ca veni toamna... Nici gand sa mai discutam de bebe pana cand intr-o seara ne apucase
amoru'si-am spus pana aici bebe trebuie sa vina acum.Zis si facut.Menstruatia imi intarziase,stiam ca sunt .Convorbiri cu mama...Mama fericita.Sami ma alinta si mai mult pe zi ce trecea dar stai totusi nu am facut nici un test asa ca l-am trimis frumusel pe Sami la farmacie sa cumpere un test.Am desfacut testul devorand de nerabdare.L-am facut...stupoare nici de cum sa se albastreasca +(gravida).Am asteptat...Nimic...Testul era -.Dezamagire...I-am spus mamei,mama saraca lasa mai incearca ca doar esti tanara ce vrei asa din prima...Sami ma consola de parca murise pisica.Trecura zile iar testul era la fel.La fiecare privire ma dezamageam
...acum voiam eu un bebe nespus de mult.Incepusem sa devin paranoica ca eu nu pot face copii mai ales ca avusem si o anexita care am trata-o super n-am avut probleme.Din clipa aceea am lasat totul in voia sortii.
Ajunsesem la sfarsitul lui septembrie.Eram invitati la o nunta.Cu doua zile inainte de nunta stiti ca se fac petrecerile acelea de burlacie.Am baut bere si am fumat..(da,da sunt fumatoare ce-i drept nu am putut rezista in fata nenorocitului de tutun).Dupa doua zile la nunta in sine ii spun lui Sami ca eu nu beau alcool , cred ca sunt
desi cu 2 zile in urma am 
baut de-am spart acum ma pocnise intuitia.Nu cumparam nici un test mai asteptam si uite asa ajungem la data de 18 octombrie.Ii spun lui Sami sa cumpere un test cand vine de la servici.Mi-a adus frumusel testu si a plecat la supermarchet.Am desfacut pachetul de data asta fara sa il devorez si cam sceptica...desi simteam ceva..ceva ce nu pot explica voi stiti cel mai bine acel ceva!Fetelor ma credeti ca nici nu l-am atins bine de pipi ca in secunda urmatoare era +.Mi-am "cules" mintile.Ma uitam in oglinda de la baie..ma uitam la mine..si ma intrebam oare e posibil?Incercam sa realizez.Am inceput sa tremur.M-am dus in sufragerie si bineinteles tigarile imi faceau cu ochiu dar nu am pus mana.Din momentul acela eu nu am pus tigara in gura cele 9 luni de zile.Nu stiu cum mi-a dat D-zeu putere cert e ca ma gandeam la puiut si eram constienta ca ii fac rau.Si-asa Sami fumeaza cate 2 pachete pe zi deci fuma si pentru mine.Ajunge Sami acasa ma intreaba:"ce a iesit?"ii intind testu cu mana tremurand.."e plus esti " ma i-a si ma pupa si numai ies din pupaturi.Acum urma sa dam vestea...am spus mai bine sa mai asteptam ei ce sa astept nu m-am putut abtine mai mult de o saptamana si i-am zis mamei.Mama imi spunea sa mai fac unu ce sa mai fac gata vei avea un nepot..Convorbirile mele cu mama fiind de 99% pe internet.Si iata ca asa v-am descoperit dragele mele...de fapt bebe meu v-a descoperit...si zau ca sunt dependenta.Toata ziulica stau chircita in scaun si citesc.Va stiu pe toate si tot ce poate exista pe DC.
A mai trecut o saptamana...era timpul unei ecografii.Trebuia sa ajungem la un doctor si cum sotul meu are o "infinitate" de prieteni nu ne-a fost greu sa gasim unul,si ce-i drept locuieste si apoape de noi.Un doctor de milioane care din prima clipa cand am aflat ca sunt insarcinata a devenit una din cele mai importante persoane din viata mea.L-am sunat ,i-am spus ca venim.Am ajuns...si am facut primul eco...Aveam sa aflam ca eram insarcinata in 2 luni.Waw doua luni si eu care credeam ca am o luna taraita...Si atunci l-am vazut pentru prima oara pe puiutul nostru.Era mic,mic ca o bobita de fasole cu inima galopand.abia asteptam sa-i dau vestea mamei..!
Fericire,fericire dar primele 4 luni am zis ca mor...pan' aici mi-a fost...
Aratam ca un zombi,nu puteam bea nici apa.Asa cum mancam,asa vomitam,acelasi aspect avea mancarea...puteam face returnari de portie...Mi-aduc si acum aminte cum plangeam pe coridor,sprijinita de Sami ca eu numai pot...iar Sami saracu ma imbarbata,numai el stie cum e sa faci curat,sa speli,sa gatesti,si toate alea..!Cu tot duiumul de pastile anti-greata eu eram la fel.Nici vitaminele nu le puteam lua cum intrau asa ieseau,nu-si faceau efectu' nici pe jumatate de masea.Si toate astea pana intr-o zi de 3 noiembrie.Era intr-o vineri iar seara dupa o "sedinta"cu,chiuveta(ca in w.c nu puteam voma,muream)am dat drumul la apa sa fac o 
.O apa atat de fierbinte ....in secunda urmatoare ma bufneste plansu'.Era pentru prima oara cand ma relaxam si efectiv numai simteam nimic.Parca eram rupta de lume.Apoi am facut un "targ" cu bebe si l-am rugat frumos sa ma lase sa pap si eu putin ca el sa creasca mare si frumos.(simteam ca este baiat eu ii vorbeam la masculin deci era baiatul mamei)Si asa a fost.Intuitia mea a lucrat 100%.Si a doua zi pe 4 implineam un an de casatorie iar bebe i-a facut mamei cel mai frumos cadou.Am putut papa prima mea salata dupa atata chin...
Fetelor sunt atat de norocoasa...Doamne ce doctor am putut sa am...Nu cred ca mai exista in lume asa ceva,ce-i drept e si prieten cu Sami dar totusi a facut prea multe.S-a implicat enorm in sarcina mea(fara pb).Faceam ecografii aproape gratis...vitamine luam de la el in proportie de 60%.Ceva greu de gasit,nemaipomenit.Pe tot parcursul sarcinii am facut cunostiinta cu trei gripe ,o raceala si o bronsita.Toate tratate cu antibiotice.Nu m-am temut o clipa am avut incredere deplina in dr meu.Mai mult in luna a 7 a am avut parte de o masea care nu ne dadea pace..iarasi tratamente cu antibiotice..infectia nimic la locul ei nestingherita.Dureri peste dureri,nopti nedormite,plansete.E clar la dentist cu noi.Zis si facut.Soacra mea inca avea de facut o lucrare la dantura asa ca am decis de bun acord sa merg cu ea la dentistul ei desi inainte ma intrebase dr meu daca stiu vreun stomatolog.I-am zis ca da(si regret).Am ajuns la dentist,ma pune pe scaun si da sa imi faca anestezia...trei anestezii dar nici una in masea efectiv eu imi simteam maseaua...incredibil ce fel de dr nu am vazut in viata mea...si mai mult a incercat sa imi traga maseaua iar eu simtind.Va dati seama ce-a fost acolo...n-a reusit sa-mi scoata maseaua...buun am stat in tylenol pana seara,cand nici tylenolu' nu-si mai facea efectu...iar eu urlam de durere,plangeam din inima de durere.I-am spus lu Sami "suna dr ca eu mor numai pot".L-a sunat si dr m-a auzit ce fel urlu si l-a chemat pe Sami la el sa imi dea un spray ca sa numai simt nimic.Bun spray-u n-am ce-i spune insa trebuia sa fiu atenta sa nu il inghit.Ne-a dat si adresa unei clinici speciale unde se fac lucrari pentru gravide.Deci dr celalat care m-a ruinat lucra blat.Am ajuns a 2 a zi la clinica.Da ce clicnica...n-am vazut in viata mea asa ceva...ce masinarii...Dr care urma sa-mi extraga maseaua l-a sunat pe dr meu si-au vb si i-a explicat ca eu sunt gravidutza fara probleme si sa-si faca treaba linistit ca nu o sa se intample nimic.Buun am intrat in sala, pe scaun urmau anesteziile 5 la nr si toate speciale ptr gravidutze.Ce dr....nu m-au scos din zambete.In fine mi-au scos maseaua si ce credeti.Celalat dr imi rupsese radacina maselei de aia aveam eu durerile alea...nu doresc nimanui..!Mi-aduc aminte am intrat plangand si am iesit razand vb unui dintre dr (ca au fost 2 la nr)"acum cand sunt transpirat tot zambesti mh?"si eu"pai da.."Am trecut si peste asta.Acum eu voiam sa imi vad dr sa ma linisteasca.Am ajuns pe 21 la el.M-a linistit m-a calmat.De fiecare data cand imi vedeam dr pur si simplu parca imi cadeau pietrele de pe inima.
Din nou ecografie...off bebe nostru mititelu cat a mai suferit cu mami...Pe toata durata sarcinii am luat 20 de kg in plus.Greutatea mea normala fiind de 46 respectiv 49kg.Nu-mi venea sa cred cum acul cantarului se taraia la 68kg.Adevaru e ca mancam tot ce prindeam nu lasam nimic asta ca sa nu fumez.Am ajuns si in luna 9.Eram din ce in ce mai timorata constienta de faptul ca nu-i usor sa fii mama...dar dupa cum imi spunea dr "lasa Irina ca instinctul te va ajuta"si adevarat a grait!Am ajuns in saptamana 39.Joi 31 MAI.Mergem la eco sa-l vedem pe bebe ce mai face.Toate bune,e mare si frumos.Pentru prima oara i-am vazut buzitele in toata splendoarea lor.Avea manuta bagata in guritza.Era ocupat gagiu...!Asa eram de fercita..
A doua zi dimineata…1 iunie,ma trezesc cu burta beton si dureri de uter.Mhh zic poate oi fi balonata.Am ignorat.
Sambata 2 iunie la fel.E clar trebuie sa-l sunam pe doctor.Mi-a spus sa i-au spasfon sa se relaxeze uteru si vedem…Starea mea era la fel…Din nou vb cu doctoru’si-mi spune intram in cezariana ca bebe nostru era cocotat sus nu dadea el semne sa coboare…Am ales data de marti 05.06.07.Vedeti voi ce data…5-6-7!Ba mai mult este ziua tatalui meu.Luni mergem la spital sa facem actele.Cand ma vede doctoru’ce burta beton am …stramba din sprancene.Imi spune sa stau jos pana imi face actele(el cu Sami) zic daca ma asez nu ma mai pot ridica,imi trebuie o macara mai bine stau in picioare.Si uite asa trecura trei sferturi de ora iar eu eram foarte frapata de paturile cu bolnavi care rulau pe coridor.Toata lumea se uita la burta mea ca la extraterestri…Terminam de facut actele maine e ziua cea mare.Sami ma tot bazaia la cap c-or sa ma taie iar eu gaseam replica de fiecare data”hehe pana marti..”desi era luni
.Eu din ce in ce mai timorata…iar doctoru saracu nu stia cum sa ma mai convinga ca o sa fie bine si-mi zice”nu-ti fie frica Irina,bucura-te”la care eu”mdaa”
Ziua cea mare.E marti.Ora 6 dimineata.Ma trezesc(nu aveam nici un fel de emotii),ma simteam de parca ma pregateam pentru plaja.Fac ultimele pregatiri,ma spal,ma aranjez,mai dau o data cu placa de intins paru’ca de bebe trebuie sa o vada pe mami frumoasa nu?”Piersicutza mea e rasa de ieri asa ca nu am probleme.Desi am stat cam trei sferturi de ora cu oglinda.Dar a iesit marfa.Apoi coboram jos (noi locuim la etajul 1 al cladirii iar socrii la parter),Sami isi bea cafeaua,eu ma multumesc numai cu mirosu’citeste ziarul.E 7:30,plecam.Ii spunem pa Aidei(soacra),ea imi ureaza succes si imi spune ca pe la 5 dupa amiaza vine la spital.Drumul spre spital mi se pare atat de scurt…Am ajuns de indata.Cred e ca e trecut de ora 8.Trebuie sa facem internarea…mai dureaza jumatate de ora…iar eu stateam langa usa de la internari cu bagajelu jos si toti se chiorau la mine si la ce burtoi aveam.Termina Sami,ni se spune sa urcam sus la etajul 5 la maternitate.Ne indreptam catre lift.Ma cuprinde panica si imi dau lacrimile.Sami ma linisteste spunandu-mi”nu vrei sa-l vezi pe bebica?””trebuie sa-l scoatem”Iar eu raspund cu un “ba da” fara vlaga(ce-i drept nici nu mancasem de 12 ore).Nici nu am apasat bine butonul liftului ca am si ajuns(off doamne de ce trece timpu asa repede..)Se deschid usile liftului…aici e maternitatea(eu oricum stiam dinainte ca am dat o raita prin spital sa ma acomodez cu situatia).Surpriza…usa maternitatii e inchisa..Mhh ciudat..Coboram jos si intrebam de ce usa e inchisa?Ne indreptam catre liftul pentru pacienti care duce exact in coridorul maternitatii.Liftierul apasa butonul 5 si am ajuns de indata.Sunt ”cazata”la salonu 505A.Intram inauntru,unde acolo se afla deja o doamna conectata la monitorizarea fatului.Asistentele il trimit pe Sami afara ies si eu cu el (de parca venisem doar in vizita) si-i spun sa nu ma lase singura.Ne ducem la camera cu bebei ne uitam..ne hlizim..ne intoarcem in salon.2 asistente ma asteptau(una sefa).Sefa asistenta vorbea engleza insa cealalata vorbea franceza.Imi spun sa imi dau cerceii jos,bratara de la mana,si cercelusu din nas.Eu le spun ca nu pot da cercelu din nas jos pentru ca e capsat il am de ani buni de zile.In fine trec ele cu vederea…imi dau rochia de spital sa ma imbrac.Imi spun sa ma duc la toaleta.Pe Sami l-au trimis din nou afara uff sa mor si nimic mai mult.Ma schimb incetu,cu incetu,ca doar la 10 intru in operatie asa ca pana atunci mai e trai neneaca.Stau asistentele un minut vad ca nu ies intra peste mine in baie…hiii m-am inrosit toata la fata…si incep ele sa ma dezbrace repejor…In secunda urmatoarea ma vad goala si incerc din rasputeri sa imi leg macar un snur de la rochie la spate.Ele insista de zor acolo sa nu leg nimic ca nu trebuie,ce nu trebuie bre nu vezi?cade de pe mine?(dupa am inteles eu de ce nu trebuia rochia legata).Ma urca in pat si incep sa-mi faca toaleta cu betadina pentru a putea pune sonda urinara….Ce mana grea are asistenta asta sefa…incep sa urlu si o strang pe cealalta de mana,saraca a tipat cat de tare am strans-o.Imi parea si rau..E mititica,in varsta,tare de treaba si a avut grija de mine toata ziua.Mi-a promis ca ea vine si il i-a pe bebe de la nasteri si il aduce in maternitate.Mi-a placut tare mult de ea..Si ce senzatie cu sonda asta…imi vine sa fac pipi ma abtin si vad cum curge pipi iii?dar ma abtin…ce ciudat..!Gata nu ma mai incomodeaza.E mai bine.M-am relaxat putin…dar stai ca vine perfuzia,aoleu cand ma gandesc ce ac trebuie sa imi puna in vena ma i-a cu lesin,noroc ca sunt intinsa.Imi pune acul in vena,deja devine deranjant,incep sa ma agit.Zic “aii”iar asistenta”Gata,gata inca putin,am terminat”.Trece si perfuzia,oare acum ce-o mai urma…mi se i-a sange…Am trecut si de asta.Ma linistesc cateva minutele.Apoi trebuie sa completam formularu’.Raspunzand la intrebarile ei apare doctorul meu.Fericirepe mine…Am uitat tot.Imi spune “ce faci Irina?cum te simti?”zic”bine”dar cu o fata panicata.Imi spune “stai linistita,nu-ti fie frica”Daca ar sti el prin ce-am trecut mai devreme…hihi.Mai raspunde si el in locul meu la intrebari si apoi dispare pur si simplu.Ramanand la formular in randul intrebarilor(multe la nr)aud un zgomot si usa salonului deschizandu-se.Apare un domn imbracat in halat alb(nu e dr,e doar cel care preia pacientii din saloane catre salile de operatii si invers),impingand un pat de zor.In gandul meu zic ce vor sa aduca si o a 3a persoana?Unde vor s-o puna ca aici e loc numai de 2.De unde…patu era pentru mine.Ma ajuta sa ma urc pe pat asistentele si el nu ca as fi mare,dar aveam si perfuze si burta prea mare.Imi spun oare de ce s-or fi grabind ca pana la 10 totusi mai e…Cand ma urc pe pat intampin o dificultate in a-mi scoate papucii(se lipisera de mine la cate emotii aveam)dar asistenta imi scoate papucii.E clar intru in operatie si inca nu realizez.Sunt in transa...Unde e Sami?E langa mine uff ce usurare..!I-a camera digitala si ma tine de mana.Asteptam sa vina liftul pentru pacienti.Intarzie…minune…dar devine un subiect bun de barfa intre Sami si domnul in halat alb.Afla ca eu nu vorbesc araba dar totusi imi ureaza succes.A sosit si liftul in cele din urma.Domnul in halat alb apasa butonul 0…ajungem…mergem putin si vad ca se deschid 2 usi,iar Sami si domnul in halat alb raman acolo iar eu merg mai departe preluata de un doctor si o asistenta(de fapt tot un fel de doctorita).Totusi il vad pe Sami facandu-mi cu mana.Lumina coridoarelor e atat de palida…Intr-un final ajungem in sala de operatii.Inca nu il vad pe doctorul meu.Inauntru este doctorul care m-a preluat,un alt doctor,si 2 “asistente”(de fapt ele fac anestezii chestii de astea)Ma intreb oare unde o fi doctoru meu?Intre timp studiez sala,care nu mi se pare imensa,chiar micuta dar dotata cu super masinarii(ce-i drept e si spital de 5 stele).Cele 2 “ asistente”sunt zambitoare..Ma intreaba ce fac,cum ma simt…Ne pregatim de anestezie.Ma pune doctorul care ma preluase sa ma asez in fund.Ma asez linistita(nestiind ce urma sa ma astepte..).Unul din bratele lui este in spatele meu iar celalat brat in fata mea practic el ma tinea.Asezata in fund ma tineam de bratul lui care ma sustinea.Imi spune sa nu ma misc,voi simti o intepatura.Asa e simt intepatura si nu imi place asa ca ma misc,incearca din nou…strang din toti dintii acum imi spun ca voi simti ceva in spate…mi-e greu sa stau nemiscata mi-e frica…in secunda urmatoare simt ceva in spate de ma i-a cu lesin si gata tip ca numai vreau numai imi trebuie,incep sa tremur de nu ma mai pot controla.Intervine si una din asistente cealalta se chinuia sa imi faca anestezia.O aud cum spune”nu pot sa-i fac anestezia..”Imi spun sa nu ma misc.Il strang tare pe doctor de brat.Intre timp apare si doctoru meu in sala vb cu mine se plimba si imi spune ca Sami nu poate veni ca e sala de operatie,numai daca nasteam normal venea …iar simt o intepatura ptiu resist dar plang in hohote ca un copil.Cand am simtit a doua oara acel ceva m-am panicat atat de tare ca nu ma mai puteam controla…doctorul meu imi spune “stai linistita Irina,rusine nu?”Iar eu’ ce rusine ma doare”Cu toata chinuiala asistenta reuseste in cele din urma si in secunda urmatoare simt cum o caldura ma invadeaza de la brau in jos.Mi se incalzesc picioarele instantaneu.Incerc sa le ridic..nimic.Doamne Dumnezeule fereste-ne de asemenea necazuri dar atunci am inteles si eu ce fel e sa nu te poti misca de la brau in jos.Pur si simplu imi comandam sa ma misc si nu puteam.Apoi mi se i-au mainile…se pune clipsu pentru puls,si cealalat pentru masurarea temperaturii sangelui.
Doctorul meu incepe sa faca pregatirile cu celalat doctor.Ma dezbraca (ma simt rusinica).Eram goala toata si incep sa puna cearceafurile alea pe mine.Apoi imi ridica cearceafu in fata ca eu sa nu pot vedea nimic.Si imi spune doctoru”incizie”la care eu ii spun asistentei care statea la capul meu sa ii spuna ca nu vreau sa aud nimic ca eu numai aveam glas.Totusi simt un fior de frica asa ca ii cer asistentei daca poate sa imi dea mana.Ma i-a de mana apoi incepem sa vorbim.La un moment dat ma apasa pe piept zic au la care asistenta”they must take out the baby”(tb sa il scaota pe bebe),inca o data zic auuu si mai tare,si inca de doua ori ma apasa si aud:”Yalla Joe”(adica haide Joe,Joe fiind dr meu pe care il cheama Joseph).M-am panicat si am intrebat asistenta:”what’s happend?”(ce se intampla) la care ea”you have a big baby”(ai un bebe mare).Dupa care am simt sau am auzit numai tin minte exact un poccc si uauaua.E ora 9:45.In lumea asta sunt mamica..In secunda urmatoare m-a bufnit un plans dupa cum stiti foarte bine fetelor de nu ma mai puteam opri pur si simplu nu puteam sa-mi misc buzele.L-am vazut,frumos mancala-ar mama,grasutz,si ce par mult…l-au luat si l-au pus pe masuta din dreapta mea.L-au admirat cu totii ca incepusem sa zic din batrani"ptiu ptiu sa nu fie de deochi"L-au curatat,l-au pus in paturica si apoi mi l-au adus.Stupoare vad asistenta care imi promisese ca mi-l va lua de la nastere sus in maternitate.Iii ce fericire.Mi l-a dat sa il pup…m-am inmuiat cu totu…..era atat de cald si moale…Si a plecat mi-a spus ca ma asteapta sus.Apoi ma uitam la becurile de deasupra mea si la doctorul meu care era in dreapta mea si cusea de zor.Am vb...pe tot parcursul operatiei toti au vorbit cu mine de nu le mai taceau gurile iar eu am dat-o intr-o tremureala de nu ma puteam opri.Zgaltaia patu sub mine.Adevaru e ca e rece in salile de operatii.Dupa ce a terminat doctoru care a durat 20 minute vine la capul meu si incepem sa vb.Imi cer scuzele de rigoare pentru tot ce s-a intamplat iar el ma asigura ca nu-i nimic e si normal a fost prima oara.Acum chiar ca imi era rusine de felul in care cooperasem.I-am promis ca data viitoare va fi mai bine.M-au curatat m-au imbracat,si m-au pus intr-o sala unde mi-au bagat un aspirator cu aer cald sub patura.Pana am ajuns sus la maternitate nu m-au mai scos din zambete si ce sa mai imi faca...Am stat 15 minute dupa care am urcat sus la maternitate.In salon o sumedenie de buchete de flori care mai de care si baloane bleu in tot felul de forme.L-am vazut pe Sami sus si l-am intrebat daca l-a vazut cu ochii in lacrimi imi spune ca da si ca i-a facut si poze.Era atat de fericit…iar mie imi batea inima de fericire cu o suta de cai putere.A trecut o ora si mi l-au adus…Doamne…nu imi venea sa cred cine a stat acolo in burtica...In decursul celor trei zile cat am stat in spital…am mers la camera cu bebei.Ajutata de Sami si sprijinita de suportul perfuziei.Stiu ca toate suntem mandre de puii nostri.Toti sunt frumosi,absolut.Sa va spun o faza:Era un tip care tocmai ii nascuse nevasta si il adusese pe bebe sus.In loc sa-si admire odrasla o admira pe a noastra.Sebi a fost cel mai mare din maternitate dar a avut numai 3.600 kg deci va dati seama ce mititei erau ceilalti.Toata maternitatea vorbea de bebe Awad de la 505A.Ajunsesem sa-mi tin degetele incrucisate.
Doctoru a plecat acasa.A lasat o lista la asistente cu ce sa-mi dea,ca in spitalu acesta nu ti se da nici o aspirina fara voia doctorului.Bineinteles ca eu am trecut de lista respectiva….Il sunau in toiul noptii daca sa-mi dea calmante sau nu.Luam calmante ca o regina in ciuda faptului ca,colega de camera strangea din dinti ca de ea nu avea dr ca al meu..A doua zi am asteptam dr am vazut ca nu vine l-am sunat si a zis ca vine urmatoarea zi ca era la celalalt spital(el lucrand in 2 spitale).Bun veni si joi(urmatoarea zi).Era vreo 9 dimineata,tocmai iesisem de la un dus uscat si mergeam cocosata.Veni si micu dejun si apare si dr meu.Am vb de m-am plictisit…Mi-a schimbat pansamentu,am mai urlat putin…m-am plictisit de atat barfa cu el,dupa ce a plecat colega de camera ma intreaba daca e dr meu...zic"da",nu intelegea ea de ce vb cu el la per tu,dupa care i-am explicat ca e prieten cu Sami.In aceasi zi am plecat acasa.Si urmatoarele 5 zile au fost de cosmar.Am avut dureri de cap si spate de nu ma puteam ridica din pat.Am trecut noi si peste astea.Am avut ajutor ce-i drept…Si dr mi-a fost alaturi nu numai familia.
Acum privesc in urma…ma coplesesc amintirile…imi dau lacrimile…mi-e dor de burtica…mi-e dor de el acolo inghiontandu-ma cu piciorusele lui…mi-e dor atat de mult de el in burtica…Siu ca acum il tin in brate,il alint si-i spun cat de multi il iubesc dar asta e o alta parte a vietii noastre nu se compara cu statul in burtica...Sunt fericita!As vrea sa spun pentru toate fetele cu burtica…profitati de ea ,eu nu am profitat abia asteptam sa-l vad si acum mi-e dor…dar un dor..Momentan ma lupt cu vergeturile de pe fese…e un razboi crancen intre “noi”…Cu doctorul inca vorbim,ne facem vizite,e mandru de
Am avut parte de un spital de cinci stele.Platesti de te usuca(cele care sunt aici stiu foarte bine situatia spitalelor),dar nu ai ce comenta.Aici nu trebuie sa dai spaga nu exista asa ceva.Servicii extra,personalul si mai si...As mai face si zece cezariene...Abia astept sa vina si jumatatea lui Sebisor...A fost o experienta..De fiecare data cand inchid ochii,totul e viu si nimic nu pare a piere nici cel mai mic detaliu,nici o secunda...!Bebe are un "file"dinainte de a se naste...am pastrat tot,poze eco,video eco,bratarile din spital...absolut tot...am incercat sa pastrez si testu de sarcina dar incepu sa miroasa asa ca l-am aruncat.Daca ma credeti eu am scris pe niste foi pana si orele la care ma inghionta bebe...fapt pentru care dr m-a felicitat,acum ma uit cu drag si retraiesc acele momente...
Sebi e baietel bun…mai scanceste din cand in cand …oricum suntem la inceput de drum ne mai asteapta multe..Tati abia asteapta sa creasca si spera sa-i calce pe urme(e co-driver la rally-uri).E minunat sa fii parinte!Cand ii vad cum se iubesc se umfla inima in mine...sunt mandra..E o binecuvantare!Ar mai fi foarte multe de spus in povestea mea…mai sunt o "infinitate"de detalii dar ma opresc aici…!
Aici il puteti vedea pe 
Sebastien:
http://community.webshots.com/user/rhoneea?vhost=community
sau paginutza colorata
www.totsites.com/tot/babysebastien
Raspunsuri
alba spune:
Felicitari pentru bebe,sa va traiasca si sa fie sanatos si mereu voios:-)
Ati ales si un nume foarte frumos :-)
Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
violetan spune:
Felicitari si sa fiti sanatosi si fericiti cu totii!
http://bd.lilypie.com/ZcINp3.png
violeta, 34+ 
rhoneea spune:
Multumim,multumim...
!Am o veste noua.Azi am fost la pediatru.Sebi maine implineste o luna are 4.800kg si 54cm.Baiet mare.Papa de rupe...
Alba ai niste bijuterii...
Ancadragoman ce dulce va fi fetita ta
Violetan nastere cat mai usoara si sa ai parte de ceva frumosa in spital.Asteptam pozici,pozici fara nr...
Va 
irina mami de Pierre-Sebastien http://s193.photobucket.com/albums/z154/irina_rhoneea/m
anangel_lexi spune:
Sa va traiasca micutul Pierre Sebastien si sa va umple viata si sufletul. Iar tie felicitari, esti o mamica foarte tanara dar foarte curajoasa. Eu cand aveam varsta ta inca mai copilaream.
de 
www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Sobi spune:
felicitari pentru Sebi! sa fie sanatos si sa va bucurati de el! frumoasa povestea ta...
Andreea si Vladut
POZE
rhoneea spune:
Acum bebe SEBI are 9 saptamani.Cantareste 6.300kg,58cm.Zambim,radem,ne ridicam capusorul,vorbim pe limba noastra,gangurim,ne-au dat balutzele,papam mult...ce mai baiet mare
Irina lui Pierre-Sebastien (nascut la data de 05.06.2007 ora 9:45)
www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien
adyne spune:
super subiecte,eu nu am bebe dar ami doresc,si sper sa ma binecuvanteze Dzeu cu unul.Sunt noua pe forum,antamplator vam gasit si ma bucur,ami plac povestile voastre si mai ales ca sunteti apropiate virtual.
petit_ange spune:
Felicitari pr bebe pierre sebastien. frumoasa poveste! de Isabella (21.06.2007)
The world is full of wonders if you look with open eyes!!!
rhoneea spune:
La cele trei lunisoare Sebastien are 7.200kg 61cm actual 7.500kg si 62cm.Il puteti vedea in montaj in patea a doua si a treia sunt poze noi!
Scrisoare de la Sebastien...
Acum sa va povestesc de mine...ce fac eu la cele 3 lunisoare...
Pap singurel,spun povesti pe limba mea...dar cred ca mami si tati ma inteleg....Zambesc cat e ziulica de lunga...rad in hohote...pap mult tare...pap si cu lingurita o data pe zi deocamdata dar imi place de numa'...cand se apropie ora baitzei sunt cel mai fericit...ahh as sta numai in cada(ca in caditza s-au dus baitzele de mult...m-am facut baiet mare si numai incap in caditza,desi mami a cumparat cea mai mare caditza posibila),dar asta e,e avantajul meu,ma balacesc cat pot...si-s tot numai un zambet.
Noaptea fac nanitza...ma mai trezesc de maximum 2 ori sa pap...ziua...fac nani,ma joc cu mami,ne plimbam...
Tetinitze nu servesc...nu nu mi-a zis mami ca nu sunt bune desi vazusem eu acolo vreo 10 bucati care mai de care mai colorate ...dar nu m-am incantat manutza mea a fost mai invingatoare.Asa ca cc cand stau imi molfai manutza si mami se cam supara ca iar nu-i bine...Daca mami e ocupata ma joc si singurel nu-i problema,apuc zornaitoarea si dau cu ea cat pot eu de tare sa ma auda si vecini ca-s baiat activ...si stau foarte cumintel in play-gim ei bine recunosc pana imi dau seama ca de fapt is singurel...
Eu nu plang!Ce voi nu stiti ca baietii nu plang?Mai miorlai din cand in cand dar sa plang cu lacrimi de crocodil...poate cand am buba...
Mama imi cumpara hainutze in fiecare saptamana dar ele raman mici pe zi ce trece si mami e atat de fericita si eu la fel...ca abia astept sa-mi pun manutza pe fata lu' mami si-i sa dau un pupic de o sa se topeasca..!Cat despre tati...cred ca primul meu cuvant va fi tati nu mami..shhhtt sa nu-i spune-ti lu' mami ca o sa se supere!Il iubesc si pe tati de numa' ma topesc cand vine acasa si as sari la el in brate dar inca nu pot asa ca tot ce fac este sa-i zambesc lung de fericire...sa dau din manute si picioruse cat ma tin puterile,pana obosesc!
Stiu sa bat si din palmute nu e greu si ma amuz de numa'...rad in hohote de unu singur dar sa stiti ca e foarte distractiv...A-ti vazut???imi place sa pozez la nebunie...De rostogolit e floare la ureche mami nu ma poate lasa o clipita singurel in pat ca eu hop la margine...Capusorul nu mi se mai balangane de mult...Acum privesc fara sa imi oboseasca gatutzu..si recunosc pe toata lumea...cand vad o fatzuca noua nu prea imi convine...dar ma adaptez eu nu-i greu....Aaaa si va pregatiti ca in urmatoarea lunisoara e posibil sa-mi apara si mie primul dintisor ca in fiecare zi de vreo luna juma umplu bavetele cu balutze...deci numai e mult...!Doctorul meu spune ca sunt baiet mare...poate chiar prea mare.sunt si destept(ehh il mostenesc pe bunicu din Romania).Dr spune ca eu sunt destept pentru ca fac lucruri ce un bebe de 3 luni inca nu stie...ehh lasa sa fie acolo Einstein n-oi ajunge...Doctorul lu' mami numai poate dupa mine e innebunit asa ca mami intr-o zi cand am fost la el a luat camera photo sa-mi faca poze cu el si apoi i le-a facut cadou intr-o rama colorata cu delfinasi ce mai dr era un zambet tot!Daca tot am deschis subiectu de dr care a avut grija de mine cele 9 lunisoare sa va spun...stiti dupa ce a facut dr incizia sa ma scoata afara din casuta mea cu vedere la mansarda eu eram cu funduletzul jos si capusorul sus.M-a impins de 4 ori,eu nu voiam sa ies mie imi placea acolo...dar sa va spun cireasa de pe tort...cand m-a impins dr cum eram eu asa cu funduletzul jos mi-au iesit coitzele afara...(deci primele s-au nascut coitzele mele)ehhh zambete peste toti dar eu ma rusinasem..ca de is mic..ce stiu eu ce-i aia...Acum abia astept sa o vad pe buni din Rom.O sa fiu cel mai alintat acolo..iar mami cred ca o sa doarma o saptamana...
Deocamdata eu inchei aici spusele mele si va voi tine la curent cu toata evolutia mea...
Irina lui Pierre-Sebastien ( 05.06.2007 ora 9:45)
www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien(a crescut Sebastien)
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien
varsta Sebastien