sa dorm fara bb :(

principe spune:

bine ca ai venit
ca aici lumea era f ingrijuleatza,dar shi mai bine ca ai venit cu tot cu bebit ca sa poti dormi in continuare cu urechile ciulite shi cu capul pe patutz.
inttzeleg fenomenul.eu care dormeam beton 14 ore inainte sa fiu mama ,acum 4 ore este prea mult ,nu ca nu ma lasa bebeloiu ,ci ca trebuie sa ma duc eu sa vad cum doarme, cum respira ,din ora in ora.
chiar nu mai am somn.
sper ca pina se insoara sa-mi treaca.

loren@ spune:

Eu am lasat-o numai de citeva ori la ai mei, cite o singura noapte cind plecam la cite o nunta...tare greu mi-a fost si alergam disperata sa o iau a 2-a zi...pina acum Bia ne-a insotit peste tot si cred ca asa o sa o mai faca inca mult timp..sunt dependenta de ea 100%..dar si ea de mine!

www.dropshots.com/utocatalina" target="_blank"> Bia

bagoiu spune:

Copiii mei sunt de o saptamana la tatra, la bunici. Azi am fost la biserica, unde de obicei ne intalneam cu multe alte familii cu copii. Astazi era cam liniste. TOTI copiii (cu cateva exceptii) erau plecati la bunici!!! Noi, parintii ne vaitam ce greu e sa fii singur, fara copii, ca nu ne mai gasim locul, ca nu mai facem mancare, nu mai facem curat, desi ne propusesem multe la gandul ca vom fi singuri.
Asta e!Viata noastra nu mai are niciun sens fara ei.
Sa ne fie sanatosi si sa ne bucuram de ei!

Peste trei zile plecam si noi dupa ei. Offf!

incognito spune:

EI,fetelor!Mie nu prea are cine sa mii ia si sa mai si mii tina!Sa dorm si eu pe saturate!Sa nu mai sar ca fripta dimineata,sa nu mai car sacosi alaturi de minute,,,si cite cite cite,,,
Sfatul meu-nu va mai vaitati,profitati!
Va pup pe toate,

Incognito

Elise spune:

ei, asa ziceam si eu, ca o sa profit si ca o sa dorm pe saturate.
Si dupa ce a plecat fie-mea tot la 6 dimineatza eram in picioare.
Si ma invirteam ca un... ou in caldare, ca nu-mi gaseam locul.
Eram "setata" sa ii fac repede lapticul, sa o schimb, sa mergem prin parc. Daca nu-mi faceam programul, ramineam cu ideea fixista ca i-e foame copilului.

Ca sa nu mai vb. de faptul ca saream ca fripta noaptea sa vad ce mai face bb, si pina la patutzul ei imi aminteam ca bb... nu e.
Si ramineam cu intrebarea: totusi, ce face bb? S-o fi trezit? Poate plinge? Poate n-o aud ai mei?!
Am dat de citeva ori telefon la 2 si la 4 dimineata, cind se trezea ea de obicei, si m-a boscorodit maica-mea.
Foarte nasol.
Nu mai am chef de nici un profitat. O vreau langa mine, asta e, ma impart in 14....



Elise & BBLisa

monalac spune:

eu pana cand cris a facut 2 ani nu l am lasat niciodata cu nimeni,nici macar juma de ora.in afara de taica su,bineinteles.in ianuarie mi am reluat munca si statea 5 ore pe zi cu mama,insa a stat numai cateva luni,cat mama a fost in somaj tehnic,apoi l am carat dupa mine la scoala de 2 ori pe saptamana,cand ni se suprapunea programul,mie si sotului.chiar duminica am fost la un botez si l am luat cu noi,asta desi as fi avut optiunea de a l duce la mama.dar el nu a dormit niciodata in alta parte,nu vreau sa l traumatizez,caci nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul lor cand se vad intr un loc strain,departe de fiinta cea mai draga.probabil se simt abandonati,iar eu nu vreau ca puiul meu sa sufere.chiar azi plecam la munte si sincer,nu ii inteleg pe cei care pleaca fara copil//sa se relaxeze//pai ce farmec mai are,cum ma mai pot bucura de peisajul mirific,de ex,daca nu e cris,sa i arat si lui,iar el sa mi puna 30 de intrebari pe minut//mami,da ce i asta?//mami,da acolo ce e?si sa ma bucur de bucuria lui...

eimotto spune:

Offff asa de greu este... pana acum am fost plecata doar 1 data fara Iulia la distractie(1 weekend) si am dat muuulte telefoane iar a doua di dupa amiaza cazusem dja in depresie (ma gandeam ca o sa mor pe drum in accident si nu o sa o mai vad niciodata).

Si cand am nascut am stat in spital 6 zile...am innebunit 3 zile cat nu am vazut-o. Nici la telefon nu am vrut sa vb cu ea ca stiam ca o sa plang si nu vroiam sa ma auda plangand. Dar cand a venit sa ma viziteze dupa 3 zile am zis ca mor de bucurie..si am plans de intrase sotu la idei

Mamica de Iulia Eleni(06.02.2004) si Yannis Victor (09.04.2007)

---

Poze

---

mariussimiuc spune:

De doua zile copilul meu e plecat la mare cu bunicii.Nu va pot descrie cat de goala e casa si cat de gol mi-e sufletul.In prima seara am adormit plangand si m-am trezit plangand.Imi lipseste,imi lipseste programul de peste zi,imi lipseste ritualul de seara,imi lipseste "mama mea draga mea"... Mi-am propus sa fac multe cat este el plecat si sunt mai libera...Dar de libera ce sunt nu am chef de nimic...

Miha si Robert

clauditzadennis spune:

Dupa cinci ani in care baietelul nostru nu a stat niciodata, nici macar o noapte completa fara noi, ne-am hotarat sa-l ducem la tara...In primele zile a fost cumplit, veneam acasa si nu aveam habar ce am putea face fara "schimbu' doi", evitam sa ma misc din sufragerie sa nu care cumva sa-i vad camera goala, ca ma apuca plansul...dar cand vorbeam la telefon si-mi spunea ce bine e la bunici, ce mult ii place, ce prieteni si-a mai facut, ca "mai e o zila, mamiii si vii la mine!", mi-am dat seama ca e cazul sa ma potolesc, ca e bine pentru el sa stea la aer curat, ca manaca si doarme mai bine si nu e corect fata de el sa-l tin inchis la bloc cand ii e atat de bine la tara! Asta e a treia saptamana in care sta la bunici, stam cu el de vineri dupa amiaza pana luni dimineata si-mi dau seama ca as fi o mare egoista sa-l privez de vacanta asta frumoasa!
Si da, ne-am dedicat timpul asta noua, ca si cuplu si...face minuni!
M-am lungit de tot...poate ar fi bine sa trag si o concluzie: chiar daca e greu la inceput, nu strica sa le oferim din cand in cand copiilor bucuria de a fi rasfatati si de bunici si noua bucuria de a avea mai mult timp pentru o iesire in doi sau pentru a savura un film de dragoste, imbratisati!

Natasa spune:

quote:

---

Originally posted by monalac

chiar azi plecam la munte si sincer,nu ii inteleg pe cei care pleaca fara copil//sa se relaxeze//pai ce farmec mai are,cum ma mai pot bucura de peisajul mirific,de ex,daca nu e cris,sa i arat si lui,iar el sa mi puna 30 de intrebari pe minut//mami,da ce i asta?//mami,da acolo ce e?si sa ma bucur de bucuria lui...

---

Eu fac parte dintre parintii pe care nu-i intelegi tu. Evident ca atunci cind plec mi-e dor de copilul meu, dar asta nu inseamna ca o sa-l duc cu mine prin locuri salbatice si fara confort (pina cind va avea virsta la care sa poate face asta), nu inseamna ca n-o sa mai vizitez muzee, expozitii si alte locuri in care un copil de 2 ani nu are ce cauta, nu inseamna ca nu o sa mai merg sa inot cu orele in locuri in care copiii nu au cum sa intre...Am un copil, e sufletul meu, dar asta nu inseamna ca am renuntat la bucuriile mele de adult si ca astept sa-mi treaca tineretea ca sa imi mai permit sa fac ce faceam inainte. Vacanta noastra se imparte in doua, una pentru copil, linistita si potolita si alta pentru noi, pentru pasiunile noastre. In perioada in care plecam singuri, el pleaca cu bunicii- oameni in care am toata increderea si care stiu ca il iubesc si il protejeaza. Nu iti explic ca sa fii de acord cu mine si sa faci asa, dar poate o sa judeci mai putin parintii "insensibili" care se bucura de peisaje fara copil alaturi.