Cum se trateaza egosimul?
Raspunsuri - Pagina 3
Alynutza spune:
Cineva spunea ca e natura unei femei, daca isi doreste o casa cu etaj, sa cumpere doar parterul si apoi toata viata sa se chinuie sa contruiasca si etajul dorit, si nu intotdeauna reusesc. Am constatat si pe pielea mea ca e asa, din pacate, numai ca eu m-am trezit inainte sa ma leg de respectivul om.
Ileana a pus o intrebare foarte buna: asa era si cand v-ati cunoscut? Atunci cum ai acceptat situatia? Banuiesc ca nu v-ati casatorit in prima zi in care v-ati cunoscut si ca ai avut cat de cat putin timp la dispozitie sa ii cunosti calitatile si defectele.
Personal nu cred ca egoismul are vindecare. Iubirea spunea cineva ca e solutia. Imi permit sa ma indoiesc. Un egoist nu stie sa iubeasca. Pentru ca iubirea de sine nu se pune in acest caz. Am trait 5 ani langa un exemplar de genul asta si singura solutie a fost sa plec pe alt drum, fara el. Numai ca noi nu eram casatoriti, nu era nici un copil la mijloc.
Corect, primul pas ar fi o discutie deschisa, cu toate cartile pe masa. De multe ori noi ne asteptam ca barbatul de langa noi sa ne ghiceasca gandurile si nemultumirile, dar nu e deloc asa. Poate in urma acestei discutii o sa constati ca nu e vorba de egoism, poate el nici nu-si da seama ca te deranjeaza comportamentul lui. Daca discutia nu duce la nimic, poti incerca si indiferenta.
Sper sa gasiti o solutie care sa va aduca fericirea inapoi in casa (pentru ca durabilitatea nu e totul intr-o casnicie).
maricar spune:
Citind mesajele voastre, imi dau seama ca intr-adevar, asa era si cand l-am cunoscut, la fel de egosit si indiferent, dar ne-am vazut destul de rar inainte de casatorie, am petrecut prea putin timp ca sa-mi pot da seama ce fel de om e.Si oricum eram mult prea indragostita atunci ca sa-mi pese.
Noi am mai dicutat de cateva ori pe tema asta si chiar cateva zile a-ncercat sa fie putin altfel. Odata mi-a zis ca-i pare rau ca se poarta asa, dar nu se poate schimba. Nu, eu nu vreau sa-l schimb,nici macar nu vreau sa-ncerc. Tot ce-mi doresc e sa-nteleaga ca exagereaza si ca trebuie sa gasim o cale de mijloc.
mariavlad
ghinetz spune:
quote:
Dar e vorba de iubirea pe care va trebui sa o traiasca si sa o ofere el,
blue eyse la asta m-am referit, desigur.
Nu stiu daca e o reteta pentru a face pe cineva sa iubeasca. ( o femeie sau un copil.) Sotul meu - care e un rasfatat si chiar egoist - s-a indragistit nebuneste de fiul nostru. Si, cel putin in privinta lui, s-a schimbat f tare. Nu se mai poate pune pe el in primul plan.
Oana
36+ 
Victor-Constantin si 
Stefan-Vladimir 4ani+"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
ghinetz spune:
maricar e normal sa iti doresti atentie din partea lui, sa-l vezi ca poate renunta la ceva in favoarea ta sau a copilului. Acum intreb si eu: (nu dati cu pietre)
daca tu esti altruista, de ce nu te multumesti sa faci totul pentru el? Oare nu cumva fiecare avem o doza de egoism in noi? Si - vb ceea - doua pietre tari.... Eu recunosc ca sunt si eu egoista, ca vreau si eu pentru mine muulte si ca nu reusesc sa am darui in totalitate, sa ma uit pe mine, sa uit de mine.
Oricum, a pleca la drum - fie acest "drum" o casnicie, de exemplu - cu ideea ca il vei schimba pe cel de lanaga tine e o aiureala! (scuze daca termenul e prea dur)
Oana 36+ Victor-Constantin si Stefan-Vladimir 4ani+
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
maricar spune:
Ghinetz,
La-nceput atat de indragostita eram, incat simplul fapt ca el era fericit, ma facea si pe mine de zece ori mai fericita. Acum, asa cum zici tu, probabil ca putinul strop de egoism din mine si-a spus cuvantul. Nu-i cer sa-mi acorde mie toata atentia, sa petreca tot timpul cu mine, sa-mi zambeasca tot timpul si sa-mi spuna mereu chestii dragute. Nici eu nu fac asa si probabil c-ar fi ridicol. Mi-as dori macar mai multa atentie...Cer prea mult?
mariavlad
lucamatei spune:
Egoismul tine de cei 7 ani de acasa. Daca un copil nu a invata sa imparta nimic cu nimeni ,nici macar dragostea parintilor, nu va stii sa iubeasca pe nimeni si nimic mai putin pe el/ea insusi/insasi.
Exista o boala de caracter/pesronalitate, numita Narcisism, care comfirma ca unii oameni nu au empatie, nu se gindesc la nimeni altcineva decit la ei insusi. Sunt chiar in competitie cu proprii copii.
Dupa mine egoismul nu se vindeca, si eu as fugi de oamenii din astia ca apa de foc.
Ma rog fiecare cu ce si-a ales, sotul meu este egoist, dar nu cu copiii lui. Este intradevar indragostit de proprii copii. Deci la el egoismul nu este patologic.
oana olson
ghinetz spune:
quote:
Mi-as dori macar mai multa atentie...Cer prea mult?
Deloc!!!
E chiar normal sa simti ca vrei atentie. Nu doar sa daruiesti. (eu nu cred in altruismul dus la extrema)
El stie ca tu jinduiesti dupa atentie? Ca ai si tu nevoie sa fii alinata/alintata? Poate nu-si da seama...Incearca sa vorbesti cu el. Poate - obisnuit fiind doar sa primeasca - nu realizeaza ca si altii au nevoie de el. Cu siguranta nu e genul care isi saruta mama la plecare, care ii da telefoane sa o intrebe cum se simte. Daca mama lui l-a invatat asa, e rau. Dar cu tine...e altceva.
Si, intreb si eu: care e modul lui de a-ti arat ca te iubeste???
Oana
36+ Victor-Constantin si Stefan-Vladimir 4ani+"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
diaan spune:
imm
maricar spune:
Diaan,
Si noi am avut discutii, dar el isi da seama ca are o problema.Cu indiferanta nu prea am incercat,pt ca renunt repede.
Ghinetz,
Uite, intrebarea asta nu mi-am pus-o niciodata...Pai nu-mi arata nicicum ca ma iubeste. Considera ca daca mi-a spus o data, nu trebuie sa-mi mai si demonstreze...
Pana la urma, analizand bine situatia, am ajuns la concluzia ca, in cazul lui, egoismul i se trage din cei 7 ani de-acasa si cred ca e incurabil...
mariavlad
ghinetz spune:
quote:
Considera ca daca mi-a spus o data, nu trebuie sa-mi mai si demonstreze...
Ei, uite. Eu cu asta nu sunt de acord. Nu-i vorba de demonstrat ceva, nu dovezi ca tu nu crezi asta, ci...nu stiu, iubire. Asa, cotidiana. Faptul ca-i pregatesti zilnic mancarea, chiar si atunci cand nu ai nici un chef e pentru ca il iubesti. Nu e o demonstratie. Sigur tr sa faca si el ceva in sensul asta...
si, da! Sunt de acord ca tine de felul cum a fost educat. Pai daca mama lui i-a pus totul dinainte neconditionat, el a ajuns sa creada ca asa e normal, ca el nu trebuie sa faca nimic in schimb. Si, spune sincer, nu-ti vine sa tipi la cea care l-a educat asa?! ca mie tare imi vine uneori...Ca mereu dupa ce merge la parintii lui vine total schimbat.
Imi amintesc ca pe la inceputurile casniciei facusem o listuta cu treburile lui, trebuirle mele. Adica incercam sa impartim echitabil nu doar placerea convietuirii, ci si...lucrurile mai neplacute. (Nu mai spun ca pe sotul meu il stiu de cand - student fiind - era cu o alta care il slujea ca pe un rege. El nu considera ca tr sa faca nimic. Dar se pare ca pana la urma asta a fost motivul pentru care ea n-a mai rezistat in relatia lor. Norocul meu. Si astfel si-a dat singur seama ca gresise)
Oana
37+ Victor-Constantin si Stefan-Vladimir 4ani+"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"