Nicolas-al doilea ingeras din viata noastra!
Nicolas-al doilea ingeras din viata noastra! | Autor: pufymic
Iata ca a venit clipa in care pot scrie si povestea venirii pe lume a celui de-al doilea ingeras din viata noastra….
Povestea lui Nicolas a inceput cu o intrebare din partea lui Ovi: “vrei”?(sa avem un bb
)...raspunsul meu a fost, evident, “da”.
Asa a aparut in burtica fratiorul lui Alesio….
Sarcina a trecut pe nesimtite(nu ca as fi fost nesimtitoare eu)….la inceput…. ca spre finalul ei sa se faca tot mai simtita, in special prin arsurile specifice si durerile de spate, bazin, picioare pe care le-am indurat...
si pe tot parcursul ei am avut pofte de dulce de proprietarii magazinelor din zona au avut profituri, nu gluma in cele aprox 9 luni de sarcina ale mele
In 10 ianuarie 2006 am facut primul test de sarcina, care a iesit pozitiv, in 12 ianuarie l-am facut pe al doilea, iar in 20 am fost la medic sa-mi confirme sarcina.
Da, eram insarcinata!...si fericita!(dar asta nu se vedea la eco..)
Din clipa in care am stiut ca vom mai avea un copil, am inceput sa-l pregatim psihic pe Alesio pentru momentul venirii lui pe lume…(a fratiorului adica).
Prin urmare toata sarcina am fost pupata si mangaiata pe burtica de catre Alesio...frumoase momente...mai rau era cand nu mai puteam de dureri sau de rau si venea gongolinul si ma calarea sa-mi pupe burtica
De cand am stiut ca intr-adevar exista un bebelus in burtica mea au inceput drumurile la Cluj, la dr. Muresan, medicul care m-a ajutat sa-l aduc pe lume pe primul ingeras, pe Alesio.
A fost greu pentru mine sa mergem tot la cateva saptamani pana la Cluj, dar a meritat, fiindca am avut linistea si confortul psihic de care aveam nevoie….dar mai presus de toate aveam incredere in medicul care imi monitoriza sarcina.
Si s-a dovedit ca a fost bine asa!
In luna august, cand mai aveam cateva saptamani doar pana la termen, am plecat toti 3(adica 4
daca socotim si micul clandestin-deocamdata- din burtica) in concediu….initial ne-am propus sa mergem la Colibita, dar ajunsi acolo ne-am razgandit si am pornit-o spre Vatra Dornei unde am si ramas cam o saptamana.
A fost frumos(chiar daca timpul nu a fost prea cald…),am reusit sa mergem si la cateva manastiri din zona....acum ne aducem aminte cu jind de acea perioada...si asteptam deja urmatorul concediu, care cu siguranta va fi de mii de ori mai frumos!
Ajunsi acasa , am inceput sa ma simt tot mai rau,aveam arsuri tot mai puternice, dureri tot mai mari, in special la oasele bazinului de abia ma miscam de multe ori...si ca sa fie tacamul complet, la penultimul control la dr. Muresan, acesta ne-a anuntat ca nu va fi in tara in perioada in care voi naste, fiindca trebuie sa mearga la o conferinta in Elvetia
Am fost extrem de suparata,si data fiind situatia am decis sa imi caut in Arad un obstetrician care sa ma ajute sa nasc(si mi-am gasit)
Si a mai trecut(cu chiu cu vai) timpul si DPN-ul meu (18 sept)se apropia cu repeziciune(dar parca nu destul de repede, la cate dureri si arsuri aveam….).
Cam cu 2 saptamani inainte de marele eveniment am inceput sa am contractii dureroase dar neregulate...si m-au tinut asa pana am nascut!
Si ne-am trezit duminica dimineata, 17 septembrie...si era un timp asa frumos...soare, caldut afara...eu ma gandeam sa vorbesc cu Ovi sa mergem la biserica(nu mai fusesem de mult din cauza durerilor care nu ma lasau sa ma misc decat f putin prin casa)...dar cand m-am trezit am constatat ca ma doare burta tare...tot mai tare...
Aveam contractii, neregulate inca, dureroase.Ovi mi-a zis sa-mi iau gandul de la biserica si sa stau cuminte in pat sa ma odihnesc...
Vezi de treaba!Am stat ce-am stat...dar cand am vazut ca se ingroasa gluma(adica contractile) m-am pus sa-i calc camasile care se adunasera de cateva zile bune(sa nu trebuiasca sa le calce mama lui care urma sa vina sa aiba grija de Alesio pana eram eu in spital)...Normal ca ne-am si “certat” pe tema camasilor, ca el zicea sa le las ca i le calca mami, eu tocmai asta nu vroiam...(nu m-am lasat pana n-am calcat toate camasile....cred ca nu puteam sa nasc daca stiam ca-s necalcate)
Intre timp contractile au inceput sa fie tot mai dese si mai regulate(si tot dureroase….din ce in ce mai dureroase)…..asa ca pe la 18 l-a sunat Ovi pe Raul(frate-sau) sa-i zica s-o aduca pe mami direct la noi ca trebuie sa mergem la spital(coincidenta a facut ca fix in acea zi sa vina mami in Arad).
Eu tot speram ca nu a venit inca momentul cel mare…si de care imi era atat de groaza…..nu fiindca trebuia sa nasc, ci fiindca trebuia sa ma despart cateva zile de comoara mea, de Alesio….
Am facut rapid(cam cat de rapid este in stare un elefant) un dus, m-am imbracat si pe cand a ajuns mami la noi eram deja gata de plecare catre spital
In tot acest timp am vorbit cu Alesio si i-am explicat ca a venit momentul (de care stia de altfel de mult) in care mami merge la spital sa-l scoata domnul doctor pe fratiorul lui din burtica…..
Dar cand a venit intr-adevar clipa plecarii s-a apucat Alesio de plans
ca am plecat si eu plangand de mila lui...si deja de dorul lui!
...si intr-un plans (de dorul lui Alesio) am tinut-o toate cele 4 zile petrecute in spital...
Am plecat totusi catre spital, cu inima indoita si cu lacrimi in ochi...era un timp frumos, caldut(eram in tricou)...in curtea spitalului era plin de femei pe banci care stateau la povesti si fumau.
Ne-am oprit la intrarea in cladire sa clarificam si ultima problema: numele lui bb.Aveam de ales intre Marco Stefan si Nicolas Mihai….ne placeau ambele(mie mai putin Stefan), dar trebuia sa ne decidem chiar atunci , nu mai era loc de negocieri….si am ales….Nicolas Mihai sa fie!
Cand am ajuns la camera de garda (vorbisem cu medicul meu dinainte) medicul de garda “nastea”(asa s-a exprimat )…..am asteptat pe hol pana a terminat(intre timp durerile erau tot mai mari), apoi am mers sa ma consulte. O asistenta mi-a facut foaia de internare….l-am sunat pe medicul meu sa-i spun si lui concluzia medicului de garda: vine bb azi!
Dr. Popa a zis ca e ok, el in 15 minute e la spital(chiar daca se afla in concediu de odihna…).
Cand a venit m-a consultat si el si a zis ca mergem in sala de operatii.
Stiam ca voi naste prin cezariana, deoarece prima nastere tot cezariana fusese, iar intervalul dintre cele doua nasteri era mic….2 ani fara 3 saptamani.Fix!
Am urcat in sala, l-am pupat dulce pe Ovi care a ramas sa ma astepte in fata salii de operatie si am intrat.
Nu aveam emotii….ma rugam doar sa fie totul bine cu noi….cu amandoi!
Cand am intrat am si dat peste o fatza cunoscuta: o fosta colega de postliceal care era asistenta acolo(pe sectia de cezariene).M-a recunoscut si ea, asa ca am avut cu cine conversa in timpul operatiei, nu m-am plictisit
Mi-au spus sa ma intend pe masa si au inceput sa-mi lege mainile….am fost foarte uimita si l-am intrebat pe medicul anestezist ca vrea sa-mi faca anestezie generala??!! Iar el mi-a spus ca da, apoi m-a intrebat cum am nascut primul copil si i-am zis ca am avut rahianestezie si vreau si acum tot asa.
A zis ca nu e pregatit pentru rahi, dar merge sa-si aduca ce are nevoie si revine.
Intre timp asistenta de anestezie mi-a montat perfuzia, a venit si medicul , m-a pus in pozitia corespunzatoare si mi-a facut injectiaa reusit abia la a doua intepatura….si nici atunci n-a fost perfect fiindca m-a fulgerat o durere ascutita in piciorul stang in timp ce a injectat anestezicul….
Important e ca a fost ok si a “prins” anestezia.
M-au intins la loc pe masa si au inceput iarasi sa ma lege…..apoi sa ma pregateasca pentru operatie.
Nu mai stiu cat a durat, cert e ca nu f mult , si am auzit primul tzipat al lui Nicolas(la 22:35). Dupa ce l-au curatat si l-au infasat ca pe o sarmalutza mi l-au adus sa-l vad(in tot acest timp o tot trimiteam pe colega mea sa-l studieze sis a-mi zica daca e normal , daca are copilul tot ce trebuie….am stresat-o adica pe biata fata de ma mir ca nu si-a luat campii!).
Am fost shocata cand l-am vazut asa micutz(avusese 3200 gr si 49-50 cm, Apgar 9 ca "nu se da nota 10 la cezariene"-asa au zis medicii de aici....nebuni), si brunetzel….ma asteptam sa fie blond cum fusese Alesio…si era si rosu la fatza…uratzel adica!L-am pupat pe fatzuca, apoi l-au luat si l-au dus pe sectia bebicilor.
Dupa ce au terminat treaba din burta mea, m-au suturat si m-au dus si pemine pe sectia de cezariene. A venit si Ovi cu mine in salon si ar fi stat cu mine, dar l-am trimis rapid acasa la ingesarul de Alesio pe care il lasasem plangand
A trecut pe la un chiosc si i-a cumparat lui Alesio 3 masinute si o minge, cadou de la fratiorul lui, Nicolas, pe care l-a scos nenea doctorul din burtica lui mami in seara aceea( si acum sunt la loc de mare cinste masinutele acelea, chiar daca nu mai au toate rotile )
Eu m-am “delectat” in noaptea aceea cu frisoane puternice….pana pe la 1….nu am adormit pana pe la 3….si la 6 am fost treaza …de durere deja!
A doua zi, luni, la 8 dimineata m-am ridicat pentru prima data din pat.Am mers ca o ratza beata, dar a fost bine….vroiam sa ma ridic cat mai repede ca sa pot merge cat mai repede la Nicolas, sa-l alaptez, sa-mi vina lapticul cat mai repede si sa putem pleca acasa la gongolinul mare care plangea de dorul meu….
Asa ca m-am ambitionat si m-am mobilizat f rapid. Marti am fost pentru prima data la Nicolas sa-l alaptez, aveam deja lapte, miercuri seara mi l-au dat cu mine in salon, iar joi am plecat din spital…..
Cand am ajuns acasa si l-am revazut pe ingerasul mare am inceput sa plang de bucurie de nu ma mai putem opri….Alesio se uita mirat cand la mine care plangeam ca nebuna si-l strangeam in brate de abia respira bietul copil, cand la Nicolas care statea ghemotoc in scaunul de masina si nu scotea nici un sunet.
L-a primit bine pe Nicolas(care a fost tare scumpic si i-a adus inca un cadou cand s-au intalnit prima data, un calutz balansoar) studiindu-l curios la inceput, iar incet-incet s-a obisnuit cu fratiorul cel nou(acum il adora)
Acum Nicolas are deja 2 luni(peste 4 zile), Alesio il iubeste “ca nebunu”, il pupa toata ziua si-l mangaie, si isi face deja planuri cum o sa-l invete sa umble, sa vorbeasca, sa se joace cu el….cand va creste mai mare!Cred ca deja e nerabdator sa-l vada mare pe fratiorul lui sa aiba cu cine sa faca prostii
Suntem fericiti!Avem doi copilasi minunati, sanatosi, cuminti(eh…in limite rezonabile )si muuuuuuuuuulta dragoste!Avem cea mai pura si nevinovata dragoste, cea a copiilor nostri! Ii adoram!Sa le dea Dumnezeu sanatate, viata lunga si plina de impliniri si de multa dragoste la ambii nostri copilasi…..si toata fericirea pe care ne-au adus-o ei in inimi odata cu venirea lor in viata noastra!
PS. povestea a fost scrisa cu putin timp dupa nastere...dar n-am apucat s-o postez
Eu
www.pufymic.info/thumbnails-36.html" target="_blank">Gandacii
Chestii
Raspunsuri
mariussimiuc spune:
Sa va traiasca "gandacii" sa fie sanatosi si sa veti parte de multa dragoste in continuare.
Mi-ai dat o idee minunata cu cadoul de la bebe pentru fratiorul mai mare! 
Miha
si Robert 
alexa si mami spune:
felicitari ioana!!! 
frumoasa poveste! sa va dea DD tot ce e mai bun pe lume! la voi.
mikiriki spune:
Frumoasa povestea.
Sa va traiasca ``gandacii``
Miki
acina spune:
Felicitari, aveti doi baietei, gandacei reusiti.
Anca mami de Buburuz Andrei
(13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii
Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati.
anangel_lexi spune:
Pufy, sa va traiasca pufisorii, sa fie sanatosi si sa ramaneti mereu aceeasi familie frumoasa si plina de dragoste ca acum!
Pupici lui Alesio, dar mai ales lui Nicolas de la Maria.
de 
www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Danelutza spune:
Ioana frumoasa povestea. Sa va traiasca pufuletii.
gabitzica spune:
Frumoasa povestea nasterii lui Nicolas. Sa va traiasca amandoi pufisorii si sa se iubeasca tot asa.
herra spune:
felicitari, Ioana, pentru familia ta minunata, multa sanatate si dragoste sa va inconjoare mereu! 
PS: tin minte si acum mesajul in care ne-ai anuntat ca "..........vine bb2!", si bucuria care se citea printre randuri!
Cristina & Vlad
pufymic spune:
Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!Sa va traiasca si voua comorile mici si sa va aduca numai bucurii!!
Eu
www.pufymic.info/thumbnails-36.html" target="_blank">Gandacii
Chestii
Ignatica spune:
Pufy citind povestea nasterii lui Nicolas, mi-am amintit toata emotia prin care am trecut anul trecut, in pragul nasterii piticotului.
Multa multa sanatate lui bebe si fratiorului si Dumnezeu sa ii tina in putere pe parinti sa ii creasca mari.
Va pupam.
Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)
Nasterea sufletelului nostru David