perle de la interviuri :)))

may spune:

Lorelai, ai dreptate .

eu vrusesem sa atrag atentia asupra faptului ca intervievatul nu trebuie sa subevalueze anumite intrebari care i se par la prima vedere lipsite de importanta/relevanta etc.; cred ca niciun profesionist adevarat nu-si pierde timpul la un interviu punind intebari fara relevanta intr-un fel sau altul ; si ca atunci cind este evaluat un om pt un post de raspundere/de coordonare a altor oameni (mai ales daca e din afara companiei) precautiile angajatorului sunt mai mari si riscurile pe care vrea sa si le asume mai mici, asa ca "sapaturile" se fac mai in profunzime si in forme care pot parea aiurea

cam asta ...

Elise spune:

quote:

---

mai ales in functii de conducere, cind se presupune ca ai oameni in subordine care depind de tine si pe care trebuie sa-i formezi si-i poti influenta (si) prin atitudine, comportament (si extrajob), mentalitate etc. - normal e sa te interseze toate aspectele astea la un candidat (asta depinde si de caracterul companiei angajatoare, de politica ei de pesonal, de profilul angajatului pe care-l prefera etc.)

---

bla bla.
Te asigur eu ca daca angajezi un manager - un om care conduce oameni, adica - nu-l intrebi "unde se vede peste cinci ani" si in ce cluburi se duce si i-ai cunoscut caracterul.
Ala daca e profesionist intr-adevar are charisma formata, chit ca se plictiseste ingrozitor de stereotipiile astea. E jobul lui. Nu vezi dincolo de ea.

Elise & BBLisa

may spune:

pe un manager il angajeaza tot un manager (de obicei unu' mai mare )
asa ca, e un fel de "care pe care" ... bla bla

Elise spune:

may,

Interviul cu seful direct e de obicei ultimul, si (singurul) la obiect.
Ala nu-si pierde timpul sa te intrebe ce preferi, flori, fete , filme sau baieti, optiuni d'astea de oracol de clasa a 4-a. Probabil nu stii ce putin timp la dispozitie are managerul ala "mai mare".
Iti spun eu: asa de putin, ca sint cazuri in care il vezi la interviu si il mai vezi dupa 6 luni.

Ma indoiesc ca s-ar dovedi atit de interesat de analize ale copilariei nefericite a candidatilor.


Elise & BBLisa

may spune:

Elise,
in fata evidentei ca tu le stii, oricum, pe toate, nu pot decit sa ma inclin

Elise spune:

si eu care speram sa aflu in sfarsit motivul pentru care intereseaza pe cineva "timpul liber"....
Faptu' ca atunci cind ajungi acasa dansezi din buric nu cre' ca e relevant, deci probabil e o intrebare mai indirecta asha....

Ma gindesc ca ar putea fi si alta explicatie: raspunsul corect la intrebarea asta sa fie: "Timp liber?! Care timp liber?! Ce timp liber?! Eu sint workaholic si nu-mi trebe asa ceva!"


Ma duc sa imi beau cafeaua... abia m-am trezit... scuzati deraparea!

Elise & BBLisa

Victoria spune:

Deci..pana la urma nu ma duc la interviu...si nu fiindca am sotz gelos ci pentru ca el, angajatorul, a "picat" la interviu cu mine...
Chiar daca te macina sa stii ce alte preocupari/responsabilitati are viitorul posibil angajat, mi se pare puerila intrebarea cu sotzul gelos si "little crying kids"...Da' poate are cineva o amanta nerabdatoare, ce faci, il intrebi daca va lipsi de la munca pentru ea? Adica presupui din start ca omu' va cauta motive sa chiuleasca? Sau va fi cineva care sa admita ca da, va lipsi de cate ori va avea probleme personale, si ca, da, nu o lasa omu' in delegatii?

Eu, de exemplu, stau acasa de 2 luni sa-mi ingrijesc mama bolnava...Iaca o noua posibila intrebare la recrutari: " Aveti cumva parinti in viatza? Ca daca sunt inca in viatza, precis se vor imbolnavi la un moment dat, si veti sta dupa fundul lor si va va zbura mintea de la biznis..." E cinic, da' nu mai cinic ca cele de mai sus...

Deci..eu nu am( din pacate) copii si nici sotz gelos ( teoretic, candidatul ideal), insa dupa X ani de cariera am ajuns sa pun maaare pret pe timpul meu liber, pe care sa mi-l petrec cum "vrea" mujkii mei si sa nu dau socoteala pentru asta...Nu mai sunt dispusa sa stau nici peste program, nici sa daram muntii sa dea bine la imagine...deci..nu mai sunt candidatul ideal, nu? Da' asta o stiti numai voi

Cert e ca aceste intrebari au devenit asa de rulate ca si raspunsurile sunt la fel...imediat pun placa si spun ca timpul liber mi-l petrec intre sudoku si alpinism, ca visul meu e sa lucrez intr-o echipa dinamica, si nu visez decat challenge si urcarea pe cele mai inalte culmi a profitului companiei...Si ma cred.Si vine, poate, o mama a 2 copii mici care chiar crede in cele de mai sus, si nu o angajeaza pe ea ( ca e..handicapata, are "pietrele de moara" dupa ea, nu?) si ma angajeaza pe mine..E corect asa?


V
V

“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu

Elise spune:

quote:

---

Sau va fi cineva care sa admita ca da, va lipsi de cate ori va avea probleme personale, si ca, da, nu o lasa omu' in delegatii?

---

mi se pare normal sa iei in considerare faptul ca poti lipsi uneori din motive personale, da' la treaba cu "nu ma lasa omul in delegatzii" si eu m-as uita ciudat.... La fel de ciudat m-as uita la vreun tip care ar spune ca nu-l lasa nevasta in delegatii.


Elise & BBLisa

Mariaa spune:

Victoria, respect parca ar fi scris clona mea mesajul , sanatate mamei tale (off topic )

quote:

---

Originally posted by Victoria

Deci..pana la urma nu ma duc la interviu...si nu fiindca am sotz gelos ci pentru ca el, angajatorul, a "picat" la interviu cu mine...
Chiar daca te macina sa stii ce alte preocupari/responsabilitati are viitorul posibil angajat, mi se pare puerila intrebarea cu sotzul gelos si "little crying kids"...Da' poate are cineva o amanta nerabdatoare, ce faci, il intrebi daca va lipsi de la munca pentru ea? Adica presupui din start ca omu' va cauta motive sa chiuleasca? Sau va fi cineva care sa admita ca da, va lipsi de cate ori va avea probleme personale, si ca, da, nu o lasa omu' in delegatii?

Eu, de exemplu, stau acasa de 2 luni sa-mi ingrijesc mama bolnava...Iaca o noua posibila intrebare la recrutari: " Aveti cumva parinti in viatza? Ca daca sunt inca in viatza, precis se vor imbolnavi la un moment dat, si veti sta dupa fundul lor si va va zbura mintea de la biznis..." E cinic, da' nu mai cinic ca cele de mai sus...

Deci..eu nu am( din pacate) copii si nici sotz gelos ( teoretic, candidatul ideal), insa dupa X ani de cariera am ajuns sa pun maaare pret pe timpul meu liber, pe care sa mi-l petrec cum "vrea" mujkii mei si sa nu dau socoteala pentru asta...Nu mai sunt dispusa sa stau nici peste program, nici sa daram muntii sa dea bine la imagine...deci..nu mai sunt candidatul ideal, nu? Da' asta o stiti numai voi

Cert e ca aceste intrebari au devenit asa de rulate ca si raspunsurile sunt la fel...imediat pun placa si spun ca timpul liber mi-l petrec intre sudoku si alpinism, ca visul meu e sa lucrez intr-o echipa dinamica, si nu visez decat challenge si urcarea pe cele mai inalte culmi a profitului companiei...Si ma cred.Si vine, poate, o mama a 2 copii mici care chiar crede in cele de mai sus, si nu o angajeaza pe ea ( ca e..handicapata, are "pietrele de moara" dupa ea, nu?) si ma angajeaza pe mine..E corect asa?


V
V

“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu

---

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>

Victoria spune:

Mariaa, multumesc mult pentru gandurile bune.Sper sa se insanatoseasca.Deja imi pare rau pentru anii in care mi-am neglijat parintii si viatza personala ca sa devin "master sales" sau "primu' caine de la sanie"..Am fost,si in afara de vremelnicul "self esteem" umflat cu pompa nu mi-a folosit la prea mult.Scuze de off-topic.


Succes la interviuri, indiferent de ce parte a biroului sunteti:))))


V

“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu