Cu ce gresesc?
Raspunsuri - Pagina 5
Kefi spune:
quote:
Originally posted by ileanna
Kefi,
Claudia nu s-a prezentat nici o clipa ca o persoana perfecta. Cu ce a gresit cel mai mult ea stie - a considerat ca nu are nici o valoare si a asteptat sa i-o gaseasca sotul.
Vezi tu Ileana, eu mai vad si alte probleme la Claudia in afara de ceea ce ai scris tu.
In primul raspuns pe care l-a primit Claudia la acest topic, Aprilie a stiut sa evidentieze f bine calitatile bune ale sotului, o citez pt ca nu cred ca m-as putea exprima mai bine:
"harnic si capabil (are o pozitie buna si un salariu frumusel),ambitios (doreste sa construiasca o vila pt. voi toti)si responsabil (isi doreste,cu maturitate,zic eu, bebe2).
Nu stiu daca e un defect faptul ca are ambitii si pt. tine, ar vrea sa ai succes profesional ,sa te remarci la job (poate are dreptate,ai absolvit o facultate,nu se poate sa ramii pe aceeasi pozitie pt. intotdeauna-educatoare-meriti ceva mai mult); ai demonstrat deja ca ai ambitia si capacitatea necesara.
Ceea ce eu gasesc nelalocul lui este felul cum prezinta Claudia lucrurile - tot timpul il banuie si ii pune in circa motive josnice:
-vrea casa mai mare si doi copii numai ca sa se mindreasca la servici
-considera ca o santajeaza si vrea sa o pedepseasca cu al 2lea copil dar eu nu am vazut nici un santaj din cele povestite. Ce e asa de greu de inteles ca omul isi mai doreste un copil fara nici o intentie de a o pedepsi pe ea. Mie mi se pare mai de condamnat atitudinea ei ca nu vrea sa faca un copil pt ca el nu merita. Auzi, de parca un copil e un cadou, nu il faci pt ca sotul nu merita...
-imi inchipui eu ca sotul si-ar dori ca si ea sa cistige ceva mai mult, si da, nu-i corect felul cum ii vorbeste despre asta, dar dorinta in sine nu-i de condamnat si eu totusi pot sa il inteleg pe el ca e frustat din cauza asta. Dar mi se pare mie ca ea nu are nici o intelegere pt dorintele si refularile lui...
Si ca sa raspund eu la intrebarea lui simali, ce fel de tata este el, tot din vechiul post al Claudiei pe care l-am amintit mai devreme, ea spunea ca copilul e f atasat de tatal lui. Eu cred ca un copil nu s-ar putea atasa de tata (sau mama), daca respectivul nu este un parinte bun si iubitor. Asta mie imi spune multe, multe...
greiere spune:
``- Acum 4 ani am facut un copil pe care nu si l-a dorit, a incercat prin santaj emotional sa ma oblige sa-l avortez (desi inainte vorbeam amandoi cu drag de primul nostru copil, habar n-am avut ca nu-l va dori);``
Casatoriti fiind, ati discutat la inceputul casniciei de copii, a fost de acord. Nu mi se pare un lucru corect ca la un moment dat sa nu iti mai doresti un copil cu cel pe care il iubesti. Nu pot sa accept ca venirea pe lume a unui copil e ca o joaca si s-ar intampla doar dupa bunul nostru plac (sa-ti ceara sa avortezi desi tu iti doreai copilul alta data asteptat si de el... mi se pare sinistru).
``- La internarea in maternitate mi-a luat banii de medic din plic fara stirea mea, pe motiv ca nu i-am dat raportul in privinta sumei``
Inteleg ca voi nu ati discutat impreuna cum veti proceda dar, trecand peste faptul ca nu ati luat o hotarare impreuna asa cum consider eu ca e corect, gestul lui mi se pare socant si de un mare egoism, ca si in alte situatii pe care le descrii.
``Problema e ca nu mai gasesc nici un rost vietii mele, nu cred ca voi mai putea iubi vreodata pe cineva, ma ridic si iarasi cad, si sper in continuare ca intre noi totul va fi bine... Cu ce gresesc? Mai e sau a mai fost cineva in situatia mea?``
Cu ce gresesti? Psihoterapeutul nu te-a indreptat catre un raspuns la intrebarea aceasta? Ma gandesc ca aici pe forum nu cunoastem destule date, poate informatiile tale de aici nu reflecta intocmai realitatea pentru ca eu una din tot ce am citit, am inteles ca el e un om rece, calculat, meschin si egoist iar tu esti o persoana cinstita care iti iubesti foarte mult copilul. Eu nu pricep cum de un astfel de om poate fi un parinte iubitor, dar pana la urma cred ca in felul lui este, iar pe tine mama iubitoare nu te inteleg cum de spui ca nu mai gasesti nici un rost vietii tale. Nu ma intelege gresit , eu te cred ca il iubesti, nici nu pot stii eu ce e in sufletul tau, dar mie mi se pare ca el te desconsidera iar tu macar pentru faptul ca ai terminat o facultate chiar nu ai de ce sa tii capul sus? Te inteleg ca ti-o fi sufletul macinat de tristete ca nu ai parte de consideratia si afectiunea lui dar totusi... am citit eu bine ca ai un copil pe care il iubesti, nu? Sensul vietii tale nu e el? Si eu simt ca n-as putea trai fara sotul meu alaturi, dar gandind la rece stiu ca desi mi-ar fi greu, copilul ar merita toata atentia mea. Tu intrebi cu ce gresesti, eu sper sa nu te supere afirmatiile mele si sa-mi spui daca gresesc, unde gresesc...
Iti doresc din toata inima ca lucrurile sa fie posibil sa se indrepte, dar pana la urma de la ce pornesc problemele? Caracterul omului se poate schimba?
Alexandra si mami Elena
sasha - uite ce frumusica`s
colectiadepalarii
claudiakb spune:
Kefi spune:
Claudia,
Am citit ultimele postari si ce-as putea sa zic? Da, ai dreptate, este extrem de urit cum iti vorbeste. Dar eu te intreb, cum era el la inceput? Nu ai vazut aceste lucruri inainte sa faci copilul? Eu cred ca va intelegeati mult mai bine inainte. Si deci intreb, cine s-a schimbat de atunci, tu sau el?
Cind am amintit in postul meu despre copilul al 2lea, nu m-am gindit nici o clipa ca e o idee buna sa il faceti acum cind tu esti atit de bulversata si situatia voastra atit de neclara. Imi pare rau ca nu m-am exprimat si poate m-ai inteles gresit. Dar continui sa cred ca felul cum ai expus tu problema si motivele invocate pt care nu vrei sa il faci sint cam nereusite. Mie mi-ai dat sentimentul ca daca vreodata ai face un al 2lea copil, nu este pt ca ai drag si ti l-ai dori tu ci pt ca sotul isi doreste asta.
Ai spus ca ati discutat de divort. Dar Claudia, draga mea, care e alternativa? Sa stai singura cu copilul? Ai afirmat ca ai nevoie de iubire, dar eu nu cred ca e asa usor sa gasesti o alta iubire cu un copil dupa tine. Eu nu cred ca situatia asta iti va aduce tie vreo usurare. Te-ai gindit poate sa incerci sa il ignori pt o vreme, sa incerci sa simulezi cum ar fi daca ai fi singura? Eu cred ca exercitiul asta v-ar prinde bine amindorura.
Si as mai vrea sa te intreb ceva in legatura cu unul din reprosurile pe care ti le face sotul tau, cel legat de profesie si cit cistigi tu in casa. spui ca inca inveti si ai de dat examene. cum iti vezi tu viitorul din punctul asta de vedere? Te gindesti sa avansezi si tu in cariera si inclusiv sa cistigi mai multi bani? Ca daca nu, eu e pacat de efortul pe care il faci cu studiile. Ai un plan de bataie, sotul stie, discutati despre asta, e si el multumit de perspectivele care ti se vor oferi dupa ce termini studiile? Daca raspunsul este positiv, atunci mare parte din probleme se vor rezolva de la sine in viitorul apropiat.
Si Claudia, de fapt cu asta ar fi trebuit sa incep: nu uita copilul vostru, copilul tau pe care il iubesti atit de mult. Gindeste-te ce ar insemna pt el sa il rupi de tatal lui de care este f atasat. Eu incerc sa imi imaginez asta si nici macar nu reusesc. Citesc ce scrii si iti spun ca eu vad o situatie dificila dar care se poate indrepta. Incerc sa ma pun in pielea ta si cred ca eu as incerca asta cu toate puterile mele pt copiii mei.
MissParker spune:
Claudia draga,
Mie din ce povestesti tu aici mi se pare ca sotul tau este un om care crede ca viata e ceva care poate fi planificat si controlat pana in cel mai mic detaliu: el "planificase" copilul un an mai tarziu (nu cumva stia si data exacta la care il voia?), el "planificase" dinainte succesul, casa, totul sa mearga dupa cum voia el, numai ca sentimentele tale sau evolutia ta ca om nu le poate planifica sau comanda, desi asta incearca. In plus, vrand sa te convinga sa mai faci un copil, el incearca sa rezolve criza actuala printr-o mutare foarte proasta, care nu ar face decat sa accentueze criza. Un copil nu este o solutie a problemelor in casnicie. Un copil trebuie sa apara cand baza relatiei e buna, fiindca dupa aceea vor aparea destule probleme. Vezi printre altele
quote:
mi s-a spus ca arat imbatranita (abia nascusem si nu dormeam noaptea), ca spera ca doctoru ala a cusut bine "da lasa ca o sa verific eu la timpul potrivit" + certuri in legatura cu parintii lui.
care mie mi se par niste aspecte foarte urate si lipsite de inima din partea lui. Si asta e doar varful aisbergului. Ce vrea el, vaca de prasila? Si la a doua nastere nu vei arata si mai imbatranita? Si nu cumva va ramane acolo jos ceva mult prea largit care il va deranja pe maria-sa? Ah, era sa uit ca prin astea va capata si mai multe arme cu care sa te faca sa te simti prost in pielea ta. QED.
Mie mi se pare ok si afirmatia ta (care a fost criticata aici) cum ca nu doresti un al doilea copil cu el. Nu e vorba ca ai considera ca acest copil i-l faci lui cadou, ci e vorba de o maturitate si o responsabilitate care te determina sa te intrebi ce fel de tata va avea acel copil, fiindca totusi nici o femeie nu se apuca sa faca un copil cu postasul sau cu un betiv de la carciuma din colt numai fiindca si-l doreste ea din tot sufletul, sa fim serioase. O femeie matura si responsabila se intreaba si "Bey, cu ce fel de barbat fac eu un copil? Ce viitor ne asteapta?". Deci eu asa vad ezitarile Claudiei si mi se par total indreptatite. It takes two to tango, nu?
Stii care e paradoxul care vorbeste foarte clar despre sotul tau? Uite-l aici:
quote:
Le admira pe femeile "descurcaretze, cu tupeu, care stiu sa faca bani", nu natafletze ca mine - mi-a dat porecla "melcul cinstit" pt ca sunt o fire mai linistita si caut sa fiu corecta cu cei cu care lucrez (cu copiii adica).
Adica el le admira pe femeile descurcarete, cu tupeu, DAAAR s-a casatorit cu un "melc cinstit", cu o "natafleata". Hehehe... DE CE? Pentru ca melcii cinstiti (care la cea mai mica atingere se retrag in casuta lor) sunt f. usor de controlat si de dominat si de manipulat. El are un ego mult prea pronuntat si asta ii va dauna mult in viata. Toata viata lui e construita in jurul acestui ego: bani, succes, statut social, dar sufletul se usuca, pe ala nu-l poti pacali...
Autogolul cel mai mare pe care si l-a tras este insa faptul ca tu esti in plina schimbare, tu ai deschis ochii, ai vazut ca situatia in care te afli nu este de fapt ceea ce-ti doreai pentru tine de la viata, deci - admirabil! - ai gasit puterea de a incepe un proces de schimbare. Oops, aici el a fost prins pe picior gresit, caci nu se astepta ca melcul cinstit sa reuseasca sa iasa din tiparul fix calculat de el si sa inceapa sa emita pretentii de la o casnicie, sa inceapa sa-si doreasca iubire, respect, caldura, tandrete, stii tu, chestii din alea telenovelistice...
Ehei, e greu, Claudia draga, nu-ti va fi usor sa rezisti pe metereze cand multi iti vor transmite ca tu esti cea "gresita" si ca trebuie sa-l intelegi si pe el (ca si cum tu nu ai fi facut-o deja cu mult inainte de a scoate strigatul de ajutor), se plateste un pret mare pentru evadarea din "cochilie", dar sunt convinsa ca terapeutul tau face treaba buna (se vede deja cu ochiul liber) si tu esti pe cale de a te regasi pe tine insati. Iar daca pretul pentru a-ti recapata autonomia si identitatea proprie este sa renunti la casnicie, iti pot spune din proprie experienta ca acest pret merita platit. Si nu lasa pe nimeni sa bage copilul la inaintare ca motiv sa ramai in mocirla compromisului, caci un copil se creste cu adevarul, nu cu minciuna. Asa-zisele "menajamente" lasa urme psihice mai adanci decat o rana curata si deschisa cum e un divort. Ramai ferma mergand mai departe pe drumul asta. Eu zic ca tu ai incercat de destule ori sa-i arati sotului ce nu e in regula in casnicia voastra, ce te nemultumeste, iar el nu face altceva decat sa-ti bage pumnul in gura si sa te bagatelizeze.
quote:
Kefi, sa stii ca-mi caut si eu partea mea de vina, deocamdata din trecut gasesc doar motive pentru care sa fi incetat sa ma iubeasca (dau vina pe felul meu de-a fi prea plangacios si pe imaturitatea de care dadeam dovada inainte). Dar de ce nu a avut puterea sa mi-o spuna?
Nu a incetat sa te iubeasca pentru ca erai prea plangacioasa sau imatura inainte, eu cred ca tocmai astea sunt motivele pentru care s-a casatorit cu tine, pentru ca o femeie matura si puternica si adulta inca de atunci nu si-ar fi pierdut vremea cu un tip atat de nesigur pe el, materialist si insensibil. Problema este nu ca nu a avut puterea sa ti-o spuna, fiindca pe el nu asta l-a deranjat, pe el il deranjeaza mai mult progresul tau personal de acum, faptul ca tu ai evoluat, psihic si emotional !! Prin asta simte ca-si pierde ascendentul (din mintea lui
) asupra ta. Ce altceva mai are? El are banii, banii si iar banii, in jurul carora se invarte toata viata lui (succes profesional, casa, obiecte, bla-bla-bla), iar tu acum ai inceput sa pretinzi de la viata chestii telenovelistice cum ar fi sentimentele?? Haha! Pai cum crezi tu ca ii convine lui asta? E ca si cum din senin ai fi inceput sa vorbesti japoneza cu el... Draga mea, nu-i cere imposibilul. Dar cere-ti tie tot posibilul. El te limiteaza, te franeaza, fiindca altfel nu te-ar putea controla. Ideea cu al doilea copil exact asta este: o frana magica pe care el o vede ca pe solutia ultimativa la problema voastra (adica, in ochii lui, la problema ta, ma scuzi 
). P.S. Am sa-ti mai trimit pe mail ceva materiale interesante.
si tin'te tare! Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
flaviutza spune:
Draga mea tu ai trait si traiesti intr-o situatie de abuz. despre care mi-am facut temele de curand. asa ca te intreb ceva:
-te-ai gandit vreodata la divort? si daca da, nu cumva te-ai consolat cu ideea "ei,e un tata bun, nu ma bate,aduce banii acasa, "
-te-ai gandit vreodata auzind/citind despre o femeie abuzata "of saraca,eu stau bine...al meu nu ma loveste"
-ti se intampla sa-i cauti scuze?
-ti se intampla sa gandesti "ei, poate si el are dreptate, eu sunt asa si pe dincolo"
-ti se intampla sa gandesti "ma iubeste, de aia ma critica,vrea sa fiu mai buna,sa evoluez"
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Kefi spune:
Claudia,
Probabil ca va fi ultima oara cind incerc sa imi explic punctul de vedere.
Sa stii ca am citit inca o data tot ce ai scris si concluzille mele sint exact ca si inainte. Ai scris o gramada, te rog nu te supara pt ce o sa iti scriu, repeti aceleasi idei dar practic spui prea putine lucruri concrete din care eu personal as putea sa inteleg mai multe. Sint idei frumoase si nobile, dar eu cu cit citesc mai mult imi dau seama ca ii pui in sarcina sotului lucruri de care practic nu e vinovat.
De ex faza cu spitalul: original si tu ai avut intentia sa ii dai doctorului acei bani 50$ dupa nastere, nu inainte. Sotul tau a stat de vorba cu doctorul si i-a dat dupa nastere 100$. Unde e greseala lui? ca eu nu o vad... Chiar i-a dat mai mult decit planificasei tu. Poate i-a luat din plic gindindu-se sa nu tii fure careva pe la spital. Doctorul care urma sa te asiste la nastere nu a venit, dar nu din cauza sotului tau. Bani, omul tau a dat. De ce e el vinovat ca ai avut o nastere grea?
Ai mai spus “Cu o nevasta care nu-si cumpara multe haine si mananca gratuit la o gradinita, cu un copil care la fel are gratuitati... e confortabil sa traiesti.” Cum poti sa spui asta? Inca o data lucruri care i le pui in seama. La asta se rezuma o familie dupa tine? Eu sint convinsa ca sotul tau, oricit de zgircit ar fi, nu gindeste asa. Aici chiar m-ai lasat fara cuvinte.
Alta: “Mi-a spus ca nu ne mai apucam de construit casa, pana nu vedem ce se intampla la serviciul lui, si eu n-am tunat si-am fulgerat cum a facut el cand a auzit ca-mi pierd postul, exprimandu-si teama ca va saraci” Eu nu vad decit un om care gindeste cu capul pe umeri. Cind ti-ai pierdut tu postul, el a tunat si a fulgerat. Poate a avut o reactie exagerata, un om nu e fericit ca se intimpla asa ceva. Compari doua situatii total diferite.
Alta: ai acceptat cu seninatate aranjamentul fraudulos cu cei 20 mil de lei pt concediul de maternitate, dar el e vinovat ca a facut asta. In opinia mea, sinteti in aceeasi barca.
Si alta: ‘Ce-ar fi daca al doilea copil s-ar naste cu un handicap? Primul e frumos si istet, il duce la lucru sa se mandreasca cu el, daca al doilea ar avea probleme l-ar iubi oare? Si-ar vinde casa lui cu etaj ca sa-l scape de o boala grava? Sau ne-ar lasa pe toti si ar fugi mancand pamantul?” De unde stii tu? De ce crezi tu ca nu e gata de sacrificii? Tu tragi niste concluzii bazate pe niste scenarii construite de tine si le adopti ca fiind ideile lui ceea ce nu e in regula.
Si sa stii ca totusi sint de acord cu citeva lucruri pe care le-ai spus. In momentul in care te vei respecta tu pe tine, atunci si el te va respecta. Dar trebuie masura in toate. Respect de sine nu inseamna orgoliu nemasurat si sa fi atenta si la dorintele celuilalt chiar daca tu consideri ca ii esti superioara lui, pt ca exact asta faci tu acum.
Sinteti firi diferite, dar asta nu inseamana ca el este neaparat un tip rau ci ca nu va potriviti. La asta se poate lucra si situatia se poate imbunatati cu multa dorinta din partea amindorura.
Si inca ceva. Eu personal iti doresc sa intelegi ca toate aceste raspunsurile care le-ai primit, si ale mele si ale altor fete, sint construite pe baza la ceea ce ai povestit tu aici only, cu siguranta varianta sotului tau ar suna cu totul altfel, si probabil si raspunsurile ar fi diferite.
Imi mai permit sa te intreb ceva: de ce ai spus ca “noi nu aveam bunici sa ne ajute” (vezi penultimul tau post din pag 2). Inteleg totusi ca bunici exista. Eu de aici am inceput sa imi pun niste intrebari.
Numai bine iti doresc.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
E adevarat, inainte de-a face copilul nu mi-am dat seama ce se intampla, traisem in copilarie intr-o situatie de abuz si am crezut ca asa e normal sa fie. Este primul barbat pe care l-am iubit, deci n-am avut termen de comparatie. Nu-mi era bine si nu stiam de ce, iar cand incerca cineva sa-mi spuna ca ceva nu e-n regula cu casnicia mea nu acceptam ideea si ma suparam pe persoana respectiva. Probabil nici el nu-si da seama ca ceva nu e-n regula in atitudinea lui.
Da, am gandit ca alte femei traiesc mai rau decat mine si condideram ca-i sunt datoare pentru tot ce mi-a oferit. Da, de cate ori imi spunea lucruri jignitoare ma autoacuzam gandind ca eu l-am provocat, apoi mergeam tot eu si-l luam in brate sa nu fie suparat.
El singur imi spunea ca de-aia ma critica, pentru ca-mi vrea binele. Le spunea "critici constructive", dar mai aveam si eu nevoie cateodata de o vorba buna, o mangaiere.
Am ajuns dupa multa vreme sa fiu de acord cu el si sa-mi gasesc eu mie o gramada de defecte.
Claudia, faptul ca ai avut o copilarie abuziva striga din fiecare postare a ta, ma bucur ca acum ai rostit si cuvintele concret. Eram sigura ca numai asta te-a facut sa intri intr-o relatie cu un barbat care - sub o forma putin diferita - sa continue ceea ce probabil ti-au facut parintii tai. Cunosc din proprie experienta acest aspect. Un copil abuzat isi cauta instinctiv si inconstient relatii abuzive deoarece subconstientul lui incearca la maturitate sa inteleaga si sa rezolve situatia abuziva din trecut. Asta se va repeta in toate relatiile, pana cand persoana respectiva va constientiza care a fost situatia abuziva initiala si va dezamorsa la sursa constrangerile respective. Atunci se schimba totul, atunci norii se indeparteaza si cerul ramane limpede. Din cate scrii tu, exact asta se intampla acum cu tine. Asta am reusit si eu la terapie. Am inteles ca relatia mea de 10 ani de zile cu fostul meu sot era o reinscenare a relatiei din copilarie/adolescenta cu mama: lupta de a-i castiga sentimentele unui om care de fapt nu te iubeste, autoinvinovatirea permanenta, autocritica perfectionista dusa la extrem, dorinta de a-l face fericit si culpabilitatea ca nu pot face mai mult ca sa-l fac fericit pe celalalt, acceptarea oricaror critici (mai ales cele egoiste si rautacioase servite sub masca "bunavointei"), m-am lasat tratata si manipulata exact ca un copil care trebuie sa lupte pentru a fi iubit, numai ca eu luptam ca o leoaica iar iubirea nu mai venea niciodata...
Tu inconstient ai vazut in sotul tau - fiind si prima iubire - un fel de surogat de tatic perfect care s-a oferit sa aiba grija de tine (financiar, nota bene, dar emotional mai putin). Neavand maturitatea emotionala necesara, nu ai observat atunci ca de fapt te bagi in lanturile dependentei. El la randul lui, avand un ego si un narcisism pronuntat, a avut nevoie de tine ca oglinda a "maretiei" si importantei lui personale, ceea ce tot un surogat era (probabil ca si el are destule probleme cu trecutul).
Relatia asta trebuie sa creasca si sa se maturizeze ca sa mai aiba sanse sa functioneze, tu ai facut inceputul, acum trebuie sa ramai vigilenta si sa vezi daca si el tine pasul cu tine in acest proces de schimbare. Eu cred ca si el personal ar avea de castigat daca ar face-o. In loc sa se simta ofuscat sau "tradat" sau prost tratat (ca i-ai luat jucaria preferata, adica slabiciunea ta), el va putea sa se maturizeze la randul lui, sa realizeze care sunt adevaratele valori in viata unui om si poate in felul asta veti merge impreuna pe acest drum. Dar nu te (mai) pacali singura daca acest lucru nu se va intampla.
quote:
Nu sunt hotarata sa ma despart imediat. Astept sa ma cunosc mai bine pe mine insami si sa vad daca cea care descopar eu ca sunt il va accepta in continuare pe acest om ca partener de viata. Si niciodata nu voi mai renunta la mine, la EU-l meu de dragul unui barbat. Mai bine singura decat intr-o relatie care-mi produce suferinta. Iar copilul, mai bine cu parinti depsartiti decat cu un tata care-l invata ca asa e normal sa tratezi o femeie si ca cele mai importante valori in viata unui om sunt banul si puterea.
Ai spus o chestie foarte importanta. Si eu vad lucrurile la mine tot asa. Pare egoism, dar nu este. Propria autonomie e mult prea importanta pentru ca s-o sacrificam pe altarul unei iubiri toxice. I-am spus-o si actualului sot: indiferent cat de mult te iubesc, eu niciodata nu voi mai renunta la autonomia si la identitatea mea pentru un barbat (cum o facusem cu primul). In plus, cine te iubeste cu adevarat te va iubi exact asa cum esti, nu-ti va cere nici o schimbare si nu te va manipula ca sa te simti prost in pielea ta. Norocul meu ca sotul actual este un om la fel de echilibrat si de matur si ma iubeste neconditionat, ma respecta si isi doreste ca eu sa fiu fericita asa cum vad eu fericirea, pentru ca asa o vede si el si asa e normal sa fie. Sa iubesti pe cineva neconditionat este sa-i vrei acelei persoane binele indiferent de nevoile tale proprii si sa fii fericit cand acea persoana este fericita si implinita din toate punctele de vedere. Asta inseamna sa nu-ti impui ego-ul si nevoile narcisiste personale asupra lui, sa nu-i franezi celuilalt dezvoltarea personala, ci s-o stimulezi, chiar si atunci cand exista riscul ca relatia sa fie distrusa. Daca iubesti te intereseaza mai mult fericirea celuilalt decat sa tii cu dintii de relatie.
Eu te inteleg, nu am nevoie de descrierea mai multor fapte concrete de genul "vai, ma abuzeaza din cauza ca mi-a dat cu polonicul peste mana". Faptul ca te face natafleata, "melc cinstit", faptul ca-ti spune ca el admira exact femeile care sunt contrariul a ceea ce erai tu pana nu demult mi se pare suficient clar pentru atitudinea lui umilitoare la adresa ta, de mai multe dovezi nu am nevoie. Ai relatat destule situatii din care reiese clar nu numai abuzul emotional (subtil, dar tot abuz), dar si luciditatea cu care tu vezi acum lucrurile.
Tu practic ai continuat inconstient cu el exact atitudinea pe care probabil o avusesesi si in copilarie fata de abuzator: "eu sunt de vina, daca eu as putea fi altfel el ar fi mai bun si mai atent cu mine; vai, sa nu cumva sa-l supar, fiindca as muri daca l-as pierde: bun, rau, sa ramana langa mine, macar cu atat sa ma aleg; sigur, altii o duc mai rau ca mine, trebuie sa fiu multumita cu ce am si sa tin ciocul mic, altfel lucrurile s-ar putea inrautati; sunt mica si nu am nici o putere de a schimba situatia, trebuie sa ma multumesc cu ce am, altfel mi se va lua si acest putin pe care-l am; sa fac ce zice el, sa-l ascult, altfel ma va parasi si raman singura si neajutorata" etc. Astea sunt gandurile si sentimentele copilului care ai fost. Acum, cu ajutorul terapeutului, esti in plin de proces de maturizare si constientizezi dintr-o data ca ... ai alternative si ai si puterea de a alege alta cale cand o situatie nu mai este de suportat.
Aici a intervenit schimbarea masiva in atitudinea ta, asta l-a facut pe el sa te vada altfel. Chestiile astea se simt, schimbarea ta a avut loc si in profunzime, in subconstient, ai inceput sa-ti desfaci aripile si ai constientizat ca poti sa zbori, ca acum nu mai e nevoie sa ramai prizoniera unei situatii insuportabile, cum foarte probabil ai fost in copilarie. Iesind din dependenta emotionala a copilariei, devii 100% adulta, iar asta impune intotdeauna respect, chiar daca el probabil nici nu constientizeaza unde si cum s-a produs schimbarea cu tine. Dar e suficient ca si-a mai schimbat atitudinea. Asta am constatat si eu din proprie experienta: spune-i cuiva ca te deranjeaza o situatie si el poate nu va intelege; schimba-ti tu radical atitudinea fata de acea situatie care te deranjeaza si ai sa vezi o schimbare si la el. Be the change you want to see. Asa functioneaza lucrurile si sunt convinsa ca tu stii exact la ce ma refer.
Asta e drumul cel bun.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
larissa_79 spune:
Claudia, cred ca ar fi o solutie sa ii arati ce ai scris aici. Ar fi mult mai usor! Si nu uita ca raspunsul la orice dilema, e in tine...nu la noi...nu la terapeut. Importat e sa ai curajul sa nu te minti tu pe tine. Si asta e cel mai greu!
Esti o femeie intelgenta si rationala si am incredere ca pe viitor vei face ceea ce e mai bine pentru tine si familia ta!
Doar ca noi aici...ti-am zis ca se poate si altfel..de ex. mie chestia asta cu "banii lui sunt banii lui" imi e straina si stiu ca si in familia prietenilor nostri si a parintilor mei e la fel, banii familiei. Deci....
Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos
Larisa 
si Alexia 
(13 iulie 2006)
ellej spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Cred ca terapeutul meu, dac-ar vedea ca cer pareri pe un forum, m-ar intreba de ce mai merg la el. Si ar avea dreptate. Ma tem ca am facut o greseala, dar ma consolez cu gandul ca am ramas in anonimat. Asa ca eu consider subiectul incheiat. Intr-adevar, nu sunt perfecta.
Nu cred, din contra, e foarte bine sa ai parte de toate opiniile posibile. Incearca sa judeci cu luciditate fiecare sfat, chiar si pe cele negative, nu se stie de unde poti gasi ceva util.
Insa nu are rost sa te afecteze parerile contra, de fapt nimeni nu te cunoste. Unul din pricipiile mele de baza este urmatoarul: ce crede despre mine un om care pentru mine nu inseamna nimic = zero. Ii ascult sfatul parerea, recunosc daca are sau nu dreptate, dar nu ma afecteaza cu nimic. Si chestia asta ajuta la ten, te asigur
. Incearca si tu.Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.