Cu ce gresesc?
Raspunsuri - Pagina 6
simali spune:
quote:
Mai nou se bucura cand ii spun ca-l duc la bunici (nu mai sufera ca se desparte de mine) si sunt putin geloasa. Ma tem sa nu fi gresit cu ceva ca mama (in ultima vreme am fost cam ocupata, dar l-am luat peste tot cu mine). Cand il las acolo il asigur ca voi veni dupa el, mai vorbim la telefon (nu l-am lasat niciodata mai mult de o saptamana) si nu plange dupa mine.Cand ma intorc sa-l iau se bucura si imi sare in brate, iar acasa ma intreaba cand il mai duc la bunici.
Vreau sa stiu daca se comporta normal si daca nu cu ce am gresit.Chiar sunt un pic geloasa!"
quote:
Este foarte normal ca la un moment dat un copil sa aprecieze si compania altor persoane. Atunci cand faci un copil trebuie sa intelegi ca nu-l faci pentru tine si pentru a-i da drumul in lumea larga. Baiatul tau face primul pas. Nici al meu nu plange dupa mine. Si cred ca un copil iubit si care se simte in siguranta se duce cu bucurie spre alte persoane din famile care-l iubesc cu adevarat.
Incearca sa nu-l sufoci pe micut. Lipsa de afectiune din viata ta nu poate fi suplinita de el. Tu ai nevoie de o persoana matura, pe care sa te bazezi si care sa te iubesaca.
alice
ileanna spune:
claudia,
nu-ti fa reprosuri (iar inceeeepi??!!) ca ai apelat la forum. Te inteleg ca te simti ciudat, chiar daca esti in anonimat. Dar tare ajuta sa ai pareri de tot felul si sa vezi cum gandesc alti oameni. Este cu totul altceva decat la psihoterapie.
In alta ordine de idei eu cred ca dramatizezi putin cu copilul. Nu am copii asa ca imi cer scuze pt ca poate cand o sa-i am o sa fac mai rau ca tine. Dar eu nu cred ca este de condamnat sa lasi bunicii sa te ajute zi de zi si sa incerci sa te ocupi si de cariera.
Se poate sa ajungi la concluzia ca tu si sotul tau sunteti foarte foarte diferiti si convietuirea impreuna este imposibila: tu esti foarte foarte idealista iar el este foarte foarte pragmatic. Ma gandesc ca daca amandoi acceptati ca celalalt este diferit si ca il iubiti, ati putea sa adoptati un comportament care sa tina cont de asta. Nu stiu sigur daca este posibil in practica. La modul ca tu comportandu-te mereu idealist, vorbind doar de valori morale fara sa pui deloc accent si pe cele materiale - practic jignesti si desconsideri felul lui de a fi si ceea ce lui in confera stabilitate si siguranta. Gandeste-te ca mai ales acum ca ai un copil, ai nevoie si de oarecare siguranta financiara. Cand erai doar cu sotul ai fi mancat floricele in parc si ai fi fost fericita. Cred ca nu e valabil si vizavi de bb ...
Aceasta siguranta financiara se pare ca el o asigura (cu mentiunea ca nu vrea sa o si foloseasca pentru voi) tu pe undeva o desconsideri in incercarea de a face acceptate valorile morale si sufletesti. deci incercand sa aperi ce ai de pret - ataci ceea ce are el. Si el face la fel.
Poate ca ai putea sa arati mai mult interes fata de aspectul asta si sa incerci cumva sa vii pana la jumatatea distantei. Pana la urma nu putem trai doar din idealuri, uneori e nevoie de ceva bani ca sa traiesti chiar aceste idealuri. Chiar tu vb de bani de bona ...
Daca vei divorta, nu crezi ca iti vei dori sa castigi mai mult pentru a avea copilul una - 2 facilitati in plus? Si ca sa castigi acesti bani va trebui sa mai renunti la timpul petrecut cu copilul tau si practic vei ajunge la atitudini pe care acum sotul tau le vrea iar tu le detesti.
Ceea ce incerc sa-ti spun de fapt este felul tau idealist de a fi il poate face pe sotul tau sa se simta in nesiguranta pentru ca el tb sa asigure singur stabilitatea financiara a familiei. Poate ca nu vrea sa o faci tu, dar vrea macar sa stie ca acorzi aceeasi importanta si te intereseaza.
Iti spun astea pentru ca si eu am avut conflicte dintr-o cauza asemanatoare: sotul meu planifica totul in cele mai mici detalii pt ca ii este teama de esec, eu planific in linii f f mari pt ca sunt constienta ca mai mult nu are f f mult sens deoarece lucrurile se schimba de la o zi la alta si tb sa te adaptezi cu noi si noi solutii. Am in cap worst case scenario si multe idei de back up, asa ca nu mai stau la punct si virgula, gandindu-ma ca ma orientez la fata locului. Ei din toata asta a iesit ditamai balamucul intre noi, el ajungand sa ma jigneasca subtil iar eu total nedreptatita cu armele la atac. Pana mi-am dat seama ca omul era total insecure pt ca pe partenera lui de viata o doare in fund de grijile pe care si le face el. N-o sa ma schimb dar consider ca am exagerat si ca as putea sa tin cont de faptul ca el este altfel.
Nu poti avea pretentia ca cineva sa te accepte ca fiind diferit daca nu o faci si tu la randul tau.
Never say NEVER.
ileanna spune:
Uite ca nu stiu cum se face si mi-au scapat postarile tale de la inceputul paginii ...
Cred ca tu nu faci diferenta intre iubire si succesul unei relatii (am avut noi un subiect aici si ne-am certat fo' 15 pagini pe el). Spui mereu revoltata ca tu l-ai iubi si daca ar ramane fara servici - de ce nu face si el la fel ...
Vorbesti despre 2 lucruri diferite, sigur ca il iubesti in orice conditii dar ... vezi si tu ca pentru a merge frumos relatia este nevoie sa aveti aceeasi parere despre unele chestii. Si daca nu o aveti ... macar sa aiba fiecare dreptatea lui si sa veniti pana la mijlocul drumului fiecare. Altfel ... va iubiti da' nu va intelegeti nici la culoarea sosetelor. Si totusi ... fiecare are dreptatea lui.
Never say NEVER.
giulia71 spune:
Io nu-nteleg ce-i asa de greu sa pricepem ce vrea Claudia sa ne transmita???
Auzi, da' tu ai incercat vreodata sa-l confrunti si sa-i spui in fata de crezi tu despre el?
Ia sa pui tu mana si sa-i amitesti cine e el si de unde ati pornit amandoi?
Ca am inteles ca erati saraci lipiti la inceputul casniciei voastre, cum sunt majoritatea cuplurilor in ziua de azi?
Adica cum, daca el a reusit (bravo lui!) in viata, acum "ii pute domnealui", nu-i mai convine ca tu esti "doar educatoare"?!
Pai din mana cui mananca?
Cine-l spala , cine-l calca, hmm?
Cine tine casa, cine face mancare?
Cine ii creste copilul?
Astea nu se pun, hmm?
Asta nu conteaza in viata de cuplu?
Asta nu e munca?
A zis ca vrea ia o pauzare adevarata cu care sa se mandreasca,pai spune-i tu Claudia ca femeia aia adevarata se imbraca numa cu chiloti Trimph de 70 euro bucata si mia lui de euroi i-ar toca in doua minute si trei miscari!
Ia trezeste-l pe om nitel la realitate ca i s-a urcat euroii la cap!
Numai bine si...vei trece tu si d'asta!
Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!
ellej spune:
Ca veni vorba de kupii; al meu cand ii zic ca-l duc la soacra-mea nu mai poate de bucurie si nu plange deloc cand plec eu. De, acolo i se cauta in coarne, pe cand eu sunt mai scorpie :) Dar nu imi pare rau, prefer sa-l vad vesel decat bocind dupa noi, ca mi s-ar rupe inima.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Cred ca terapeutul meu, dac-ar vedea ca cer pareri pe un forum, m-ar intreba de ce mai merg la el. Si ar avea dreptate. Ma tem ca am facut o greseala, dar ma consolez cu gandul ca am ramas in anonimat. Asa ca eu consider subiectul incheiat. Intr-adevar, nu sunt perfecta.
Ba eu cred ca terapeutul nu te-ar critica pentru asta, e ceva absolut normal sa ceri pareri. Si eu ii mai povestesc terapeutei mele uneori cate ceva despre diferite situatii/discutii de pe forum, iar cel mai important lucru este ca de cand sunt pe acest forum am invatat si mai multe despre mine, am invatat sa identific de ce reactionez intr-un anume fel la anumite postari, am invatat sa citesc printre randuri, sa filtrez, sa ma detasez de anumite postari de proasta calitate si sa accept parerile critice din alte postari de buna calitate etc.
Sa nu regreti nimic! Eu consider ca esti suficient de inteligenta si stapana pe viata ta ca sa stii si singura ca esti pe drumul cel bun. Cat despre aprobare, in viata nu trebuie sa-i multumesti pe ceilalti. E suficient daca te multumesti pe tine.
Sa fii fericita!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
mobriq spune:
Claudia, pe mine m-ai impresionat. Iti doresc succes in drumul descoperirii de sine ... si nu mai lasa pe nimeni sa te calce in picioare.
Iti spun o intamplare auzita de la bunica mea: cred ca era prin 1946, bunicii mei erau in luna de miere la Brasov. Trebuiau sa mearga la gara. Bunicul meu, din spirit de economie, nu a vrut sa ia taxiul, ci autobuzul, care era aglomerat. El a reusit sa se urce, dar bunica mea nu. Iar toti banii erau la el, ca asa hotarase, el e seful familiei, el tine banii. Asa ca bunica mea s-a trezit singura, intr-un orash strain ( de fapt nu f strain, pt ca facuse o parte din studii acolo), fara bani si cu un tren de prins. Final nu f fericit la luna de miere, dar suficient cat sa-si dea seama ca trebuie sa-si pastreze independentza avand un asemenea sotz.
Parerea mea e ca ar trebui sa faci ceva apropo de bani, un cont al tau de vreme ce nu aveti cont comun. Nu mi se pare ok sa fii fara nici un fel de "backup".
Monica si Eduard (3 ani)
ileanna spune:
Claudia, scuza-ma .... dar daca eu ar trebui sa ma rog de bani pt un patut si pantofi sau mai stiu eu ce ... m-as duce sa-i castig si as face tot posibilul sa-i dau peste bot.
Sigur ca sotului tau nu i-ar conveni nici asa dar ... are bunica mea o vorba "nu se poate si cu botul uns si cu slanina in pod". Adik macar ar vedea care ii sunt prioritatile si ca trebuie sa aleaga, neputand avea totul.
Never say NEVER.
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Era sa uit sa va spun, azi am discutat cu el despre posibilitatea de-a deschide o gradinita privata de care sa ma ocup eu; mi-a spus ca cu masterul pe care-l fac am sanse mari sa ma angajez in domeniul resurselor umane, au fost multe femei angajate de curand la el la firma (si la altele din oras)- deci ma considera capabila. Totul e ca eu sa-mi doresc cu adevarat. Dar, pe de alta parte, tot el a spus-o, i-ar fi tare drag ca eu sa stau acasa, sa ma ocup de copil (sau copii) si de treburile casei, "ca bani avem destui, nu e nevoie sa te agiti atata sa castigi tu mai mult; banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor aduce necazuri - insa noi nu ducem lipsa, si ce-i prea mult strica."
Stiti care a fost diferenta intre discutia de acum si cele pe care le purtam inainte? (in care-mi tot aducea reprosuri)? Atitudinea mea! Am alta atitudine! Nu mai vorbesc cu el plecand capul in jos ca o invinsa! Am demnitate!
Sau sa fie faptul ca si-a dat seama ca lucrurile pe care el a pus atata pret sunt trecatoare? Ca omul care te iubeste iti e alaturi si la necaz, cum ar fi necazul de a-ti pierde locul de munca sau de a ti se micsora salariul pt ca se vinde firma? Mi-a spus ca nu ne mai apucam de construit casa, pana nu vedem ce se intampla la serviciul lui, si eu n-am tunat si-am fulgerat cum a facut el cand a auzit ca-mi pierd postul, exprimandu-si teama ca va saraci.
Iubesti un om pentru ce este el, pentru frumusetea lui interioara, pentru calitatile morale de care da dovada - cati intelectuali cu functii inalte am cunoscut, care erau de o moralitate indoielnica! Uneori avem de muncit pentru a ne face demni de-a fi iubiti, dar credeti-ma, nu e chiar asa de greu!
Am citit aproape tot ce s-a scris aici. Tind sa fiu de acord cu Kefi. Te contrazici de multe ori in ceea ce spui. El pare a fi un tata bun, copilul il iubeste. Bunicii sint si ei OK - copilul vrea sa mearga la ei, se simte bine acolo.
Sotul tau e departe de a fi un inger, ti-a vorbit urit in multe rinduri. Dar daca iti vorbeste citeodata asa cum ai scris mai sus, inseamna ca nu e totul pierdut.
Vad ca accepti greu criticile, dar cred ca si tu porti o parte din vina.
Daca nu te superi, ti-a interzis sotul sa te ingrijesti? Sa mergi la coafor, sa-ti cumperi pantofi sau haine dragute? Am impresia ca tu alegi sa faci aceste sacrificii. E drept ca nici el nu te mina de la spate sa-ti cumperi o rochie noua.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
