cum procedam la plecarea din tara?

valicam spune:

Fetelor, va rog cititi si mai inainte, mesajele mele sunt inca moderate si apar dupa ceva vreme, parca suntem in contratimp.
Am mentionat deja si tara si postul pentru care merge sotul meu acolo. Nu e vorba de limba engleza, ne-ar fi fost mai usor la toti atunci.
Nu vrem sa mergem sa facem bani, vrem sa ajungem sa traim acolo definitiv.

Subliniez inca o data, ma gandesc in primul rand la copii, ma gandesc ca cel mare daca e sa venim inapoi va pierde anul, ma gandesc la cea mica care acum incepe sa vorbeasca corect romaneste. Dar am mai spus ceva...oare daca sotul meu va sta singur acolo si va veni acasa, tot cu noi va vorbi pe net, nu? Tot romaneste, nu? Si tot numai la serviciu va vorbi suedeza, ca si in cazul in care am fi si noi acolo. A invatat limba atat cat stie, am spus intr-o postare anterioara, mergand timp de 4 ore pe saptamana la curs, timp de 6 luni. Nu auzea nicaieri limba decat la radio seara si citea presa pe net. Plus facea temele date la curs. Eu n-am putut tine pasul cu el, n-am putut merge la curs, era scump, iar cursul lui a fost platit de partea suedeza. M-am straduit cat am putut, dar am ajuns intr-un loc din care nu pot merge mai departe fara explicatii si exercitii, e greu fara indrumator si voi uita si ceea ce am invatat. Ok, sa zic ca asta nu e asa o mare problema...

Dorinta de a pleca din tara e foarte demult inradacinata si probabil nu-mi imaginam plecarea noastra altfel decat toti impreuna. Initial a fost Canada si de aceea ma gandeam asa. Canada a cazut din motive de job pentru sot, acolo n-ar fi devenit medic decat daca incepea din nou facultatea. Asa ca ne-am reorientat spre Europa. Iar anul trecut s-a ivit portita asta care a ramas deschisa. In mintea mea plecarea se facea la fel, impreuna. Abia acum o luna am deschis nici nu mai stiu cum subiectul in fata sotului si am ramas muta cand l-am auzit spunand ca e logic ca el trebuie sa plece primul. Acu' sunt eu incapatanata, dar stiu sa inteleg motivele argumentate cu cap si sa cedez daca e cazul. Probabil ca in dorinta mea prea mare de a pleca, am gasit si niste argumente care nu stau foarte bine in picioare, insa Llaura a argumentat foarte bine motivele plecarii unei familii impreuna. Eu nu le-am punctat atat de bine, dar in mare sunt aceleasi.

Revin, am mai spus-o, nu iau singura deciziile, vom relua discutiile dupa ce sotul meu se intoarce si vom pune in balanta toate motivele pro si contra, inclusiv cele financiare pe care inca nu le cunoastem si nu le-am putut discuta.

smaranditza, nu te contrazic ca mi s-a pus pata, dar asta nu inseamna ca nu vad si partea goala a paharului. In primul rand ca mi-a fost aratata intai de sotul meu si apoi de multe dintre voi. Ma bucur ca mi-ati impartasit din experienta voastra, stiam ca voi avea de tras concluzii in urma mai multor experiente.
Nu stiu, m-am gandit mereu ca merg acolo ca sa am eu grija de el, nu el de noi, ca eu voi fi cu casa, copiii si toate celelalte si el cu slujba si cu invatarea limbii. Poate gresesc, poate nu...n-am de unde sa stiu asta...
Nu e vorba ca nu am incredere in el, nu s-a pus si nu se pune problema din acest punct de vedere...

ruxij, nu stiu daca si cum va putea strange bani, eu cu fetele nu putem trai din salariul meu din pacate...nu stiu sa-ti spun mai multe, am spus ca inca n-am facut bilantul financiar, va urma. Stiu ca e ideal ce spui, iti multumesc si tie si celor care "tin cu ursul" , trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul, trebuie sa vad cu ce impresii vine sotul de acolo, discutia noastra a fost doar la rece.

Sigur ca-mi fac placere postarile care ma incurajeaza dar un acelasi timp faptul ca postarile care ma indeamna sa astept, ma pun pe ganduri...atept in continuare ideile si parerile voastre, le citesc cu iteres pe toate.

Cu drag, Vali

valicam spune:

quote:

---

Originally posted by redi

Valicam ,parerea mea este sa discuti cu sotul despre ce simti tu acum si in cazul in care pleaca el pentru sase luni ,asa cum ne spui aici ,spune-i si lui .
In viata fiecare face exact ce crede el mai bine pentru el ,se vede ca te gandesti si la ce este mai bine si pentru copiii tai ,dar daca sufletul tau si mintea ta sunt convinse ca trebuie sa mergeti impreuna ,pentru binele vostru ,de ce nu ai face asa ?
Copiii tai sunt sensibili la schimbari ,asa de tare ?

Nu iti dau sfaturi pro sau contra doar dupa cele scrise incerc sa ma pun in locul tau si da ,eu as pleca cu copiii ,cu sotul si cu pisica .Daca copilul mai mare ar avea examene anul asta ,m-as mai gandi ,altfel ,tot inainte............
Numai un singur lucru nu as face ,sa vand tot ce as avea in Ro ,pentru aventura asta care nu pot sti ce sfarsit va avea (am vazut multi care au facut-o).

Asculta-ti si instinctele cand vei decide !
Redi

---

Redi, exact ce va scriu voua aici i-am spus lui saptamana trecuta, am avut cateva seri de discutii aprinse, el stie parerea mea.

Sigur ca nu vindem nimic, lasam totul cum e, sotul isi va lua chiar si concediu fara salar pe cele 6 luni in caz ca trebuie sa revenim in tara, nu vrea sa piarda slujba, in sanatate nu e chiar asa usor sa gasesti un loc de munca...

ruxij spune:

Daca iti doresti asa de mult du-te si Doamne Ajuta sa iasa totul cum va doriti si sa fiti fericiti!

Situatia lui Llaura nu e nici pe departe la fel cu a voastra, e foarte diferit sa pleci ca nevasta-floricica si altceva cu copii.

principe spune:

vali,

daca spuneai dinainte ca plecati insuedia era mai simplu.
suedia este una din tarile care ajuta f mult emigrantii ,au un sistem socila ff bine pus la punct,am rude de gradul 2 acolo ,au primit cursuri gratuite pentru a invata limba ,scoli de meserii ,casa ,si ajutor social ,dar erau emigranti ,cred ca daca mergeti cu viza de lucru si ramine fara slujba nu este prea tragic.
dar oricum daca sotul tau nu cedeaza ,si se simte mai bine sa mearga singur ,oricite argumente pro i-ai aduce nu stiu cit o sa schimbe situatia.

bafta sa fie cum este mai bine pentru familia ta.

columbiana spune:

depinde de cum functionati voi ca familie- la noi nu merge de unul singur, daca nu le dregem/hotarim/facem impreuna nu ne iese nimic;
am venit aici acum patru ani impreuna, cu limba franceza cam in pionieze, sotul vorbea engleza eu cam slab si asta, si imediat ce-am ajuns am descoperit ca avem probleme de sanatate cu copilul, si de aici toata viata cu susul in jos-eu m-am ocupat exclusiv de problemele copilului, sotul de cariera; si totul a mers foarte bine, fiecare si-a facut temele bine si am ajuns pe linia de plutire toti;
anul acesta insa am vrut sa ne mutam in alta provincie si am ales sa plecam separat: primul sotul si apoi eu si copilul; culmea e ca in Alberta, unde e boom economic, numai sotul meu nu si-a gasit job convenabil (si e si inginer constructor pe deasupra, si cu experienta in domeniu in Canada, si cu engleza si franceza stapinite bine)-el care aici si-a gasit un job bun cind era incepator si fara experienta canadiana, si aici cererea e mult mai mica decit acolo; asta pentru ca a mers singur, si in subconstient a ramas ideea de a se intoarce acasa, la noi, sau nici eu nu stiu ce sa mai zic...cert e ca dupa o luna a hotarit sa se intoarca in Montreal; deci eu sunt 100% pentru mers impreuna

Ana



http://www.floriinro.ro/

Rufus spune:

Cred ca cel mai bine ar fi sa-l lasi pe sot sa aleaga cum vrea sa petreaca cele 6 luni: singur sau cu voi. Fara presiuni sau "santaje" emotionale. Asta pentru ca toata strategia voastra de a va stabili acolo depinde de cele sase luni, adica de el. Prin urmare, singurul cu drept de vot, in acest caz, e domnul.
Personal, la prima vedere, cred ca as alege sa merg singur, din motivele enumerate inaintea mea. Asta chiar daca mi-e greu sa ma obisnuiesc ca sotia mea merge la un amarat de servici care ne tine despartiti mai mult timp, dupa doi ani de stat bot in bot.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Clover spune:

Ne intrebi ce credem, dar iti astupi urechile. Astepti pareri, dar numai cele care iti convin.

Iti pui singura familia in postura trecerii printr-o perioada grea de tranzitie in noua tara. De ce nu poti gandi o secunda fara sa te mai copleseasca suferinta ta de a sta fara sot 6 luni? Cand o sa-ti vina sa iti smulgi parul din cap ca ai facut cum ai vrut te rog sa treci sa ne spui si noua ca am avut dreptate.


Keep the promises you make to yourself.

Elise spune:

Clover,

eu intr-un fel o inteleg.
CInd am plecat prima data "in afara" as fi intrat si in geamantan numai sa ma ia si pe mine cineva...
E adevarat ca eram copil, dar probabil "spiritul asta de aventura" se pastreaza pina cind ajungi intr-adevar in alta parte.
Iar acolo, dupa ce-ti trece primul val de entuziasm, incepi sa te adaptezi la colivie.
Cel putin la inceput.
Si cel putin in situatia de "familie a celui care munceste" asa cum va fi valicam.

Insa... se va convinge singura... acu' e doar nerabdarea de a incepe "mareatza aventura".

Elise & BBLisa

speed spune:

hai mai fetelor,eu nu inteleg ce-i asa mare tragedie sa plece toti impreuna...pleaca doar in alta tara,n-am zis ca-i usor,da nu pleaca pe luna ...si mi se pare chiar ofensiv sa zici ca nu se va descurca sau ca va fi o povara...adica o femeie( chiar si cu doi copii) nu se poate descurca intr-o tara straina,trebuie sa-i pregateasca terenul un barbat?? tocmai ca sunt foarte multe aspecte si lucruri pe care trebuie sa le ai in vedere cind incepi o viata noua,nu mi se pare ok sa lasi doar sotul sa se ocupe de asta.si nu fiindca nu ar fi capabil ci fiindca sunt lucruri-ca de exemplu gradinita/scoala copiilor,zona in care sa locuiti-care trebuiesc hotarite impreuna si nu in pripa,sub presiune,doar de unul dintre parinti care nu-si vede capul de alte treburi.eu zic ca cu cit mai repede plecati cu atit mai bine,valicam,mai ales acum in timpul verii inainte de inceperea scolii.vei putea sa incepi cursurile de limba,sa-i inscrii pe micuti (nu stiu ce virsta au,daca ai spus deja imi cer scuze ,n-am remarcat) la un playgroup sau scoala,in functie de caz,eventual sa-ti cauti ceva de lucru pentru tine,sa-ti faci citeva cunostiinte,etc etc.
daca din nefericire sotului tau nu-i va fi reinnoit contractul dupa 6 luni veti putea pleca mai departe dar veti avea deja experienta acumulata in cele 6 luni si veti stii spre ce sa va orientati in continuare.am mai spus, nu va fi usor,si oricit de pregatita sufleteste ai fi tot vor mai apare "surprize" din cind in cind dar in opinia mea nimic care sa pericliteze bunastarea copiilor tai.un alt sfat ar fi sa-ti faci bine "temele" inainte de a pleca,intereseaza-te ce si cum e in orasul in care veti ajunge,care sunt zonele bune de locuit,cam cit costa chiria,ce facilitati sunt ,etc etc ca sa nu fie prea multe elemente surpriza cind ajungeti acolo.cred ca fetele suedeze de aici,de pe DC,te vor ajuta cu placere cu informatii.si intr-adevar,copiii se adapteaza foarte usor,bucuria si linistea sufleteasca ca sunt impreuna cu parintii lor depaseste alte mici incoveniente,de genul unei camere nezugravite...

valicam spune:

Clover, tonul tau e cam dur si nu inteleg de ce...am spus de la inceput ca astept pareri si opinii, pro sau contra parerii mele si in ultima postare am incheiat spunand ca postarile care ma indeamna sa raman ma pun pe ganduri, mai ales ca sunt cele mai multe. Zau daca inteleg de ce trebuie sa-mi schimb asa brusc parerea numai pentru ca asa spune lumea, mai ales ca am citit intre postari si experiente pozitive cu plecari in strainatate, cu copii cu tot. Si fara un loc de munca, nu? Asta i-am spus si eu sotului, cunosc atatea familii care au plecat cu tot cu copii in Canada, Australia si a fost Ok. Greu la inceput, nu ma astept la altceva... sunt aspecte diferite, stiu, cei care pleaca ca emigranti au un alt statut, dar noi avem avantajul locului de munca sigur de la bun inceput. Normal ca vreau sa-mi sustin si argumentez parerile, cine nu ar face asta, e de condamnat? Acu' trebuie sa ma pui la zid? Nu mi-am astupat urechile, din contra, le-am ciulit vazand ca sunt mai multe opinii sa raman acasa si sa astept. Trebuie doar sa incep sa lucrez sufleteste la asta si sa nu ma podideasca plansul de fiecare data cand ma gandesc...
Daca tu vezi doar negru in viitorul meu, eu nu.

Elise , nu ar fi prima data cand as pleca in strainatate, tocmai pentru ca am fost de multe ori si am vazut cum se traieste peste granita, m-a inversunat si mai tare sa plec. Nu merg acolo pentru o aventura, regret daca asta ai inteles, mesajele mele chiar denota asta?

Ana Stroe, asa e si la noi, toate le facem/hotaram impreuna, am spus ca de asta mi-e greu sa raman singura. Dar nu imposibil.

Rufus, ma bucur sa citesc parerea unui barbat. L-am intrebat pe sotul meu si el vrea sa mearga singur, am spus in prima postare. Nu neaparat pentru 6 luni dar macar pentru inceput. Nu resping total aceasta idee, dar mi-a intrat in cap ca ce importanta au 2 luni in plus sau in minus...postarile fetelor m-au lamurit ca au totusi o oarecare importanta. Nu va fi hotararea lui in totalitate pentru ca suntem o familie, nu traieste de unul singur, hotararea sa pornim pe acest drum am luat-o tot impreuna, nu a venit acasa si mi-a pus totul pe tava, am fost si eu de acord sa inceapa cursurile de limba si stiam de la inceput de cele 6 luni de proba. Doar ca in mintea mea, plecarea se petrecea altfel decat intr-a lui si de aici problemele.

Incerc sa fiu cat pot de explicita si sa va spun cat de multe din sentimentele mele. Imi sunteti de foarte mare ajutor sa-mi pun ordine in ganduri, sa vad mai clar ce ma astepta intr-o tara straina si sa iau o hotarare.
Va astept in continuare, vreau sa fie o dezbatere, nu un motiv de impungeri si certuri...