cum procedam la plecarea din tara?

Salut!
Nu stiu daca subiectul meu se incadreaza la acest topic, am citit ca se discuta aici de certuri, impacari, inselari si iertari...problema mea nu e de aceasta natura, desi se poate numi un subiect despre problema despartirii (sau nu) temporare a familiei in ideea plecarii si stabilirii in strainatate.
Iata pe scurt datele subiectului: sunt maritata si am 2 copii; sotul meu a primit o oferta de lucru in strainatate, o oferta serioasa dar care ne impune unele restrictii: contractul e pe 3 ani dar primele 6 luni sunt de proba, abia dupa terminarea celor 6 luni partenerii straini vor semna contractul definitiv pentru inca 2 ani jumate. Coditiile ar fi invatarea limbii(sotul meu e la nivel incepator-intermediar, se descurca intr-o conversatie dar nu inca la nivelul cerintelor profesionale) si desigur sa dovedeasca el profesional ca merita sa fie acceptat. Ok, veti spune...care-i problema?
Este ca sotul meu vrea sa mearga singur pentru cele 6 luni si noi-eu cu copiii-sa ramanem in tara si abia dupa ce e sigur ca va ramane inca cei 2 ani jumate sa mergem si noi. Iar eu vreau sa plecam toti odata...eu sunt optimista, el sceptic, ca nimic nu e sigur pana nu vede contractul in mana si daca nu il accepta cei de acolo si trebuie ca dupa cele 6 luni sa ne intoarcem in tara, ne bulversam degeaba. Mai ales pe copii...
Parerea mea e contrara, ca oricum ne bulversam ramanand eu cu copiii in tara, ca n-as suporta despartirea timp 6 luni si nici copiilor nu le-ar fi usor fara tatal lor. Si apoi as pierde 6 luni din viata noastra impreuna, eu asa simt...cum se spune impreuna la bine si la rau, nu?

Ok, astept parerile voastre, sa-mi spuneti voi, cele care sunteti deja in starinatate si ati fost in situatia noastra cum ati procedat? Sau voi care va puteti pune intr-o atare situatie cum ati proceda?

Aaa, am uitat sa va spun ca avem si o situatie de compromis :)), adica sa plece sotul meu primul si dupa o luna sau doua sa mergem si noi...dar mie nu mi se pare nici asa OK, dupa mine nu e bine nici asa, pentru ca tot nu stim sigur decat dupa 6 luni si atunci tot ne bulversam si pentru un timp mai scurt...

lavinia345 spune:

Pai eu zic asa:daca stai in tara singura cu copiii,el are destul timp sa se acomodeze acolo singur,sa invete limba,sa dea randament la locul de munca si sa impresioneze.Cu voi toti langa el s-ar putea sa fie mai stresat.Copiii merg la scoala?Daca da,atunci aveti o problema,ii mutati de acum,cu vacanta de vara sau nu?Si daca nu va semna contractul de 2,5 ani,ma gandesc ca poate isi gaseste de munca la alta companie si poate tot va ramane in tara aia.Eu as astepta o luna,doua,sa-mi dea sotul unda verde,sa se acomodeze acolo,sa inceapa sa-i placa,sa i se faca dor de mine si de copii,sa aiba nevoie de ajutorul meu sa-i gatesc si sa-i calc hainele.6 luni si mie mi se pare mult.

saphir spune:

Si eu cred ca ar trebui sa mearga sotul intai. Nu este usor sa o iei de la zero intr-o tara straina, lasa-l pe el sa mearga, sa se acomodeze, sa semneze contractul, sa va gaseasca o casa, sa fiti stabili din toate punctele de vedere, mai ales din cauza copiilor si apoi ai sa mergi si tu cu copiii.

Saphir, Amos si Ailish

pozele noastre

Clover spune:

E mai bine sa il lasi sa plece singur cele 6 luni din motivele enumerate inaintea mea.

Keep the promises you make to yourself.

principe spune:

valicam,

sotul tau are dreptate ,el vede aceste sase luni ca un compromis facut pentru viitor ,trebuie sa se infocheze total pentru a fi acceptat la scujba ,familia il poate distrage,de la obiectivul principal.
eu sunt emigranta ,si traiesc intr-e multi emigranti din toate partile ,doar cei care nu au avut copii au plecat si s-au aventurat ,in rest au fost intii sotii sau sotiile ca sa pregateasca terenul.

valicam ,te asigur ca nu o sa fie o vacanta pentru el.
compromisul cu slujba este al lui respecta-i necesitati-le ,si fi aproape sufleteste ,o sa aiba mare nevoie.


monica mami de print.

adinag spune:

in afara de cele enumerate, cred ca el ar invata si mai bine si rapid limba, daca ar fi singur. Asa, vine acasa, vorbiti tot romaneste, nu este aceeasi presiune de a exersa limba. Apoi, se simte responsabil si pentru voi si timpul petrecut impreuna, cred ca e mult prea stresant. Parerea mea...



Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

Aprilie spune:

6 luni vor trece ca vintul...din toate punctele de vedere, e mai bine sa plece singur iar voi sa stati pe loc .
Daca va fi nevoit sa se intoarca in tara ?
Te intorci cu copiii in mijlocul anului scolar, riscind sa repete anul ?!

XIO spune:

E mult mai bine sa plece el singur decat sa mergeti si voi.
Stiu ca acelasi lucriu mi l-a sus si tatal meu cand a plecat : s-a bucurat ca nu m-a luat deoarece e greu la inceput.
6 luni sunt nimic , vei vedea . ;)

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

tlaura spune:

Noi avem 2 experiente de genul asa; sotul meu e ofiter NATO si se cam plimba, iar cand e vorba de mai mult de 6 luni mergem si noi cu el!
Prima oara am fost in State; el a plecat cu o luna inainte ca sa pregateasca totul pentru venirea noastra; e mai bine asa, gandeste-te, cand mergi intr-o tara straina trebuiesc indeplinite o gramada de formalitati, plus gasirea unei locuinte potrivite, nu in graba, nu stresat, si multe, multe alte chestii; crede-ma nu trebuie sa mai aiba si grija voastra acolo. Cand mergeti voi, totul sa fie aranjat si organizat!
Iar acum, cand am venit in Turcia la fel; el a venit inainte cu o luna, ca sa pregateasca "terenul" pentru noi!
Avem o locuinta frumoasa pe malul marii, care a durat cam 3 sapatmani pentru a o gasi, plus o saptamana aranjatul casei de la zero.
Au venit aici o data cu sotul meu si alte familii cu copii si au fost nevoiti sa inchirieze prima casa care le-a fost oferita pentru ca militarii, respectiv sotii nostrii, pot locui in baza militara de aici, dar fara familii.
So, a fost un cosmar pentru ei si pentru copii, unele apartamente nici macar nu erau zugravite, aranjate si totul s-a pertrecut cu ei in casa.
Hai ca m-am intins cam mult, dar am vrut sa-ti explic putin din cum stau lucrurile.
Sper sa iei o decizie buna, atat pentru tine cat si pentru copii tai!

noi2 spune:

Shi eu cred ca cel mai bine ar fi ca sotul sa plece intai..o tzara straina nu e floare la ureche..totul se incepe de la 0: limba straina, o casa, amici..este indicat sa tatoneze el terenul intai, sa se adapteze cat de cat, iar dupa cele 6 luni sa il urmezi impreuna cu copiii..

..shi te iubesc...

valicam spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri, insa am sa va dezamagesc :)).
Pentru ca stiu foarte bine ca 6 luni nu vor trece pentru mine ca vantul, stiu ca atunci cand ma gandesc ca el ar putea pleca singur pentru asa o perioada lunga de timp ma apuca plansul, stiu ca mi-ar fi enorm de greu fara el, probabil as fi o povara mai mare ramanand aici pentru ca stiu ca nu l-as putea sustine si i-as reprosa mereu ca a plecat si noi am ramas...nu stiu de ce simt asa, dar asta e!

Cred cu tarie ca ne-am descurca daca am merge toti odata, dar tLaura m-a pus pe ganduri, poate e mai usor daca merge el intai, o luna sau doua probabil as rezista...
Cum sa va spun...viata noastra e foarte frumoasa, cand suntem impreuna ne simtim minunat, mergem impreuna peste tot, tot timpul nostru liber se rezuma la petrecerea lui in familie si asta ne reface pentru inca o zi sau o saptamana de munca. Ramanand acasa m-as simti abandonata, nu mi-as gasi locul, poate e aiurea ce spun dar
nu pot iesi din starea asta. Simt ca dupa cele 6 luni nici nu as mai avea chef sa merg, parca n-ar mai avea rost...

Insa intervine iar intreabarea: daca trebuie sa venim acasa? Desi sunt sanse mici, totusi ele exista.
Copilul cel mare e scolar, da, pentru el ar fi cea mai mare problema daca ar trebui sa ne intoarcem si pentru asta mi-as reprosa ca nu am asteptat cele 6 luni ca sa fim siguri. Pentru ca ar pierde un an.

Sotul meu mi-a spus mai zilele trecute cat e de greu pentru el ca numai el stie din familie limba. Eu am inceput sa invat odata cu el, dar n-am reusit sa tin pasul, eu invatam singura. Stiu cate ceva, inteleg putin si stiu sa fac propozitii simple.
adinag, sa-ti spun cum vad eu chestia cu limba...daca ramanem acasa, el dupamasa va lua legatura cu noi, tot romaneste vom vorbi...fiind acolo cu el, vom merge toti sa invatam limba, vreau si eu sa invat nu sa stau acasa, normal, iar copiii vor merge la scoala si gradinita. Asa ca am putea conversa nu numai in romaneste cum se va intampla daca ramanem acasa...
Incercam si aici sa conversam in limba straina dar merge greu, asa cum am spus nivelul meu e de foarte incepator. Acolo ar fi toate la indemana, televizorul, radioul, lumea din jur,cursurile de limba, totul ar fi un stimulent in invatarea limbii, pe cand aici...

Da, probabil ca solutia de compromis asa cum ati spus cateva dintre voi ar fi cea mai buna, insa si aici semnul de intrebare ramane...poate tot va trebui sa ne intoarcem...si atunci e tot atat ca mergem odata cu totii sau astept eu cu copiii o luna...nimic nu e sigur decat dupa ce trec cele 6 luni...si iar am ajuns de unde am plecat. De asta mi-e greu...solutia cu cele 6 luni ramas acasa ar fi buna pentru sotul meu, s-ar acomoda, dar pentru mine ar fi groaznic...pe cand plecarea noastra toti odata pune atatea semne de intrebare...chiar mi-e greu...ma scuzati daca am fost incoerenta!

Astept in continuare experientele si parerile voastre, poate voi reusi sa ma conving care e alegerea cea mai buna.