Cum avem grija de un bolnav ?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

marcellinna spune:

Fetelor sunt trei ani de cand am grija de soacra-mea in scaun cu rotile.
Nu e paralizata e o poveste lunga si urata ,are o atroza pe care a neglijat-o toata viata ,plus e obeza si asta a pus capac la toate(la 1,55 inaltime are 110 kile).se misca exclusiv in scaun cu rotile .

La vana a renuntat de mult si chiar de curand am scos-o de tot vana din baie ca sa castigam spatiu.In urma cu 5 ani era tot asa in scaun cu rotile dar nu eram eu cea care o ingrijea la epoca aia.Facea baie in vana, a alunecat cand a iesit din ea si colac peste pupaza si-a rupt femurul.Nu a mai vrut sa faca nici reabilitare nici nimic in scaun cu rotile a ramas.

Renuntati cat posibil la varianta cu baia in vana pt persoanele ce nu au stabilitate pe picioare pt ca e foarte periculoasa mai ales iesirea din ea.Oricat ai vrea sa sustii o persoana chiar daca nu e supraponderala, accidente se pot intampla si la persoane in varsta fracturile sunt foarte frecvente chiar daca impactul cu pavimentul baii nu ar fi de la mare inaltime.

noi procedam asa utilizand un mic scaun cu rotile si cu spatar fara garnitura de burete pe care am pus un prosop ca sa evitam alunecarea:intai,se pune pe bideu si spalat parti intime(unde nu este bideu functioneaza foarte bine si metoda cu un furtun tras pana la vasul wc-ului).Apoi o reasez pe scaun si incepem cu spalat pe cap la chiuveta,urmeaza spalat pe dinti pe fata.
dupa o imping usurel mai incolo si dintr-o galeata ma alimentez cu apa curata si cu un burete o umplu de gel de dush neutru o spal bine peste tot si apoi urmeaza limpezirea.In timpul asta isi tine picioarele intr-un lighean si normal ca spalatul picioarelor ramane la urma.
O infasor intr-un prosop (scot prosopul de sub ea ce intre timp e ud)cand am terminat cu toate operatiile astea ,strang un pic apa din jur si trecem la uscatul parului cu foenul.
Intre timp ea deja e uscata si o pun in pat,mai sterg partile ce eventual au ramas umede,o ung peste tot cu ulei pt copii(are ingrozitor de multe plici adanci ce se inrosesc daca nu sunt atenta).
Nu folosesc altceva decat ulei pt copii,pudrele facand depozite greu de eliminat.
Operatia asta o fac macar odata pe saptamana uneori chiar si de doua ori depinde de dispozitia ei, in rest bideu zilnic si aplicat ulei pe plici.

Trebuie sa stiti ca nu e usor dar oricum decat sa te/se chinuie cu iesitul din vana e mai bine asa decat sa riscati o cadere si un femur sau brat rupt.

Fetelor e foarte greu,mai ales psihologic de suportat.

Daca ar fi doar baia si toaleta as fi fericita dar efectiv de multe ori m-a aruncat pur si simplu in depresii din care doar acum(dupa ce am avut depresii peste depresii si starea sanatatii mele s-a alterat crunt din cauza ei) am invatat sa ies si sa ma apar.

Eu stiu ca toate le vreti binele dragilor vostri si eu ii vreau binele soacrei mele,daca nu ar fi asa as pleca de-aici si nimeni nu m-ar putea condamna. dar trebuie sa va ganditi si sa evitati impactul psihologic pe care starile lor le au asupra psihicului vostru.
Cred ca asta de fapt e treaba cea mai grea.Nu uitati ca si voi aveti familiile voastre proprii.Asta nu inseamna egoism din partea voastra.
Eu stiu ca pt ei e greu dar trebuie sa le oferim tot ajutorul nostru nu si toata viata ,pt ca oricum lucru grav nu-i asa,cu toata durerea in suflet pt ei ,elixirul tineretii si al vietii fara de moarte nu-l detinem niciuna.
Asa ca nu putem face tot binele pe o parte ca sa stricam totul pe cealalta parte.
Acuma poate ca ultimele mele randuri vor parea rautacioase,va asigur ca nu este asa.
Cand o sa mai am timp ,daca va intereseaza aspectul si cum am rezolvat eu unele probleme spinoase o sa va mai scriu.

giulia71 spune:

Fetelor, aveti toata admiratia mea!
Am trecut si eu prin clipe grele cu mama, tot obeza, dupa operatie, de fapt dupa doua operatii.
Cea mai grea a fost prima, facuta mai mult la indemnul meu (era prin 2001), fii-mio avea doar un an si un pic.
O dusesem la doctor pentru o eventratie in jurul buricului si dr m-a asigurat ca e o operatie mai usoara decatcea de apendicita si ca nu dureaza mai mult de o jumatate de ora cu suturat cu tot.
De eunde fetelor?
Cand a deschis-o a constatat mai multe si dr a luat decizia pe loc sa-i scoata: apendicita, fierea, un ovar si uterul si eventratia in sine!
A durat 3 ore si jumatate operatia , timp in care eu...mi-am pierdut mintile pentru ca nu intelegeam de ce dureaza atata!
A iesi intr-un final si mi-a spus dr ca ce-o vrea Dumnezeu?!
Am zis ca mor, aveam un sentiment cumplit de culpabilitate pentru ca eu o dusesem de mana si rasesem impreuna pana sa intre in operatie!
Nu pot descrie in cuvinte momentele prin care am trecut...
Dumnezeu ne-a ajutat si mama si-a revenit greu, foarte greu..dar si-a revenit!
A facut ceva complicatii post-operatorii plus o enterocolita facuta din nu-sh ce motive dar si-a revenit!
Apoi la 3 ani, eventratia a recidivat si de data asta trebuia pusa plasa pe abdomen. Operatia a fost mai usoara dar a facut o tromboflebita urata si a trebuit s-o furam din spital si s-o duc la Bucuresti, pe raspunderea mea!
De atunci, e bine, dar o tot tragem cu trombflebita asta care recidiveaza, cu diabetul si altele..
Asa ca...va inteleg si va admir!
Ah si mi-am amintit, si mama devenise foarte greu de suportat in timpul recuperarilor post-operatorii, nu ma intelegea, vroia sa stau numai cu ea, nu-i pasa de familia mea , de copil, de nik..
Dar asta ..numai din cauza durerilor, cred!
Numai bine si sanatate

Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!

Mariaa spune:

sper ca sa va ajute faptul ca discutam aici despre lucrurile astea...pe mine ma ajuta mult.
noaptea groaznica s-a continuat cu o zi groaznica - inca sunt in stare de soc si nu pot zice mai multe...

va doresc sa fiti tari si sa aveti o seara usoara.
Mariaa

<< rabdarea este cheia fericirii >>

layla spune:

Diana multa sanatate mamei tale
Si eu trec prin asta acum cu bunica mea. Eu ma duc doar in weekend(sta langa Bucuresti) dar vin de acolo epuizata. Este foarte greu. Am gasit o femeie care sa doarma cu ea noaptea, dar ne-a amenintat ca pleaca pt. ca bunica (85 ani) o trezeste din jumatate in jumatate de ora, sa o intoarca ,sa o aseze, etc.
Baie generala nu i-am mai facut de o luna, i-am pus pampers dar nu face in el, se tine pana vine cineva la ea. Vrem sa gasim pe cineva sa vina si in timpul zilei dar este f. greu ca oricat ai plati la tara toata lumea are treburi.

Multa putere si rabdare pentru toata lumea

Layla si Daniel Alexandru (29.12.2003)

Mariaa spune:

ieri am primit niste analize prin care mi se confirma ca am mostenit boala mamei. o sa fac tot ce-mi sta in putiinta sa nu ajung in starea ei. mai mult ce sa zic...ieri am fost daramata...azi e ceva mai bine datorita unor bune prietene...nu degeaba vorba prietenul la nevoie se cunoaste...
am luat deja si medicatia mamei si sper sa pornim a doua cura a tratamentului cu succes si sa apara ceva rezultate.

Diana ? Giulia? Marcelina ? poti intra in detalii opricand doresti...pe mine una ma intereseaza...Kitty ? Bird , te mai asteptam cu sfaturi utile !

unde sunteti? cum sunteti?

Mariaa

<< rabdarea este cheia fericirii >>

marcellinna spune:

Eu nu am experienta cu persoane totalmente imobilizate la pat.V-am spus soacra mea se misca in scaun cu rotile.Cu greu dar se misca.O stimulez sa faca asta cat mai des, evit sa o ajut acolo unde stiu ca poate sa faca si singura,pt ca oricum chiar daca as vrea sa o sustin, mi-ar fi imposibil sa fac asta pe termen lung.

Am incercat la inceput ,dar ea incepuse sa conteze pe ajutorul meu la greu,se lasa din ce in ce mai vartos pe bratele mele si ar fi o gluma sa-si imagineze cineva ca eu cu greutatea mea de 55 de kile as putea sa rezist IN TIMP(soacra mea ar putea sa mai traiasca mult si bine inca cel putin un deceniu) la greutatea ei de 110kg,chiar daca as avea indemanarea binecunoscuta a celor ce manipuleaza persoane mai solide decat propria constitutie fizica.

Asa ca am stimulat-o mai cu vorba buna mai cu un pic de indiferenta chiar ,sa faca acele lucruri pe care poate sa le faca singura.Intr-un cuvant nu mai stau sa o imping cu scaunul,treaba asta o face singura.
Are un scaun cu roti mai scurt si-si foloseste picioarele pt a se deplasa,cam cum facem noi cu scaunele de birou.

Sa nu va zic ca am fost plecata in tara timp de trei saptamani ,a fost ingrijita in acest timp de altcineva si am gasit-o la reintoarcere toata umflata la brate si picioare( a facut festival cat am fost plecata in sensul ca nu s-a miscat deloc),T.A. la stele,plina de edeme,de a trebuit sa-i fac tratament o groaza de vreme si masaje de drenaj pt eliminarea lichidelor.Cand am intrebat-o de ce nu a chemat medicul a zis ca ea m-a asteptat pe mine ca eu stiu cu siguranta ce are..
De atunci bratul stang nu si-l mai poate ridica decat cu greu,foatre rar si max.pana la 45 grade,din cauza ca nu a mai facut exercitiile de gimnastica la care mai cu vorba buna mai cu sprancene incruntate o obligam.N-am mai reusit sa dreg situatia nicicum,s-a blocat bratul si tot de atunci ii fac in zadar masaje de drenaj ZILNIC,fara rezultat,atat doar ca nu mai are depozite de lichid ingrijoratoare.
Deci ce s-ar intampla daca as face pe gentila si as menaja-o de tot? Va las sa va imaginati.Eu stiu.

Tot pt a stimula-o sa faca anumite lucruri singura si ca sa am si eu autonomie,am amenajat camera ei in asa fel incat sa nu fie necesar sa ma cheme in orice moment.
Are un pat ortopedic,din ala cu bara deasupra capului ce o ajuta sa se ridice.De ambele laturi ale patului are doua scaune solide .unul ii serveste ca sa se sustina in timp ce se aseaza pe scaunul cu rotile,celalalt e dotat vesnic cu un flacon de 500ml apa ,ochelarii,servetele si bombonicile dietetice fara de care zice ca nu poate dormi.
Cine nu are posibilitatea sa cumpere acest pat,poate foarte bine sa cumpere unul simplu de o singura persoana sa puna doua scaune cu spatar de o parte si de alta(cam la nivelul umarului bonavului culcat).Scaunele vor servi atat ca sprijin la ridicarea bolnavului cat si de siguranta ca bolnavul sa nu cada din pat(se pot lega picioarele de cadrul patului pt o fixare mai solida).
Are un saculet agatat de spatarul scaunului in care isi pune lucruri gen telecomanda de la tv,telefonul mobil.Tot in camera ei am instalat si un telefon fix(noroc ca avem un abonament special) si poate sa sune la oricine vrea sau sa apeleze in caz de nevoie daca e singura.

La picioarele patului avem o piesa de mobilier in care tin medicamentele ,actele ei,produse cosmetice folosite pt ea si alte doua flacoane de 500 ml apa minerala+ radio CD player cu discuri cu muzica ei preferata.
In felul asta,pe de o parte "contorizez" daca bea suficienta apa in 24 ore si bineinteles e mai comod si pt mine sa nu ma tot deplasez la ea pt a-i da apa de 10 ori pe zi ca sa nu vorbim ca bea apa si noaptea si sa-i pun o carafa cu pahar ar fi incomod pt ea si nu suficient de rapid.
Uneori cand la ora pranzului este cate o emisiune sau film pe care le urmareste cu sfintenie ,nu vrea sa vina la masa cu noi si atunci ii servesc pranzul la acea masuta de la picioarele patului.
In casa nu avem covoare deloc,este gresie peste tot.Aparatul interfonului este instalat la inaltimea optima la care sa ajunga fara sa se ridice din scaun,pt ca in zona aia nu are punct de sprijin.
In baie chiuveta foarte solid fixata este apropiata de vasul Wc-ului asa ca de cand sunt cu ea eu nu mai trebuie sa ma duc cu ea in baie.Inainte a cam "rupt" spinarea celor care o ingrijeau.

Atat cat e posibil amenajati casa si mai ales camera bolnavului,in asa fel incat sa fie comoda in primul rand pt bolnav cat si pt voi ,sa aveti la indemana tot ceea ce va trebuie in ingrijirea lor.

Dar hai sa vorbim un pic (ca de-ar fi sa zicem tot...)pe plan psihologic ce inseamna sa ai pe termen lung un bolnav in casa.Inseamna sa ai multa rabdare, sa nu cazi in deprimarile lor si eventual daca ai cazut sa-ti dai seama la timp si sa reusesti sa iesi din ele.
Eu am cazut de multe ori.Acum sunt deprimata din nou,pt ca nici sanatatea mea nu e optima.

Sunt anumite lucruri pe care si voi cei ce va ingrijiti proprii parinti ar trebui sa le constientizati.Eu ca-mi ingrijesc soacra( va asigur ca o fac foarte bine fara sa ma laud)am sa va spun,poate nu o sa fiu atacata atat de usor, unele reguli (de la mine trasate nu-s litera de lege)care poate o sa va ajute sa reflectati un pic.

1) Ajutati atat cat puteti fara sa uitati ca aveti si voi o familie,copii si nu in ultimul rand sunteti persoane nu masini.Nu poti sa-l dezbraci pe Cristos ca sa o imbraci pe Maria,deci nu va puteti pune sanatatea si viata de familie in etrem pericol din dragoste si sacrificiu pt persoana draga bolnava.
Luati-va din cand in cand cate o pauza si pregatiti conditii in acest sens.

2)Nu va sfiiti sa cereti ajutorul cuiva din cand in cand chiar daca asta inseamna sa scoateti din buzunar niste bani.Clipele pierdute din viata fiilor vostri,mai ales cele foarte importante, nu o sa vi le restituie nimeni cu niciun fel de mastercard.
Suna egoist ? Oare?
Daca bolnavul refuza compania si ingrijirile altei persoane(frecvent se intampla)explicati-i cat e de important pt el ca voi sa fiti in forma nu doar fizic si daca intr-o zi se va intampla sa nu mai rezistati nu va avea pe cine sa conteze decat tot pe persoane straine sau chiar neagreate de el.
Implicati si alte rude sa va ajute.Nu inseamna ca daca de ex stati in casa bolnavului si in viitor o veti mosteni,ceilalti fii/nurori/gineri/nepoti se pot spala pe maini de obligatii .Daca e necesar faceti si un pic de galagie pe tema asta cu ei,macar atunci cand nu aveti incotro sa-i solicitati.

3) Cautati sa amenajati casa in asa fel incat sa va fie cat mai usor sa ingrijiti bolnavul.

4)Urmati cu strictete indicatiile medicului si nu cedati la solicitari gen "vreau in continuare (chiar daca nu mai e necesara)pastila mea rosie" sau nu vreau injectia cutare.
Explicati rudelor/cunoscutilor ce vin cu sugestii gen "ar trebui sa iei cutare sau cutare medicament" sa va comunice asta in privat nu de fata cu bolnavul ,nu de alta dar de obicei se incepe in acest fel un fel de goana dupa un tratament miraculos care numai miraculos nu e.Bolnavii cronici au tendinta de a asculta aceste sugestii si a lua medicamente din auzite pe principiul "lui Maria i-a folosit ia sa incerc si eu " si cred ca stiti ce urmeaza.

5) E foarte important pt bolnavii imobilizati in casa/la pat sa aibe companie cat de cat persoane cunoscute de varsta lor.Incercati sa creati cat mai des posibil vizite ale acestor persoane in camera bolnavului indicandu-le sa NU le povesteasca daca e posibil ,tot soiul de nenorociri gen "mi-e bolnav sotul de cancer si s-a nascut in acelasi an cu tine".Exista in tara in aproape fiecare oras centre pt pensionari,unele din aceste centre organizeaza vizite la bolnavi si sunt o companie placuta,incercati sa luati legatura cu ei in acest sens.

6)Fiti fermi in ceea ce priveste alimentatia.Sa fie variata,bogata suficienta si nu axata doar pe ce-i place bolnavului si nici excesiva.

7) Unii bolnavi s-ar simti bine (e chiar terapeutic) sa aibe un animal pe langa ei.Daca e posibil si acolo unde e posibil,compania unei pisicutze sau a unui catelus de talie mica face minuni.

8) incercati pe cat posibil sa nu faceti voi acele lucruri pe care bolnavul le poate face singur.

9)Faceti totul cu rabdare ,chiar daca e greu si atunci cand simtiti ca s-a umplut paharul ,aplicati regulile nr 1 si 2.

10)Ocupati-va de voi ,nu uitati ca aveti si o familie proprie/un loc de munca pe care nu le puteti pierde.

Repet astea nu sunt reguli batute-n cuie,sunt regulile mele pe care le urmez in +- atat cat e posibil.Poate ca unora, unele le vor fi de folos sau se vor gandi la ele.

Mariaa spune:

foarte bune si deloc egoiste regulile, de bun simt !

mama'mea nu ma asculta..inca nu am renuntat nicicare la speranta ca-si va reveni, insa nu ma asculta, incearca inca sa faca lucruri de capul ei, fara a evalua riscurile la care se supune...asa incat (stam la casa) oi vad prin curte tinandu-se cu o mana de cadru si aplecandu-se dupa mere pe jos...aplecarea e ceva de genul, mai mult in cap nu pup...

si e am perioade cand ma fac ca 'nu vad' unele lucruri ca sa aiba si ea initiativa pentru ca nu mai pot efectiv; acuma incerc sa-i fac rost de o bicicleta medicinala sa faca ceva exercitii, poate-si mai intareste musculatura.

la faza cu medicamentele asa-i, trebuie sa fii pe pozitie, altfel...

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>

marcellinna spune:

Maria,sentimentul de inutilitate este crunt,mai ales pt persoanele care au fost foarte active pana in momentul in care au suferit un AVC sau s-au imbolnavit de o boala ce le-a limitat mult miscarile.
Mama ta vrea sa rupa barierele ,vrea sa incerce sa faca ceva,orice dar sa fie (din nou)facut de mana ei.

Nu o certa,nu te ingrijora,avertizeaza-o sa fie atenta dai impresia ca o incurajezi dar insista sa fie atenta sa nu exagereze, cu calm,dar nu o certa.Daca o certi frustrarile ei se vor accentua.

Important e sa ceri atat cat poate si in orice caz sa nu o certi daca prinde initiativa,sa fie atenta si sa inteleaga ca recuperarea se face cu pasi mici.

Am vazut ca te gandesti sa-ti reiei serviciul in curand.Nu stiu cum e la voi in oras dar in orasul meu natal din Romania exista un centru Caritas unde persoanele in varsta erau duse intr-un centru foarte bine dotat (inclusiv cu camera pt un somnic la amiaza)unde batranii erau dusi dimineata devreme si se reintorc acasa la orele 16.
Am fost de mai multe ori in acel centru impreuna cu cateva prietene si (ramana vorba intre noi) daca o sa fie cazul,mai incolo ma inscriu si eu la centrul ala daca o mai fi.
Un fel de gradinita pt bunici:dimineata mic dejun,apoi activitati de brain training de memorie,gimnastica pasiva,jocuri variate,lecturi,masa de pranz,somn de voie sau plimbare in gradina centrului,la ora 16 plecarea acasa.Transportul de la si catre centru se face cu microbusul centrului, se poate solicita si baie generala de doua ori/saptamana .
Bineinteles ca treaba asta costa de multe ori cam cat toata pensia asistatului dar si sa platesti pe cineva sa stea cu mama ta (poate nici nu suficient de calificat si nici in companie de varsta mamei tale).

Mariaa spune:

din ce oras esti? poate imi pot spune ce-i de acolo si de alte centre apropiate de Timisoara.
ar fi o idee, mai ales ca mutandu-se la noi a cam rupt legatura cu doamnele cu care a tot stat de povesti o viata la bloc...

de ingrijorat ma ingrijorez sa nu se intample ceva mai rau, o fractura sau luxatie, ceva de genul asta...in sensul asta spun ca nu asculta deloc...

recuperarea merge extrem de greu, ffoooarteee incet cedeaza boala si e o lupta care trebuie sustinuta clipa de clipa , doar-doar s-o recupera.

oboseste foarte repede, o mai pun sa curete 3-4 morcovi sa simta ca participa cu ceva insa e praf dupa...lucruri atat de marunte noua, lor li se par un munte de trecut :((

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>