Cum avem grija de un bolnav ?

probabil ca mai sunti si alti membrii care au in ingrijire un membru al familiei bolnav.
as vrea sa discutam despre cum il ingrijiti, cum faceti fata stress-ului generat de o astfel de problema, cum raspundeti actiunilor lor uneori 'prostesti' si fara justificare...cum va 'coborati' ca ivelul lor, mai ales daca sunt probleme neurologice...

eu o am in ingrijire pe mama si personal am zile cand m-as luat cu toata lumea de piept sa trec de asta, am zile cand imi vine sa ma duc in lume si am zile cand ma resemnez ca nu pot s-o ajut (eu) cu nimic si asta este...si apoi o iau de la capat...

nu vreau sa amarasc pe nimeni insa se fac atat de putine pentru oamenii bolnavi incat poate reusim noi sa ne ajutam cumva intre noi, pana sa-si indrepte altii privirea si catre 'muritorii' astia...

de exemplu, in urma cu 3 luni am cautat firma de ingrijire bolnavi si nu am gasit in Timisoara; am angajat o tanti care mai mult citea ziarul in curte simtindu-se cred ca la sanatoriu mai degreaba..la relax...acum sunt eu cu mama acasa, insa in curand doresc sa reiau job-ul si ma intreb cum fac atunci? asistente medicale ioc...

apoi, la capitolul baie...nu mi-a zis nimeni ce si cum, ne-am chinuit saptamani la rad si abia iesea din vana...pana am avut un mom. de sclipire in toate ceatza aia si am asezat un scaunel in vana...acum e mult mai usor...trucuri simple care ne pot ajuta mult...

si nu ma refer neaparat numai la adulti ci bolnavi care necesita ingrijire absolut speciala...

haideti sa vorbim, sa spargem gheatza...
Mariaa

http://www.boala-lyme.evonet.ro/ce_este_lyme.html

<< rabdarea este cheia fericirii >>

Mariaa spune:

hmmm....o fi provocarea prea mare ?!



<< rabdarea este cheia fericirii >>

bird70 spune:

Este foarte greu sa ingrjesti un bolnav/batran fara sa ai pregatire in domeniu. Nu stiu in ce masura aveti posibilitatea sa va faceti viata mai usoara, adica sa faceti niste modificari in casa. La capitolul baie, vana ar trebui sa iasa complet din discutie. La batrani se face dus, pe un scaun, intr-o cabina de dus. Ideal ar fi sa puteti instala o bara orizontala in dus de care mama ta sa se poata ajuta sa se ridice de pe scaun si sa se tina in timp ce tu o stergi. Nu stiu de cat ajutor are nevoie mama ta, tu trebuie sa fi organizata altfel un dus poate dura jumatate de zi si poate fi cumplit. Dupa ce ai terminat cu dusul poti sa o lasi pe scaun si sa o stergi iar apoi sa o imbraci, partea de sus si tot ce trebuie pentru partea de jos (chiloti, pantaloni, ciorapi, pantofi), iar apoi o ridici o singura data de pe scaun ca sa stergi partile intime si sa ridici chilotii si pantalonii. Ideea e sa nu o ridici de pe scaun de 10 ori in procesul de spalat - uscat - imbracat. Trebuie sa fi foarte atenta daca mama ta are nevoie de ajutor ca sa se ridice, la felul cum o ajuti, iti poti accidenta coloana.

Foarte mare grija cu batranii pentru ca tind sa nu realizeze cat de fragili sunt si risca sa cada si sa-si fractureze bazinul. In casa trebuie sa incerci sa indepartezi tot ce ar putea sa o impiedice in mers, covoare, praguri, etc. si sa ii procuri un cadru din acela cu roti pentru plimbare.

Pentru bolnavii care sunt la pat, trebuie intorsi de pe o parte pe alta o data la 2-3 ore, spatele e bine sa fie masat bine cu o crema hidratanta ca sa puna sangele in circulatie. La bolnavii care nu se pot misca aproape deloc, calcaiele sunt iarasi un punct sensibil unde pot face ulcere din cauza presiunii, pentru a preveni acest lucru se pune o perna sub picioare in asa fel incat calcaiele sa atarne si sa nu se frece de nimic. Foarte util este o bucata mai mare de material ca de fas-fas care se pune in 2 in asa fel incat sa formeze un patrat de minim 1x1m. Se pune sub bolnav (sub spate si bazin)iar 2 persoane pot muta bolnavul in pat si de pe o parte pe alta folosindu-se de bucata de material care este deasupra si care aluneca pe cea de dedesupt (daca intelege cineva ceva din asta ). Super-util este un pat 'de spital' care se poate ridica si cobori in functie de nevoi (usor de manevrat bolnavul in pat) si la care se poate ridica bolnavul pana in fund (usor de hranit) si care eventual are si barele acelea laterale care impiedica pe cei confuzi sa cada din pat. Nu stiu in ce masura se gaseste in Romania dar un scaun de dus face minuni cu un bolnav care nu se poate deplasa, este un scaun cu spatar si manere pe lateral (eventual si o bara in fata), pe roti care are o gaura la fund. Scaunul se aduce langa pat, se pune bolnavul pe el si apoi se impinge deasupra WC-ului si de acolo la dus, in felul asta nu trebuie mutat bolnavul dintr-un loc in altul.

Daca aveti intrebari mai specifice va raspund cu drag .

Diana_b spune:

Mda, eu am grija de mama de 3 luni, de cand a facut un accident cerebral si e jumatate paralizata. Acum a inceput sa se mai miste usurel, cu baston, dar numai daca e cineva langa ea s-o ajute sa se ridice si s-o tina. Cu baia am rezolvat mai usor: o duc pe wc, tata a prelungit furtunul de la dus si se spala stand pe wc. Inclusiv spalat pe cap. Evident, capacul la wc ridicat, se mai scurge si acolo si tb sa ai scurgerea la baie buna, sa nu te trezesti cu apa in hol. Noi oricum n-o putem baga pe mama in cada.
In rest, pampersi.
Si si mai in rest, copil la gradi, servici, casa, sot...
E al naibii de greu.

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

Mariaa spune:

despre asta vorbeam...

in vana poate intra, insa la ridicare erau mari probleme, o sa extindem casa si facem inca o baie cu dus numai...incerc s-o implic in procesul de imbaiere, sa nu-si uite deprinderile iar la imbracat, da, o facem pe portiuni, tocmai sa nu faca efort aiurea...
insa astea le-am invatat din mers...e de 7 luni la noi si in primele saptamani am avut un soc efectiv...nu-mi venea sa cred cat chinuie biata de ea...

cadrul de mers e din acela cu roti si scaunel rabatabil, asa incat daca oboseste la mers, se poate aseza imediat.
nu-mi dau seama cat de ok ar fi o bicicleta medicinala, sa exerseze musculatura picioarelor (a mers toata viata cu bicicleta la lucru, peste tot..avea o constitutie de taur..) poate ma ajuti aici ...

am cumparat caiete de clasa 1-a si face exercitii de scriere (boala ei da tulburari neurologice), initial am zis sa scrie litere apoi pasaje din carti, asa incat ceea ce scria sa aiba si un fir logic...

da, pemparsi de 2 ani, insa numai noaptea...peste zi nu neaparat, depinde de zile, mai bune, mai rele...

Diana, cum e mama ta, coopereaza?
Noi a trebuit sa facem efectiv terapie pe cont propriu cand am adus-o la noi...era la pamint cu moralul; bine, ea se simtea tot mai rau, simptomele au aparut acum 3-4 ani si era deja disperata ca medicii nu-i gaseau ce are insa ea se topea pe picioare...cate kg are mama ta?
mama are 85 kg...e tare grea...mai alea cand face crize de hipoxie (sufocarea creieruli) si cade.

incerc sa-mi imaginez cum esti tu...eu nu am inca bb si de multe ori ma gandesc, daca era nush ce faceam...

<< rabdarea este cheia fericirii >>

Diana_b spune:

Nici mama nu sta prea bine cu moralul. Asta pt. ca isi da seama ca refacerea merge f greu.
Ea a fost o femeie f dinamica, trebuia tot timpul sa faca ceva si starea asta de "stat la pat" tot timpul numai bine nu-i face.
Mama a avut 97 kg, acum a ajuns pe la 85, deci tot grea.
I-am cumparat baston cu 4 picioare, face fizioterapie at home, care ne cam usuca de bani, a facut la un moment dat si reiki, ceea ce-i placea cel mai mult, ca ea statea si era masata :)
La fizioterapie tb sa faca efort si nu-i place.

La inceput a fost f greu. Cat a stat o luna in spital, eu stateam cu ea toata ziua, fratele meu statea noaptea. De copil avea sotul grija. Si n-a fost prea bine, ca Mircea vroia tot timpul la mama si nu intelegea f bine de ce nu pot sa stau eu cu el tot timpul. Il duceam dimineata la gradi, apoi mergeam la spital de unde veneam seara pe la 9.
Dupa ce am adus-o pe mama acasa, a picat totul pe mine. Schimbat, hranit, dat medicamente, spalat, facut mancare... Tata si fratele aveau treaba, plus ca mama nu accepta sa o schimbe altcineva de pampers. Ma suna tata din jumatate in jumatate de ora sa vin. Si cel mai nasol era in week, cand copilul plangea dupa mine, incepusem sa ma cert si cu sotul ... si am pus piciorul in prag (a, mama ma mai suna destul de des si sa vin sa stau cu ea ca se plictiseste, chit ca era si tata acasa).
Femeie nu au acceptat, ca cum sa le vina o straina in casa? Si m-am enervat si am impartit sarcinile: tata sa-i dea de mancare si medicamente, fratele mai vine din cand in cand s-o plimbe, dupa ce i-am zis mamei ca in definitiv am si eu un copil de crescut si sa nu se mai fandoseasca atat cu schimbatul pampersilor, ca doar nu ne-a facut cu tata pe intuneric, a acceptat si sa o schimbe tata din cand in cand. Acum merg la ea dimineata si seara, o spal, cumpar eu medicamentele, mai duc de mancare, dar mai am timp sa ma mai ocup si eu de copil, de casa, de afacere. Totusi ...

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

carolinah spune:

Dumnezeule, fetelor, nu ma mai plang in viata mea ca trebuie sa o suport pe maica-mea care este "numai" depresiva si incepe sa dea semne de dementa senila. Ea macar ma bate mai mult la cap, decat sa am grija de ea efectiv.

lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

Mariaa spune:

wow Diana...si sta departe ?
mama statea tocmai in capatul celalalt al orasului nu reuseam sa ajung zilnic...in noiembrie a fost internata in spital de unde a iesit mult mai rau decat la internare si a trebuit s-o aducem la noi acasa...spatiu mic...3 persoane...ne invartim ca si 'respectivele' in caldare...
in plus, toate planurile noastre pentru FIV s-au naruit total cand am trecut prin niste crize de-ale ei in care-si pierdea capacitatea de a respira, crize de hipoxie si mai intai o resuscitam facand exercitii cu mainile sa-i pun sangele in circulatie...apoi o strangeam tare de tot de degetul mic...crizele se scurtau ca durata insa tot fara oxigen era...am tras niste sperieturi groaznice ca-si inghite limba, ea intrand intr-un fel de convulsii si dandu-si ochii peste cap...
faza cu pampersii le e greu de acceptat..si eu greu de tot am convins-o...mai cu seama ca acum2 ani merge bine inca, facea drumuri singura in oras, era intr-o stare foarte ok insa nu se gasea cauza incontinentei.

e foarte subtire limita dintre a fi hotarat si pe pozitie si a fi tolerant...sunt ca niste copii carora le dai un deget si-ti cer apoi mana toata...
cand imi arata mandra cat a scris intr-o zi...mi se rupe sufletul...abia se intelege ce a mazgalit acolo insa o laud si toata se fastaceste ca un copil...am stabilit sa scrie data in fiecare zi cand scrie sa putem face comparatii cum progreseaza la capitolul asta...

eu am inteles din tot ce mi se intampla ca asta e lectia mea de viata - sa am rabdare - in viata asta, asta trebuie sa invat...

sunt momente cand as fi dat orice sa am frati sa mai am un respiro, insa nu-s...si de aia io ma incapatzanez sa cred ca tot o sa se iveasca ceva si sa-si revina macar sa fie independenta cam 70-80%. e prea devreme sa depinda de cineva...

Diana, ce varsta are mama ta?

Bird70, daca-mi poti spune, ar fi ok folosirea unei biciclete medicinale pentru exersarea musculaturii ?



<< rabdarea este cheia fericirii >>

Diana_b spune:

Stam in acelasi bloc, la scari diferite. Norocul meu ...
Eu n-am avut asa probleme cu mama, doar ca era paralizata si nu se putea misca singura. Acum e ceva mai bine, in sensul ca se rasuceste in pat, se poate ridica singura in fund si poate merge la wc sa faca kk (pardon), sustinuta.
La 3 sapt dupa ce am internat-o in spital, am venit cu Mircea la ea, si era asa frumos afara ca am pus-o in scaun cu rotile si am scos-o afara la plimbare. S-a simtit asa de bine si era asa bucuroasa, ca a doua zi a vrut sa-mi faca o surpriza si sa se ridice singura. Rezultatul a fost o entorsa urata la glezna, care s-a umflat cat o galeata, lucru care a demoralizat-o f tare, ca si-a dat seama ca nu mai poate sa faca ce vrea. Mi-a fost asa de mila de ea, mi-am imaginat ce tb sa fie in sufletul ei.

Mama tocmai a implinit 70 de ani si eu sper ca totusi o sa-si revina, pt ca am mai vazut cazuri de persoane cu accidente cerebrale care si-au revenit aproape total.

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

Kitty spune:

Fetelor, eu va inteleg, pentru ca bunica mea, care m-a crescut de la 9 ani de cand a murit mama, a facut la 79 de ani accident cerebral. Era in asa o stare ca mi-au spus la spital sa o duc acasa ca oricum nu apuca dimineata. Am stat 10 zile cu ea la reanimare zi si noapte si aveam un copil de un an jumatate acasa. Si cand am scos-o din spital doctorii nu i-au prea dat sanse, mi-au spus ca poate o mai duce cateva luni. Au trecut mai mult de 6 ani, bunica locuieste acum singura, se misca mai greu, e incoerenta in vorbire (uneori intelegem ce vorbeste, alteori f greu), mai face cate ceva, dar in general ii ducem noi si mancarea, dar oricum e destul de bine acum la 85 de ani.

Asa ca nu va pierdeti speranta. E drept ca bunica a fost intotdeauna o luptatoare. Imi dau lacrimile cand imi amintesc ca dupa ce a iesit din spital l-a rugat pe unchiul meu (aproape neinteligibil) sa spuna impreuna cu ea Tatal nostru, pentru ca nu-l mai stia. Si incerca sa-si aminteasca numele parintilor ei.

Multa putere va doresc, sa puteti trece peste clipele grele.

Kitty, Raul 25.05.1999 si Giulia 12.03.2007

Mariaa spune:

am avut o noapte groaznica...

pe la ora 2 a cazut in bucatarie...simte cum i se 'taie' picioarele de la genunchi si atunci cade ca un bolovan...chit ca dorm iepureste, pana am ajuns in bucatarie cazuse deja, s-a lovit din nou la picioare, si-a strambat rau ochelarii...au urmat moemnte in care privea in gol cu o privire ratacita efectiv si cand inspira la indemn si dupa ritmul tinut de mine, bine ca n-a facut criza totala cu pierdere totala de cunostinta...

trebuie sa-i fac urgent o electroencefalograma insa cei de la spital cand aud ce diagnostic fug ca de draqu...iar laboratoare private numai unul cica ar fi in Timisoara care face asa ceva...o sa caut care-i ala...

Kitty, ma bucur ca si-a revenit bunica ta, recuperarea neurologica e cea mai dificila (daca se mai produce..) ai fost tare norocoasa. Sa aiba o batranete linistita ii doresc.

Diana, cum esti?
si mama are momente de 'bravura' dupa care trag eu...incerc s-o fac sa constientizeze limitele asa inca sa nu apara probleme in plus fata de cele care sunt...foarte greu de realizat asta ...
ce noroc pe tine sa stati asa aproape, e ca si cum ar sta cu tine (ca distanta). Mama mai incearca sa faca una alta si nu-i iasa mereu, scapa mancarea pe jos, lucrurile, zaharul, etc...si cand o mai iau la rost de ce nu sta pe 'fundul ei' mai imi zice asa cu o voce stinsa 'n-am vrut' si atunci imi vine sa-mi trag palme singura...



<< rabdarea este cheia fericirii >>