Soi bun/soi rau
Raspunsuri - Pagina 11
MissParker spune:
quote:
Originally posted by liliana29s
Tot ce spuneti voi e f. clar si sunt sigura ca aveti dreptate, nu stiu poate eu intradevar nu cunosc bine faptele poate intradevar copilul a fost abuzat (desi ceea ce cunosc in acest moment ma face sa cred ca nu) , nu e el cel mai mic e mijlociul. E o diferenta in jur de 2 ani intre copii si intodeauna a aratat o gelozie crunta fata de sora mai mica. In nenumarate rinduri si-a exprimat f. tare dorninta de a o vedea moarta incercind de citeva ori sa o stringa de git. Sora cea mica nu e genul invidios sau rau si nici nu-i poarta niciodata pica, trece f usor peste aceste incidente.
Liliana, in primul rand toata admiratia mea pentru modul constructiv cum abordezi problema si pentru ca esti deschisa la discutie. OK, hai sa discutam pe acest caz concret.
In primul rand as vrea sa mai spun odata ca abuz nu inseamna numai batai sau alte manifestari active, ci la fel de grave si abuzive sunt manifestarile pasive cum ar fi indiferenta si neglijarea sufletului copilului. Dealtfel asta e forma cea mai frecventa de abuz, abuzul emotional, cel care lasa urme mult mai subtile, dar mai adanci si mai durabile. In plus, consecintele abuzului emotional nu sunt intotdeauna puse in legatura cu cauzele adevarate.
quote:
MissParker voiam sa te intreb daca e normala si bucuria clara care se vede pe fata lui si pe care o si marturiseste de fiecare data cind reuseste sa produca suferinta ?? Voiam de asemenea sa stiu dupa parerea ta cum trebuie gestionat cazul unui astfel de copil. In cadrul familiei in special deoarece dupa parerea mea sedintele de psihoterapie facute cu copilul au fost inutile sau la scola unde invatatoarele cu multi ani de experienta nu-i faceau fata.
Pai sa-ti spun ce am citit intr-o carte a unei femei care fusese abuzata de bunicul ei si de tatal ei vitreg din cea mai frageda copilarie. Ea avea la maturitate flashback-uri in care isi amintea cum se "juca" ea cu pisicile: le tinea strans si le baga bete in fund, cu un sadism care ar fi speriat pe oricine; scrie ca nici macar nu simtea zgarieturile si muscaturile pe care pisica i le facea pe brat, veneau fratii ei si o desparteau de pisica in clipa cand o vedeau cum ii curgea sangele pe brate si pe haine... Sadismul este un comportament invatat, nu este in natura omului. Fara sa fi suferit tu mai intai, nu gasesti nici o satisfactie in a vedea ca si altii sufera. Ceea ce vad ceilalti la el ca "bucurie" este de fapt o usurare a unei presiuni si a unei constrangeri interioare a carei dimensiuni noi nu o putem cuprinde nici macar cu imaginatia.
quote:
Principalele probleme de la scoala erau faptul ca se batea, sare la bataie si la adulti nu are nici un stres nici o rusine. O alta problema majora pentru care au luat atitudine si parintii e faptul ca nu se puteau tine orele daca el nu avea chef. Daca d-na invatatore ii facea cea mai mica observatie sau se simtea el deranjat de un coleg sau pur si simplu daca asa avea chef (cauta un motiv) incepea sa urle (nu sa plinga) foarte foarte tare de rasuna scoala , sta in banca si racneste ca din gura de sarpe fara sa-l atinga nimeni . Reuseste sa urle si cite o ora in sir in care nu poti cu nici un motiv si in nici un fel sa-l opresti nici cu venit gardian , director sau ori ce alta persoana in clasa. Am pomenit de o ora deoarece cam intr-o ora ajungea tatal unde era dat in plasament si-l lua acasa urlind. Dupa ce iesea pe poarta scolii se linistea zburda nu avea nici un stres daca-l intrebai de ce a urlat spunea "ca asa am vrut eu".
Daca se apuca de urlat in casa urla fara exagerare in jur de 5-6 ore cu mici pauze ca sa se odihneasca timp in care loveste cu picioarele in sifonier sau bate cu un alt obiect in masa. O astfel de criza de urlat a fost declansata de faptul de ex: de ce maternala a hranit si fetele deoarce a hotarit el in acea zi ca ele nu trebuie sa manince.
Vecinii de pe scara erau cu nervii intinsi la maxim satui de urletele auzite in mod constant cel putin o data pe saptamina de bataile pe care copii lor le primeau pe afara ...
Manifestarile agresive la un copil sunt puneri in act ale unei suferinte interioare. Cu cat tensiunea interioara e mai mare, cu atat manifestarile agresive vor fi mai vehemente. La asta se adauga gelozia inerenta oricarui copil care are frati sau surori si deci capata automat sentimentul ca trebuie sa imparta ceva din dragostea parintilor cu altcineva. E un fenomen foarte dificil de gestionat. Cred ca parintii baietelului ar trebui sa citeasca Jacques Salomé - Mami, tati, ma auziti? (ti-o pot trimite pe mail, e pusa si pe serverul forumului). Acolo sunt explicate foarte bine strategiile de gestionare cat mai buna a unui asemenea copil.
Ce vreau eu sa subliniez aici este tendinta (frecventa) de a confunda cauza cu efectele. Ma refer la faptul ca ceea ce vezi tu la acest copil este efectul (comportamentul lui agresiv, urletele, gelozia etc.), de aceea cauza trebuie cautata in legatura directa cu manifestarile lui, nu cu cine stie ce gena sau cromozom stramb.
quote:
Toata povestea asta sa intins pe o perioada de aproximativ 3 ani timp in care copilul a facut psihoterapie parintii incercau sa-i ofere toata dragostea posibila incercau sa-l faca sa se simta imporatant util si dorit. Nimic nu a functionat.
As vrea sa stiu exact cum anume au incercat parintii sa-i ofere toata dragostea posibila, cum au incercat sa-l faca sa se simta important, util si dorit. Probabil prin cuvinte, repetandu-i ca ei il iubesc si ca e dorit in familie. Ei bine, pe mine nu ma surprinde lipsa de efect asupra copilului, caci el simte deosebirea dintre cuvinte si fapte. Vede ca este in continuare un proscris, ca parintii se rusineaza cu el si-l duc la psihoterapie, se simte in continuare respins si asta accentueaza cercul vicios si-l face sa devina si mai agresiv, deoarece nu stie ce sa faca altceva. Liliana, pune-te o clipa in locul lui, imagineaza-ti cat de ingrozitor trebuie sa fie sa te simti cum se simte el, nu ai simti si tu nevoia sa dai din picioare, sa distrugi totul in jurul tau, sa te eliberezi de furie? El nu are alta posibilitate, nu poate rationaliza, nu poate gasi motive logice, nu se poata exprima in asa fel incat parintii sa-l inteleaga, nu poate decat sa puna in act ceea ce simte.
quote:
M-am intins cam mult cu povestea dar incerc sa va explic cit mai bine cam cum e acest baiat deoarece sincer stau si ma intreb cum Dumnezeu poti rezolva ceva cu un astfel de copil.
In momentele in care rage nu va ginditi ca sufera sau ceva sta incruntat cu o privire care-ti da fiori si cu un rinjet intiparit pe fata. Stiu ca o sa-mi raspundeti plini de mila la adresa copilului si o sa-mi spuneti ca probabil sufera taaare mult dar sincer singurele persoane abuzate din situatia asta erau cei din jurul lui si nu el.
Este evident ca sufera ingrozitor si nu neg ca manifestarile lui devin astfel abuzive fata de cei din jur. DAR nu uita ca adultii au posibilitatea sa inteleaga si sa dezlege un astfel de mister, in schimb copiii nu au aceasta posibilitate. Abuz este atunci cand cineva nu se poate apara in fata unor manifestari distructive ale altuia. Acest copil, daca nimeni nu se ocupa cu dragoste adevarata si acceptare de el, are mari sanse sa ajunga un delincvent.
quote:
Probabil o sa-mi spuneti ca faptul ca a fost despartit si de noua familie in care a stat o perioada de aproximativ 3 ani il va afecta dar sincer tatal a facut in urma distractiei constante si a grijii de a nu stresa copilul un AVC si nu mai reusea sa faca fata. A trecut aprope 1 an de cind copilul a fost dat in plasament in alta famile de atunci surorile lui parca au inflorit , se descurca mult mai bine cu scoala si sunt fericite. In continu spun cit de mult se bucura ca nu mai trebuie sa stea in garda ca sa nu manince bataie si ce libere si fericite se simt.
Nu stiu poate nu avem noi psihologi indeajuns de bine pregatiti , poate e vina sistemului si poate copilul avea nevoie de mai mult de 1 ora pe saptamina dar eu sunt curioasa in cadrul familie cum gestionati voi un astfel de caz. In timp ce fetele au aratat ca le e dor de mama naturala si se bucura cind o vad baiatul niciodata nu sa manifestat in nici un fel decit strict din punctul de vedere al interesului adica pentru cadourile pe care le primea cu ocazia intilnirilor cu mama naturala.
Imi pare rau, dar in "distractie" si "cadouri" eu nu vad ceea ce ii trebuie copilului. El le accepta si chiar si le doreste din cauza ca reprezinta o picatura de atentie si el confunda aceste cadouri materiale cu dovezile de iubire (ceea ce nu sunt). Cunosc multi oameni materialisti si ahtiati dupa bunuri materiale numai din cauza ca asta e cam tot ce primeau de la parinti (parinti incapabili sa iubeasca si care credeau ca pot compensa cu lucruri, cu obiecte).
quote:
Maternala intodeauna a incurajat dragostea copiilor pt. naturala numai baiatul nu a aratat nici un fel de dragoste pentru nici o persoana.
Pai daca nu o primeste, de unde sa stie cum sa ofere si el la randul lui? Uite, putem face un experiment. Citeste tu cartea lui Salomé si cand interactionezi cu acest copil (sper sa ai ocazia) incearca sa-i vorbesti pe limba lui, sa-i arati ca il intelegi (chiar daca nu-i aprobi comportamentul agresiv), sa-i arati ca are motivele lui sa actioneze asa dar ca ar fi frumos si bine sa vada ca le face rau celorlalti copii sau surorilor lor. Comunicare pozitiva si mai presus de toate acceptare neconditionata. Numai cand i se va oferi aceasta acceptare neconditionata se va simti capabil sa renunte la metodele lui de aparare. Sa nu te indoiesti ca el asta face, in ochii lui el se apara. Ca sa nu fie lovit, loveste primul. Ca sa nu fie criticat, urla si devine violent pentru ca orice critica sa amuteasca. Pentru a nu fi dezamagit si pacalit, ii bate pe toti cei la care simte slabiciune. Pentru a-si dovedi lui insusi ca e "puternic" si ca nu-l afecteaza suferinta, ii bate pe ceilalti si asta ii da o satisfactie momentana.
quote:
P.S. O chestie neobisnuita raportata la acest comportament - e un copil ordonat care foarte rar isi lasa lucrurile imprastiate,curat nu-i place sa umble cu sosete murdare chiar insista seara sa-si spele singur ciorapii , nu se omaoara cu invatatul nu-i place uraste sscoala dar cu toate acestea prima grija cind vine de la scola e sa-si faca temele primite in ziua respectiva . Cu greutate , cu ajutorul parintilor dar el e cel care se aseaza la teme si se straduieste.
Aici a aparut deja o metoda mai rafinata de a se descurca, foarte probabil perfectionismul. Probabil ca este foarte ordonat si curat si disciplinat deoarece spera ca macar pe acest plan sa obtina aprobarea parintilor si confirmarea ca are si el totusi calitati, vrea sa-si dovedeasca si lui insusi ca este capabil sa faca ceva bun. Asta e o portita la care se poate lucra foarte bine, poate fi stimulat intelectual, pentru ca mai apoi sa fie abordate si disfunctiile de natura emotionala.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
simali spune:
Tot ce a scris Miss Parker plus ca eu l-as inscrie la un sport de performanta la care nu i-as permite sa renunte niciodata.
Pe de alta parte nu cred ca un copil care se manifesta astfel trebuie lasat intr-o scoala sau gradinta oarecare. Nu inteleg ce invatator poate lasa un copil sa urle la luna 4-5 ore (chiar si 30 de minute este foarte mult) fara sa cheme salvarea sau pe cineva care sa-l ia de-acolo, sa-l duca intr-o incapere linistita, eventual sa-i administreze un calmant.
alice
simali spune:
quote:
acea tendinta agresiva determinata genetic
quote:
Toti avem aceasta tendinta agresiva mostenita genetic. Suntem la origine animale.
Numai ca unii dintre noi ne dominam mai bine "animalul" iar altii mai putin bine sau deloc.
Dar de ce sa ne dominam animalul cand e mult mai comod sa-i dam frau liber?
Pentru ca asa am fost educati. Unii dintre noi.
Copilul meu a fost scuipat in fata de un coleg la gradinita. L-am intrebat el ce a facut. Mi-a spus ca nimic. Apar probleme atunci cand oameni educati sa-si domine animalul interfereaza cu oameni needucati ori educati partial. Si atunci raspunsul este tot EDUCATIA.
alice
flaviutza spune:
Doua aspecte la care doresc raspuns. imi cer scuze anticipat pentru majuscule ,dar vreau sa fie bine observate.
Deci, cum comentati urmatoarele:
1) STATISTIC, NUMARUL CRIMINALILOR ,VIOLATORILOR,ABUZATORILOR BARBATI ESTE MAI MARE DECAT NUMARUL FEMEILOR DIN ACEEASI CATEGORIE.
sa nu-mi spuneti ca parintii gresesc in educatie mai des in cazul baietilor decat al fetelor.
2)INFLUENTA HORMONULUI NUMIT TESTOSTERON. o idee des vehiculata, inclusiv aici pe forum si peste tot pe unde vine vorba de educatie este aceea ca baieteii sunt ,in general, mai agresivi,de fapt au o predispozitie mai mare spre agresivitate decat fetitele. explicatia ar consta tocmai in influenta acestui hormon, numit testosteron.
deseori auzi despre batausul grupei , rareori despre fetita care tranteste tot ce misca.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
acea tendinta agresiva determinata genetic
quote:
Toti avem aceasta tendinta agresiva mostenita genetic. Suntem la origine animale.
Simali, agresivitatea animala are doua aspecte. prima, nevoia de a se hrani. animalele nu ucid(cu mici exceptii ) din placere. a doua , instinctul de conservare. ucizi ca sa te aperi.pe tine sau specia. un exemplu edificator, bizonii care ucid pur si simplu puiutii de leu, nu sa-i pape,nu din autoaparare, ci pentru ca acei pui de leu vor deveni adulti ,un potential pericol. acesta este unul din putinele cazuri din regnul animal unde se ucide din alte motive decat hrana/protectie imediata,autoaparare.
Bun.Omul ucide din placere. nu toti, unii. nu ucide alt om de foame,nici pentru ca i-ar pune viata in pericol. ci pur si simplu din placere.
de unde vine acea placere?
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Si ca sa continui ideea, Simali, as spune doar atat. agresivitatea umana e mult mai mare , mult deasupra agresivitatii din regnul animal.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Ca sa impac si capra si varza...un articol interesant,pentru cine are timp si chef sa citeasca...
http://www.contrafort.md/2002/95-96/425.html
sinzi_ana spune:
Flaviutza, noi suntem la origine animale...si tot la origine am ucis ca sa supravietuim...si asta explica tendinta agresiva...
Orice caine domestic, care de sute de mii de ani nu mai ucide pentru a supravietui, inca este agresiv instinctiv...
Miss Parker
Si eu sunt ferm convinsa, ca un copil nu poate fi soi rau...
El devine asa, din cauza educatiei, mediului, ignorantei, abuzului...
Iar teoria cu fratii crescuti la fel si unul ajunge "bun" altul "rau" iar nu mi se pare viabila, pentru singurul fapt ca 2 copii, chiar si frati, chiar si gemeni, nu sunt niciodata la fel, nu au raspund la fel la un anume tip de educatie...
Ca si o floare, uneia ii trebuie multa lumina sa creasca, alteia mai putina...
Iar noi, parintii, trebuie sa educam fiecare copil in parte asa cum sunt ei...fiecare unicat si nici unul asemanator cu celalalt...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
bomba pisaloaga
: varsta, poze, D-ale lui David
ruxij spune:
Eu cred in influenta ambilor factori: genetic si de mediu. Mediul ne poate modela intr-adevar si o educatie adecvata poate sa preintampine ca un individ cu inclinatii native catre rau sa devina criminal. Si invers, mediul poate scoate tot ce e mai rau intr-un individ. Dar cred ca tendintele si diferitele personalitati exista totusi din fasa. Inca de cand copilul e sugar incepe sa i se vada personalitatea: activi, veseli, mai putin veseli, mai lenesi etc.