iubire neconditionata
Raspunsuri - Pagina 18
Elise spune:
Miramar,
un bebe nu te face mai putin obiectiv. Nici mai putin tolerant.
Din contra, e chiar o lectie de tolerantza.
Asta era vestea cea buna.
Dar discutia a provenit de la a sta cu copilul (nu de la A AVEA un copil) ca fiind un context in care nu mai intelegi nimic si nu mai vezi nimic in jur decit prin prisma lui.
Si e jignitoare in sine. Nu vad nimic subtil in asta.
Asa ca remarca asta ca si contraargument intr-o discutie: "ar fi mai bine pentru tine sa iti reiei jobul" nu necesita oricum explicatii suplimentare.
Elise & BBLisa
Miramar spune:
Elise imi pare rau daca te simti jignita. Nu asta a fost ideea. Eu nu spun decat ceea ce am constatat sg. interactionand cu tine virtual si cu altii in mod direct (inainte si dupa aparitia unui copil)
In plus nu vorbeam de o anulare a personalitatii ci de o stirbire TEMPORARA a obiectivitatii tale. Dupa faza initiala pe care tu mi se pare evident ca nu ai depasit-o inca esti chiar mai bogat din toate pdv, inclusiv spiritual si lucru asta se va rasfrange asupra ta cu siguranta.
Repet imi pare rau ca te-ai simtit jignita nu asta a fost intentia ba chiar dimpotriva. Ba mai mult mi se pare ca daca e sa vorbim de vreo jignire, ti le-ai adus singura.
Miramar spune:
Nu am spus "ar fi mai bine sa-ti reiei jobul" am spus "ma bucur dp asta de vedere ca ai hotarat sa-ti reiei jobul"
Este o alta nuanta pe care sunt convinsa ca o poti sesiza, doar ca refuzi sa o faci.
Elise spune:
am reeditat, ca sa fiu sigura ca vorbim despre acelasi lucru.
Miramar,
chiar n-ai de ce sa iti ceri scuze, acum disec doar sensul "a jigni". La modul personal as fi putut sa o iau de prima data cind am vazut-o, daca mi-ar fi pasat cu adevarat.
Dp meu de vedere, e o reactie infantila in lipsa de alte argumente.
Asa altcineva are o opinie falsa precis pentru ca i s-a imbolnavit catelul, sau i s-a insanatosit catelul, sau a fost promovat sau a fost in concediu.
So?
Vroiam doar sa subliniez doar disperarea asta de a avea dreptate cu orice pret si de a categorisi in fel si chip tot ce nu e pe acelasi tipar cu prejudecatile cuiva.
Putem sa nu zic de job" ci sa pledez pe "patologic" - adica pe faptul ca au fost facuti "bolnavi' citiva useri care si-au definit clar parerea ca fiind pro iubire neconditionata.
Sint exemple. :)
Elise & BBLisa
giulia71 spune:
off-topic,
Elise, ce copil cuminte tre sa ai...ca esti activa pe forum si iti apreciez mult raspunsurile tale.
Sa iti traiasca bblina si sa va bucurati sanatosi de ea!
mami de Calin rasfatzat:)
Miramar spune:
...stii care-i culmea, acelasi lucru cu "disperarea de a avea dreptate cu orice pret" vroiam sa ti-l scriu si eu. Ma bucur ca m-am inselat ca incepusem sa cad pe ganduri intristata.
In alta ordine de idei unii mai specialisti decat mine spun ca sunt cateva lucruri marcante in viata unui om - casatoria, nasterea unui copil cosntructia unei case (aici intra si mutatul in casa noua, renovari etc) si evident implacabila moarte.
Astea sunt lucruri care te pot influenta cu adevarat eu despre asta vorbeam nu de catei, purcei, papagali, promovari, demiteri etc.
Si sincer, am spus ca imi pare rau, nu mi-am cerut scuze pentru ca nu simt ca as avea de ce sa mi le cer.
Elise spune:
Miramar,
Eu folosesc "imi pare rau" in loc de "scuza-ma" sau invers, sorry daca ti-am lezat orgoliul care nu si-a cerut SCUZE.
Remarca a pornit de aici:
quote:
Imi ceri explicatii chiar si la punctele la care suntem de acord... Serios... Esti o tipa ok, desteapta ...sincer si fara suparare cred ca e bine pt. tine sa mergi la serviciu...
Nu de la tine, asa ca n-are nici o legatura cu a-ti dori sau a avea sau nu copii. Si am dat-o doar ca exemplu de atitudine cind n-ai alte argumente.
A mai facut flaviutza parca o "secventa" de genul asta scotocind in arhiva si pleznind userii care o contraziceau cu postari despre altceva din 1900 toamna.
Si aia era tot o reactie belicoasa infantila.
Asha ca hai sa nu o dam pe panta "ce-mi doresc eu un copil", oricum nu schimba sensul initial in care a fost spusa si sintem si absolut offtopic.
Nume - chiar nimic, ba chiar te informez ca mutata in casa noua de citeva ori in viata, ceea ce s-ar putea sa influenteze holistic postarile mele de pe aici - io zic sa facem un sondaj cu situatia locativa a fiecaruia.....
Elise & BBLisa
Miramar spune:
Orgoliul meu nu s-a simtit lezat ci pur si simplu am simtit nevoia de a face o precizare, pentru o mai mare claritate.
Eu de-aici ma retrag - subiectul l-am facut harcea-parcea, suntem complet off topic si am ajuns sa purtam niste conversatii personale cu un iz de cearta complet neconstructiv. Nici nu stiu de unde a pornit toata treaba asta dar uitandu-ma in spate cred ca stiu cine a imprimat tonul acestei discutii si-mi pare rau ca am cazut in plasa ca musca-n lapte.
ileanna spune:
Spunea cineva pe aici ca acum intelege cum se pornesc razboaiele :). Bine probabil ca shi eu m-am mai calmat de la insolatie pt ca altfel nu are sens s-o fac pe matza blanda ...
Fetelooooooor! Nu va mai certati :)
Este asa de frumos subiectul asta, iar eu il iubesc. Rar m-am implicat atata la vreun subiect. Numai faptul ca ne preocupa intrebarea asta si ca o tratam cu atata seriozitate si implicare mi se pare frumos. Chiar daca parerile sunt diferite. De fapt ... eu nici macar nu cred ca parerile sunt diferite. Cred doar ca fiecare vorbeste despre altceva. Ca ex. Elise, daniela_b, eu, etc despre iubire si atat iar nume, blue_eyes, etc despre relatii.
Am senzatia ca la un subiect despre relatii de succes Elise si nume s-ar intelege f bine. De fapt dc ma gandesc mai bine nu sunt atat de sigura ca ar fi pace nici acolo. Pentru ca femeile care nu au cel mai de succes barbat ... dar pe ele le face fericite si-ar apara pozitia si ar iesi scantei.
Inteleg ce spun nume si blue_eyes: ca iubesti (eu ma incapatanez sa zic "alegi sa traiesti") pe cineva cu care poti sa-ti traiesti pasiunile si sa te inteleaga. Dar nu cred ca este neaparat asa. Eu am iubit un tip care statea toata ziua pe calculator si facea retzele de jocuri online in propria casa. Asta in timp ce mie imi placea sa ma plimb si sa citesc. Nu ar fi venit nici mort cu mine in parc sa vad ciresii infloriti desi aproape plangeam. Am sfarsit prin a invata despre StarCraft si computere. Si asta a fost decizia mea pentru ca il iubeam si voiam sa "ma duc" acolo unde este el. Voiam sa inteleg ce este "acolo" si sa invat limba lui.Sigur ca el nu a facut acelasi lucru si probabil ca de asta s-a rupt. Dar ... am invatat multe de la el. Cum ar fi fost daca ne plimbam incontinuu prin parc amandoi si that's it??
Cred ca in asta stau multe: sa te duci inspre celalalt si sa intelegi cum simte el ca este iubit, indiferent de felul in care intelegi tu sa exprimi asta. Chiar daca este total diferit si nu intelege de ce naiba stai cu cartea aia in mana de 2 ore. Atata timp cat fiecare are acceasi flexibilitate de a merge inspre celalalt. Si probabil ca flexibilitatea asta se numeste iubire. Flexibilitatea asta care face ca diferentza sa nu dea nastere la conflicte ci la dezvoltare.
Eu cred ca a defini exact cum vrei sa fie cineva ca sa-l iubesti denota o incapacitate sau o teama. Daca sotul meu mi-ar spune ca ma iubeste "pentru ca" ... as fi trista. Totul este conditionat pe lumea asta. Iubirea nu ar trebui sa fie. Ar trebui sa ramana singurul lucru pe care il primim fara sa demonstram nimic. Si atunci ... am putea demonstra orice lucru cu care ne-am pune mintea.
Chiar aseara am vb putin cu sotul meu despre subiectul asta, pt ca abia ajunseseram de la mare si eu eram calare sa vad ce s-a mai intamplat aici. Nu am stat la filosofii ca era obosit si il ustura pielea. Dar primul raspuns a fost ca iubirea este conditionata. Sincer ma asteptam la raspunsul asta si nu am fost dezamagita. Dupa vreo 2 - 3 intrebari pe care i le-am pus am vazut ca incepuse sa puna la indoiala primul lui raspuns, fara sa renunte la el si asta mi-a fost de ajuns. Pentru ca telul meu nu era sa am dreptate ...
Miramar, cred ca nu este frumos sa spunem ca maternitatea iti intuneca obiectivitatea. Orice iti intuneca obiectivitatea: chiar si faptul ca te-ai certat cu sotul intr-o seara.
PS on topic. Al meu ma rasfata foarte mult in comparatie cu altii pe care i-am cunoscut (Paris si etc). De fiecare data, in culmea fericirii ... ma incerca o teama: oare de asta il iubesc??? Si incercam speriata sa ma delimitez rapid de euforia produsa de Paris, pana sa apuce sa se instaleze in subconstientul meu vreo asociere de genul asta "Paris - fericire - iubire". Nu vreau sa ciuntesc in nici un fel minunea ca el exista, prin mercantilisme care enumera ce poate face exact, cu mijloace fizice si sansa. El este mai mult decat atat. Mult mai mult decat Paris. Lumea asta nu are destule Parisuri pentru a spune ce este el.
Never say NEVER.