iubire neconditionata
Raspunsuri - Pagina 11
Luna1 spune:
quote:
Originally posted by nume
Luna ... Intrebi cate dintre noi pot sa iubeasca atat de mult un barbat incat sa-l lase sa plece cand s-a indragostit de alta... Pai, toate care au fost in situatia asta. Adica ce altceva e de facut?! Da-mi cateva exemple te rog...care sa le lase amandurora un pic de demnitate :)
Asta e iubirea neconditionata? Eu cred ca e conditionata de faptul ca el e indragostit de alta si ca...pleaca :)
nume
Nume eu nu sustin ca exista iubire neconditionata, dimpotriva.
A lupta pentru barbatul iubit e important pentru mine. Am intalnit cazuri cand el a venit acasa si a zis "Iubesc o alta" iar femeia a amenintat ca se omoara sau ca nu isi va mai vedea copiii, practic metoda santajului. Urat insa poate uneori in iubire nu exista loc pentru demnitate.
Eu, nu o spun doar aici ci chiar mi s-a intamplat, prefer demintatea asta pentru ca din pacate am un orgoliu prea mare. Probabil lupta mea ar consta in a il intelege (sau mai exact a pretinde asta caci e greu sa intelegi cum barbatul iubit brusc nu mai simte nimic pt tine si e fascinat de o alta), in a ramane prieteni, in a asculta si a imi inghiti lacrimile din dorinta de a ii arata barbatului ca stiu sa ma retrag cu demintate. De multe ori asta impresioneaza un barbat, poate reaprinde flacara. In plus fiind aici probabil in prima instanta as propune consultarea unui consilier matrimonial.
Vezi tu, conditionat sau nu, eu nu pot nici sa ma arunc in fata masinii daca barbatul iubit nu mai simte nimic pt mine, insa nici sa zic asta e si sa merg mai departe. Consider ca trebuie sa incerc sa inteleg omul ala, sa vad unde si cine a gresit, sa vad cand am incetat a mai fi NOI si am devenit EL si EU liberi in a incerca o noua iubire.
Referitor la discutia voastra pe marginea investitiei materiale, eu inteleg ce zici tu nume, pe de-o parte iti dau dreptate insa consider ca materialul nu are nici o legatura cu iubirea. E adevarat ca intervine mereu in iubire insa daca vorbim de iubire neconditionata atunci ea ar trebui sa fie ca iubirea copilului "nu conteaza ce mananc, nu conteaza ce imbrac, nu conteaza unde stau sau de mi-e frig, cald, foame, sete, atat timp cat sunt cu mama".
Luna
29 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin
blue eyes spune:
Elise, tu esti o fata desteapta si eu te citesc de cate ori dau de cate o postare a ta. Esti transanta, dar nu uita ca nu detii adevarul absolut. Fiecare isi formeaza scara de valori in functie de ceea ce a trait, intrebandu-se daca e sau nu ceea ce a dorit: si de aici si o serie de criterii de a-si alege un partener. Dusurile reci din viata m-au facut mai pragmatica, dar nu materialista.
Prietenul meu, artist, scriitor, cu un stil de viata cam boem si visator, imi multumeste ca sunt asa, cu simt practic si constienta de ceea ce vreau: macar unul dintre noi e cu picioarele pe pamant.
Ah, in curand va iesi cel de-al doilea roman al sau, care imi va fi dedicat: faptul ca va fi citit de mii de ochi imi da satisfactie si aici iar se oglindeste valoarea mea in ochii lui. Dedicatia nu a fost o conditie, ci o evolutie.
Si e tot un cadou.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala, sexualitatea si stabilitatea economica.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
MissParker spune:
quote:
Originally posted by daniela_b
Am citit ce s-a mai scris pe aici si am ramas cu gura cascata de uimire ( o spun fara ironie, pe cuvint de onoare!).
Si va spun si de ce...Eu (mai simplist idealista asa...) credeam ca iubirea este un concept sa-i zicem divin si ca e singurul sentiment capabil sa te ridice, ilumineze, salveze.
Ca e o stare profunda, rascolitoare, inexplicabila aproape.
Cind colo, citesc ce scriu citeva dintre voi si ma trezesc ca am plecat de la niste principii de intelegere profund gresite si ca ce-am simtit eu in viata mea, a fost ceva banal, aiurea, cai verzi pe pereti ( fiind pentru mine total neconditionat), ca de fapt trebuia sa caut alte conotatii si conditii ca sa pot declara ca a fost iubire adevarata si ca iubitul meu sot n-ar fi avut niciodata o sansa reala sa-si gaseasca iubirea prin mine (asa imi place sa cred, ca ne-am gasit-o), odata ce era paznic cind am inceput sa ne iubim (ca de cunoscut il cunosteam de mult timp) si venea la intilniri de iubire tainica (oare pot sa le spun asa plimbarilor prin parcuri, in lumina noilor descoperiri despre iubire?) imbracat in shuba repartizata de la intreprindere ( ca incerca sa faca economie in vremea aia asa ca nu si-a mai cumparat geaca de iarna. Zgircitul!
Stau deci si ma intreb, ce-o fi fost "cu noi"? Iar zic, dupa ce am citit ce ati scris, mi se pare ca ce-am simtit a fost ceva patetic, jalnic, disperat si n-o fi fost iubire....fiindca nici urma de conditionari, nici urma de calcule si cred ca am o buba la cap daca cizmele lui jegoase si shuba lui cu doua numere mai mici nu m-au facut nicio clipa sa bat in retragere.
De aceea am si intrebat citeva pagini mai inainte, despre ce fel de iubire vorbim la subiectul asta? Ca m-ati zapacit.
Dar chiar si asa, cu toata zapaceala, pina sa refac traseul acestei mari iubiri ( asa cum am crezut ca e) si sa o reevaluez, vreau totusi sa va spun ca imi cam vine sa tin cu dintii de parerea mea actuala, fiindca nu vreau sa cred ca atitia oameni, de-a lungul vremii, si-au batut mintea, gura, penelul, pana de scris, pentru ceva ce ar putea fi inteles ca banal (si usor materialist).
Parerea mea:
Iubirea este "peste toate" si ESTE neconditionata.
Daca intervin conditii atunci nu mai este iubire ci o confuzie fericita( confundare a unui sentiment cu altul, cu atasamentul, cu atractia fizica, senzatii puternice in preajma partenerului, cu o relatie plina de satisfactii, nevoia de a fi protejat, gasirea unei stari de bine si incercarea de pastrare a acesteia etc).
Am auzit cindva intr-un film ("playing by heart") o replica ce mi-a placut mult si care, uite ca ma indeamna sa nu mai vorbesc asa mult despre iubire, mai degraba sa o simt si gata (citez aproximativ):
"Talking about love is like dancing about architecture.
".
p.s. Eu sint o norocoasa si pot spune cu precizie momentul precis in care m-am umplut de iubire.
Povestioara s-ar putea numi "boaba de cafea"si am mai scris-o pe forum in varianta amanuntita, acum o scriu pe scurt:
Intr-o dimineata, in toata ingimfarea si pretiozitatea mea, i-am dat telefon celui ce avea sa-mi devina sot si i-am spus: asculta, m-am hotarit sa accept invitatia ta la cafea, fa deci o cafea, ca vin in vizita la tine, vreau sa vad unde stai( si cum, dar asta nu i-am zis).
Am vrut sa fiu "bandita" si sa-l prind nepregatit.
Dupa jumatate de ora am ajuns la el acasa, in aer pluteau aburi, pe aragaz ibricul fierbea ca nebunul dar NU mirosea a cafea.
M-am asezat, cam strimbind din nas recunosc, pe un fotoliu prapadit si priveam superior la baiatul acela emotionat care se foia incurcat de colo-dincolo.
Mi-a asezat (
Si mi-a zis: "n-am mai gasit in borcan decit o boaba, sarantocul de mine ...nici cafea n-am! Dar ti-o dau tie... pe toata!"
Puteti sa ma credeti nebuna dar in clipa aceea ( nu stiu de ce...) mi s-au inmuiat picioarele si am inceput sa-l iubesc. Exact in clipa aceea! Cum v-am zis, norocoasa...
Qi
daniela_b,
Ca mai intotdeauna, ceea ce scrii tu imi incalzeste inima. Suntem doua norocoase! Eu stiu exact despre ce vorbesti.
In 2001, cand l-am cunoscut pe actualul meu sot, el abia venise in Germania cu green card, statea intr-o camaruta de camin, n-avea de nici unele, prima impresie (daca e sa ma iau dupa criterii exprimate pe paginile astea) ar fi trebuit sa fie jalnica (fara avutie, putin chelios, cracanat, buze subtiri, imbracat cu prea putin gust etc.) si cu toate astea dupa scurt timp inima mea a simtit ca in sufletul lui exista ceva frumos si deosebit, care merita descoperit si iubit.
De aceea spun si eu, ca si tine: iubirea ori este ori nu este. Si cand este, este intotdeauna si inevitabil neconditionata. Restul e pacaleala, confuzie, iluzie si tot asa.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by nume
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Si de ieri mi-a incoltit in minte posibilitatea. Nu doresc sa ma cert si sa ofensez pe nimeni, nu vreau sa ranesc sentimentele nimanui.
nume
Nume, eu nu te inteleg gresit.
Te inteleg pentru ca "te" caut, caut sa pricep ce spui.
Nici eu nu vreau sa ma
cert si sint convinsa ca nici tu, chiar fara sa o fi spus tu, eu o stiam. Nici vorbele si nici tonul tau nu "cauta" cearta sau ofensa.
Totusi, pe pagina 1 se discuta despre iubire neconditionata (versus cea conditionata), pe pagina asta deja discutam despre relatii de succes care implica sau nu iubirea, functie de asteptari.
Ceea ce este o alta discutie, separata!
Se spune: daca vrei sa stii ce e iubirea, iubeste si atit!
Mi-e groaza sa aflu ca au disparut valorile spirituale, nebunia iubirii, surisul interior, lasind loc valorilor materiale ( nu ma refer la bani, ma refer la orice tine de asteptarile de care vorbeati: "sa-mi ofere cadru propice unei vieti de familie lipsite de griji", "sa ma poata purta in locurile pe care doresc sa la vizitez, ca dovada de iubire", "sa-mi acorde timp si cadouri, ca masura a iubirii reale".
Sa nu va suparati pe mine dar asta poate oferi si-un cimpanzeu, perechii sale: niste banane mai coapte, un batz plin cu furnici-surpriza la vreme de seara, o pozitie sociala si de mare efect celei cu care s-a imperecheat si pe care o impune in grupul de femele al clanului, posibilitatea miscarii intr-un cimp mai vast, cu roade mai bune, masculul dominant poate face asta!
Eu zic ca putem mai mult de atit.
Si mai zic sa aveti mare grija cu iubirea, s-ar putea sa treceti pe linga ea asteptind "dovezi" ce pot fi atinse, vazute.
Qi
Elise spune:
quote:
Mi-e groaza sa aflu ca au disparut valorile spirituale, nebunia iubirii, surisul interior, lasind loc valorilor materiale
Apropo de ce spunea Daniela... cred ca asta e cea mai buna definitie: "surisul interior".
Mie mi s-a intimplat sa ma "pocneasca" cite un suris din asta nu numai interior, ci si exterior. Fara justificare.
Zimbeam pur si simplu oamenilor pe strada, eram in culmea fericirii...si de ce... pentru ca m-am intilnit cu X si am baut un suc la o terasa prapadita si sub valoarea mea
, si m-a si dus cu tramvaiul pina acolo.X.-ul era foarte insurat, n-aveam nici un fel de astepari de la el, da' eram pur si simplu fericita pentru acele citeva clipe in care ne-am privit in oki, fredonam pe srada.....
Naivitate, probabil, dar eram asaaaaaaa de fericita, incit cred ca as fi fost mult mai saraca sufleteste fara acele clipe gratuite de "prostie" si "subevaluare".
Elise & BBLisa
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by blue eyes
Si inca ceva: barbatilor adevarati, celor care sunt pregatiti sa accepte provocarile de orice gen intr-o relatie, le plac femeile care sunt cu picioarele pe pamant, care stiu ce vor de la viata si de la ei.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala, sexualitatea si stabilitatea economica.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Ce "grozav" ar fi sa fie asa! Din pacate multor barbati adevarati inca le mai plac drept partenere femei aparent vulnerabile, altfel ii baga in ceata, le cam clatina propria personalitate, propriile principii.
Si ce ma rog inseamna barbat adevarat? Care-s aia neadevarati? Citi sint? Cum ne "pazim" de ei? Ce facem cu ei? Ii aruncam la gunoi? Daca un barbat poarta gene "de geniu" , se raporteaza la cunoasterea dincolo de "realitate", are capacitati emotionale iesite din comun dar nu stie sa "agate" o partenera sau nu poate, se numeste ca e un incapabil, nu poate trezi iubirea, nu poate trezi nimic?
Exemplu concret: Stephen Hawking
http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_Hawking
Pe Stephen nu-l poate iubi nimeni?
Qi
Elise spune:
blue eyes,
n-am pretentia deloc ca detin adevarul absolut... ce vreau eu este sa subliniez diferentza dintre ce simti si ce alegi.
Poti foarte bine sa fii indragostita (e tot o forma de iubire...neconditionata) sau sa iti pese de cineva, sa iti pese atit de mult incit sa te afecteze daca o duce bine sau prost, fara sa ai nici o relatie cu el. Nici avantajoasa, nici neavantajoasa. Faptul ca nu esti cu el intr-o relatie avantajoasa tie nu inseamna ca fata de respectivul n-ai niste sentimente, ca evenimentele din viata lui nu iti provoaca indirect bucurie, tristete, etc.
Pentru asta individul respectiv nu trebe sa fie nici frumos, nici destept, nici cu bani - nu-ti trebuie nici macar garantii ca si el e interesat de tine si cum o duci tu.
Asta e ceea ce simti.
Si nu prea e sub controlul ratiunii.
A alege e altceva: daca, de exemplu, n-as putea trai fara icre de Manciuria la prinz, n-as alege pe cineva care nu mi le poate da, pentru ca ne-am chinui unul pe altul - dar n-are a face cu ce simt pentru respectivul. Ba chiar il evit, pentru ca m-as chinui si pe mine, l-as chinui si pe el. Si imi pasa de binele amindurora.
Deci pot sa il iubesc dar nu prefer sa stau cu el din motive obiective.
Sau pot sa nu iubesc pur si simplu si atunci sa aleg varianta cea mai avantajoasa. Nu-mi pasa sa fac fericit pe nimeni, in afara de mine - deci prefer ce imi e mai bine mie. Nimc rau in asta. Numai ca nu-i iubire. E alegere.
Poti sa spui "aleg sau nu sa fiu cu el" dau nu poti sa spui "aleg sa-l iubesc sau sa nu-l iubesc pe el".
Daca respectivul are o influentza asupra starii tale de spirit - si pentru tine e foarte important sa ii fie lui bine, la fel de important ca a-ti fi tie bine, asta e, exista niste prapadite de sentimente pe care nu le alegi si nici nu le poti amputa, in pofida contextului neprielnic sau a concluziilor rationale.
Cam asta este diferentza intre "ce simti" si "ce alegi".
Daca le confunzi, inseamna ca partea cu "ce simti" e inexistenta, si in locul ei strecori justificarea unei decizii.... care n-are nici o legatura cu iubirea, de fapt.
Sper ca acum a fost mai clar un pic.
PS: in exemplul cu sotul care pleaca: poti sa spui ca il iubesti neconditionat, asa cum spune MissParker, cind inca poti sa te bucuri ca el ca o duce bine cu noua nevasta, in pofida a ceea ce ti-a facut tie.
Oricum nu poti sa-l opresti.
Diferentza este in ceea ce simti, nu in ceea ce faci, ca in cazul asta nu tu ai putere de decizie.
Majoritatea femeilor in situatia asta banuiesc ca ii doresc exului tot raul din lume, nu tot binele.
Elise & BBLisa
Rosey spune:
quote:
Originally posted by nume
Asta-i atac la persoana? Care parte sau cuvant?
Vai draga mea, dar tu chiar nu esti constienta de conotatiile depreciativ-ironice ale propriilor afirmatii?
quote:
In general nu este ok pt. ca nu face parte din cultura si educatia noastra sa ne dorim o gheisha-barbat.
In momentul in care acorzi acest rol pasiv, de obiect, indiferent de care dintre membrii cuplului vorbesti, ii atasezi si o conotatie negativa pt ca il obiectivezi, il reduci la o serie de calitati neproductive in economia cuplului. Eu una nu imi doresc dar nu am nimic impotriva acestui gen de cuplu.
Si totusi exista multe trophy wives. Dar cumva, la o femeie e mai acceptabil rolul asta pasiv, pt ca asa am fost conditionati dpdv cultural. Nu mi se pare fair.
quote:
da-mi un exemplu de barbat care traieste in umbra sotiei si noi toate il apreciem ca barbat pt. asta (nu considera compasiunea/simpatia ca apreciere).
Dar pt o femeie e ok sa traiasca "in umbra barbatului" ei? Daca militezi pt egalitate, daca sustii, ca mai sus, ca ambii parteneri ar fi neproductivi in postura pasiva - atunci de ce totusi apreciem ca femei pe multe din cele care traiesc "in umbra barbatului"?
Cred ca e un cerc vicios aici. Daca el castiga mai putin ca ea, este "in umbra ei". Daca ea castiga mai putin, ea poate compensa prin alte calitati. Deci nu isi pierde stima noastra.
Insa daca cumva ea castiga mai multi bani relatia e destinata esecului, ea se masculinizeaza, el devine complexat si totul se duce de rapa. Am inteles bine teoria sau nu?!
nume spune:
Violeta si Luna (sper sa nu gresesc in a identifica din memorie postarile voastre),
parerea mea este ca e o irosire sa iubesti un om care a plecat dintr-un motiv sau altul din viata ta. Este o irosire dureroasa… o neputinta de a iesi din tiparul afectiv stabilit de o relatie care pune in primejdie posibilele relatii viitoare.
E o iubire frumoasa dupa acelasi calapod care ne-a ne-a initiat in suferinta afectiva cand eram adolescenti. Din punctual meu de vedere nu e un ideal, o iubire curata ci un chin. Nu stiu…sper ca ma fac inteleasa…
Pentru mine iubirea presupune reciprocitate.
Blue Eyes, mi se pare ca viata ta e absolut ok #61514; …parca am mai zis…
Elise, pe bune daca inteleg de ce te cramponezi de notiunea de provider. Pe care de altfel tu ai adus-o in discutie.(Cauta postarile din urma ca sa-ti dai seama. Daca am facut vreo remarca a fost numai ca urmare la o postare de a ta. Cred ca iei totul prea personal si aperi o pozitie care ti se pare avantajoasa…pt ca tu te-ai simtit bine in ea sau pt. ca existenta ei trecuta consideri ca-ti creaza un ascendent actual in relatie. Gandeste pozitia asta altruist, cu grija pt barbatul implicat/iubit si din prisma relatiei.) Paradoxal, cine e provider conteaza din alte motive decat materiale.
N-am spus(te rog sa verifici) ca o femeie provider este asexuata, ci ca… aduce relatia intr-un mediu asexuat, se masculinizeaza in ochii barbatului ei. Sesizezi diferenta?
Faptul ca nimeni nu gaseste un exemplu celebru/cunoscut de relatie fericita in care femeia e provider(nu conjunctural ci definitoriu)…spune ceva despre ipostaza asta.
Daniela, ai dreptate perfecta. S-a trecut de la iubire la feluri de a detecta implicarea, la relatii in general si tipuri de relatii in particular, de la abstract la concret. Asa a evoluat discutia. Daca nu era interesant, nu evolua…zic eu…
In majoritatea dialogurilor libere prelungite oamenii aduc argumente care schimba cursul initial. Daca repetam aceleasi argumente in nestire nu suntem convingatori si se intrerupe dialogul.
…O alta problema ar fi ca neintelegerea interlocutorului genereaza ostilitate… blocheaza comunicarea. Practic, daca stim chestia asta totul devine mai putin personal…
Elise…la penultima ta postare… Relaxarea materiala nu se refera decat in prima faza la lux, la tersase ``sub valoarea ta`` sau la calatorii cu tramvaiul care-ti par ciudate. Adevarata relaxare materiala care-ti da liniste mentala este sa mergi la terasa aia fara sa o compari cu un standard fixat, sa iei tramvaiul pt. ca e mai efficient si in general sa nu consideri standarde impuse de societatea de consum…deoarece consumul nu mai e o aspiratie si o prioritate. Asa vad eu fara sa vorbesc din experienta…
Rosey, poti te rog sa raspunzi concret la intrebare? Nu printr-o intrebare?
Rosey intrebarea 2: Daca ea tine sa-si faca o virtute din asta, da. Relatia e sortita esecului si nici n-o sa-si dea seama de ce. O sa se intrebe unde a gresit cand ea a dat ata de mult… Daca o face a la longue(o viata) si pretinde ca nu e real ca sa-i protejeze orgoliul masculin… merge o vreme…dar tot se aduna frustrari de ambele parti. Deci e un tipar gresit. E o constatare de-a mea pe care o consider de bun simt in lipsa unui exemplu contrar.
De ce?! Gasiti voi un raspuns.
nume
blue eyes spune:
Recitind vad ca am riscat sa trec drept materialista, prin prisma faptului ca am exprimat cam radical niste idei. De aia am si facut ceea ce eu nu am facut pe forumul asta: sa dau amanunte din viata mea privata.
Daniela: Ce "grozav" ar fi sa fie asa! Din pacate multor barbati adevarati inca le mai plac drept partenere femei aparent vulnerabile, altfel ii baga in ceata, le cam clatina propria personalitate, propriile principii.
- Da, am cunoscut asta pe pielea mea: intimidat de capacitatile mele net superioare lui a incercat, si reusit, pentru o perioada sa ma sufoce. Pragmatismul meu e, in parte, rezultatul acelei perioade.
Elise: blue eyes, n-am pretentia deloc ca detin adevarul absolut... ce vreau eu este sa subliniez diferentza dintre ce simti si ce alegi.
- Faptul ca te exprimi asa de transant si dai des exemple di viata ta, imi lasase impresia ca te iei drept punct de reper. In legatura cu a alege: cand eram single frecventam cursuri universitare, conferinte, manifestari culturale, biblioteci su dorinta, mai mult sau mai putin constientizata, ca-l voi intalni pe cel potivit in acel mediu. Da, si asta era o alegere: alegeam ce fel de partener vreau si acum am unul care apartine acelui mediu. O suna cam neromantic, dar asta e!
Tot Elise: Apropo de ce spunea Daniela... cred ca asta e cea mai buna definitie: "surisul interior".
Mie mi s-a intimplat sa ma "pocneasca" cite un suris din asta nu numai interior, ci si exterior. Fara justificare.
Zimbeam pur si simplu oamenilor pe strada, eram in culmea fericirii...si de ce... pentru ca m-am intilnit cu X si am baut un suc la o terasa prapadita si sub valoarea mea , si m-a si dus cu tramvaiul pina acolo. X.-ul era foarte insurat, n-aveam nici un fel de astepari de la el, da' eram pur si simplu fericita pentru acele citeva clipe in care ne-am privit in oki, fredonam pe srada.....
Naivitate, probabil, dar eram asaaaaaaa de fericita, incit cred ca as fi fost mult mai saraca sufleteste fara acele clipe gratuite de "prostie" si "subevaluare".
- Ehe, cunosc asta: zambetul ala tamp, cand eram indragostita topita si ma duceam cu mijloacele de transpot in comun la punctul de intalnire numai ca sa ma intalnesc cu el, tot insurat, fara planuri de viitor...
V-am spus povestea mea, incalec p'o sa si ma duc la treaba mea. Un placut sfarsit de saptamana tuturor: romantici, pragamtici, la iarba verde sau in restaurant cu pretentii.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala, sexualitatea si stabilitatea economica.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!