iubire neconditionata
Raspunsuri - Pagina 10
oana1177 spune:
Nume, Blue eyes, de acord cu voi 
O
blue eyes spune:
Si inca ceva: barbatilor adevarati, celor care sunt pregatiti sa accepte provocarile de orice gen intr-o relatie, le plac femeile care sunt cu picioarele pe pamant, care stiu ce vor de la viata si de la ei. 
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala, sexualitatea si stabilitatea economica.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
daniela_b spune:
Am citit ce s-a mai scris pe aici si am ramas cu gura cascata de uimire ( o spun fara ironie, pe cuvint de onoare!).
Si va spun si de ce...Eu (mai simplist idealista asa...) credeam ca iubirea este un concept sa-i zicem divin si ca e singurul sentiment capabil sa te ridice, ilumineze, salveze.
Ca e o stare profunda, rascolitoare, inexplicabila aproape.
Cind colo, citesc ce scriu citeva dintre voi si ma trezesc ca am plecat de la niste principii de intelegere profund gresite si ca ce-am simtit eu in viata mea, a fost ceva banal, aiurea, cai verzi pe pereti ( fiind pentru mine total neconditionat), ca de fapt trebuia sa caut alte conotatii si conditii ca sa pot declara ca a fost iubire adevarata si ca iubitul meu sot n-ar fi avut niciodata o sansa reala sa-si gaseasca iubirea prin mine (asa imi place sa cred
, ca ne-am gasit-o), odata ce era paznic cind am inceput sa ne iubim (ca de cunoscut il cunosteam de mult timp) si venea la intilniri de iubire tainica (oare pot sa le spun asa plimbarilor prin parcuri, in lumina noilor descoperiri despre iubire?) imbracat in shuba repartizata de la intreprindere ( ca incerca sa faca economie in vremea aia asa ca nu si-a mai cumparat geaca de iarna. Zgircitul!).
Stau deci si ma intreb, ce-o fi fost "cu noi"? Iar zic, dupa ce am citit ce ati scris, mi se pare ca ce-am simtit a fost ceva patetic, jalnic, disperat si n-o fi fost iubire....fiindca nici urma de conditionari, nici urma de calcule si cred ca am o buba la cap daca cizmele lui jegoase si shuba lui cu doua numere mai mici nu m-au facut nicio clipa sa bat in retragere.
De aceea am si intrebat citeva pagini mai inainte, despre ce fel de iubire vorbim la subiectul asta? Ca m-ati zapacit.
Dar chiar si asa, cu toata zapaceala, pina sa refac traseul acestei mari iubiri ( asa cum am crezut ca e) si sa o reevaluez, vreau totusi sa va spun ca imi cam vine sa tin cu dintii de parerea mea actuala, fiindca nu vreau sa cred ca atitia oameni, de-a lungul vremii, si-au batut mintea, gura, penelul, pana de scris, pentru ceva ce ar putea fi inteles ca banal (si usor materialist).
Parerea mea:
Iubirea este "peste toate" si ESTE neconditionata.
Daca intervin conditii atunci nu mai este iubire ci o confuzie fericita( confundare a unui sentiment cu altul, cu atasamentul, cu atractia fizica, senzatii puternice in preajma partenerului, cu o relatie plina de satisfactii, nevoia de a fi protejat, gasirea unei stari de bine si incercarea de pastrare a acesteia etc).
Am auzit cindva intr-un film ("playing by heart") o replica ce mi-a placut mult si care, uite ca ma indeamna sa nu mai vorbesc asa mult despre iubire, mai degraba sa o simt si gata (citez aproximativ):
"Talking about love is like dancing about architecture.
".
p.s. Eu sint o norocoasa si pot spune cu precizie momentul precis in care m-am umplut de iubire.
Povestioara s-ar putea numi "boaba de cafea"
si am mai scris-o pe forum in varianta amanuntita, acum o scriu pe scurt:
Intr-o dimineata, in toata ingimfarea si pretiozitatea mea, i-am dat telefon celui ce avea sa-mi devina sot si i-am spus: asculta, m-am hotarit sa accept invitatia ta la cafea, fa deci o cafea, ca vin in vizita la tine, vreau sa vad unde stai( si cum, dar asta nu i-am zis).
Am vrut sa fiu "bandita" si sa-l prind nepregatit.
Dupa jumatate de ora am ajuns la el acasa, in aer pluteau aburi, pe aragaz ibricul fierbea ca nebunul dar NU mirosea a cafea.
M-am asezat, cam strimbind din nas recunosc, pe un fotoliu prapadit si priveam superior la baiatul acela emotionat care se foia incurcat de colo-dincolo.
Mi-a asezat (tremurind) o ceasca mica de sticla in care era niste apa fierbinte in care plutea o boaba de cafea si am crezut ca ride de mine.
Si mi-a zis: "n-am mai gasit in borcan decit o boaba, sarantocul de mine ...nici cafea n-am! Dar ti-o dau tie... pe toata!"
Puteti sa ma credeti nebuna dar in clipa aceea ( nu stiu de ce...) mi s-au inmuiat picioarele si am inceput sa-l iubesc. Exact in clipa aceea! Cum v-am zis, norocoasa...
Qi
blue eyes spune:
Oana, multumesc.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala, sexualitatea si stabilitatea economica.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Elise spune:
Blue_eyes,
am citit exact ce ai scris si poti sa citesti si tu pe paginile anterioare, in caz ca ai uitat.
Nu consider ca imi scade valoarea mea de om daca iubesc pe cineva fara BMW. N-are nici o treaba cu respectul meu pentru mine insami. Daca pe asta se bazeaza respectul de sine, e un fundament fragil.
Eu nu ma definesc prin barbatul in dreapta caruia stau.
Ma definesc prin ce sint eu.
Si imi permit sa "aloc" ce sentimente vreau si cui vreau fara sa imi fie teama ca pic de pe vreun piedestal.
Nume - apropo de CV, sa iti rapsund la intrebari.
L-am cunoscut pe barbatu-meu cind eram doi parliti - am avut "stabilitate financiara" inainte sa-l cunosc pe el, s-a dus cu totul, am ramas eu si o cafea, vorba Danielei.
Si cam atunci mi-am cunoscut barbatul.
In aceeasi situatie cu mine.
Ne-am vazut, ne-am placut si m-am mutat la el cu blugii d epe mine is atit.
Nu stiam nici cum il cheama.
So, ne-am intrerupt maretele studii pentru sase luni, timp in care am stat inchisi in "resedintza", "mi-a facut praf rochiile mele scumpe", ne-am calcat pe pantofi si nu ne-a trebuit nici Paris, nici viata sociala.
Ba, pentru ca nu castiga nimeni nimic, deoarece "evadasem" social, fumam cite o tzigara amindoi, uneori. Dar eram foarte, foarte fericiti. E una din amintirile cele mai frumoase.
N-aveam bani de mare, asa ca ieseam si ne pirleam pe uscat la o terasa, dar n-as fi dat asta pe nici un loc exotic din lume.
Dupa sase luni am discutat cu omul meu si ne-am gindit ca acum, ca tot ne-am gasit, hai sa ne apucam sa castigam una-alta, sa ne facem un cuib.
Casa aveam eu - dar o casa goala.
Si ne-am mutat in casa goala, cu datorii la intretinere si fara lumina, si prima m-am angajat eu - am avut mai mult noroc.
Eram inca studenta.
Si angajatorul era o companie de top, multinationala, care m-a trimis urgent pe la specializari si an crescut rapid citeva leveluri.
El si-a gasit un job dupa vreo 6 luni, mai prost platit.
In timpul asta ne-am amenajat voiosi "cuibul" la care visam si n-am avut nici un fel de regrete sau discutii, doar vise.
Ce paradox, nu?!! Si ce fraiera?
Varsam eu purcoiul de bani si inca mai aveam viata sexuala?!
In anii urmatori, a urcat mai lent ca mine -nu din motive de "valoarea mea superioara", ci pentru ca am nimerit eu alt drum. Ca sa "cresti" e necesar si sa ai sansa sa o faci.
Nu mai intru in detalii, am avut probleme cu carul, am fost pe punctul sa ne despartim cind am descoperit ca nu putem avea copii - relatia noastra inca scartzaie, DAR niciodata motivul nu a fost cel financiar. Pur si simplu ne-am descoperit limita, "conditia" cu care iubim atunci cind am vrut sa devin mama.
Si, daca n-as fi reusit, l-as fi lasat.
Deci nici eu nu iubesc neconditionat - dar mi-am descoperit conditiile pe un pat de spital.
La ora actuala eu stau cu bb, el castiga - recent - comparabil sau chiar putin mai mult decit o faceam eu inainte sa demisionez pentru a avea grija de bb.
Ducem o viata stabila financiar cu banii lui si atit. N-avem BMW, avem in schimb doua mashini comparabile. Am vazut impreuna jumatate din Europa, acum avem de gind sa o vedem in trei.
Nu-mi fac probleme pentru ziua de maine, insa o sa imi reiau jobul saptamina viitoare pentru ca mi-am dat seama ca o particica din mine are nevoie si de asta: de adrenalina, de provocarile de acolo. Si pentru ca vreau sa ii dau copilului meu - care e fetitza - o alta perspectiva decit cea de mama casnica.
Am regretat ca n-am ales sa fiu trophy wife?
Dap, vreo luna. Cind bblisa era foarte mica si eram convinsa ca n-ams a ma pot desprinde de ea vreoadta, iar barbatu-meu inca era in discutii pentru pozitia actuala.
Timpul a demonstrat ca nu pot sta acasa nici macar doi ani, nu numai pentru totdeauna. Pentru ca nu pot. EU nu pot. Nu sint construita asa. Indiferent de stabilitatea financiara.
Si tot timpul a demonstrat ca "pirlitul" initial ma poate surclasa atit profesional cit si financiar. Si n-aveam nici o garantie pentru asta cind l-am luat.
La ora actuala, daca el ar vrea sa renunte la job, mi-ar fi indiferent.
Poate sa se duca sa pescuiasca toata ziua.
Poate sa joace Solitaire.
Nu cred ca vrea - dar, din punctul meu de vedere, poate.
O fi fost complexat vreodata?
O fi fost.
Desi am pornit de la acelasi punct.
Uite ca si-a depashit complexele, n-am devenit "asexuata" nicidaota - nici eu pentru el, nici el pentru mine. Toate finantele noastre se varsa ina celasi loc, si ia fiecare cit are nevoie. Mi se pare normal sa contribuim amindoi - fiecare cind si cum poate - si sa nu ma definesc in fata lui prin bani. Acasa sint nevasta lui, el este sotul meu, si atit. N-am avut apasari de genul "nu-l merit sau nu ma merita". Daca ne-am luat, inseamna ca pe undeva ne meritam, sintem sacul si petecul.
So, inteleg ca nu m-am respectat, daca n-am facut nici o evaluare, nimic?
Daca as fi luat vreun cont gras, ar fi fost oare vreo diferentza ACUM? Si as fi putut sa trec oare, pentru BMWul lui, peste probleme peste care abia am trecut cu cu cineva pe care il iubesc si ma iubeste pina la cer si inapoi?
Calculele astea initiale mi se par - pe linga meschine - inutile.
Nu stii niciodata ce iti ofera ziua de maine.
Tot ce poti sa stii este ca veti fi mereu in aceeasi barca, va fi alaturi de tine si vei fi alaturi de el indiferent de fluctuatiile bursei. Si nici asta nu e sigur - eu garantam ca nimic nu se poate interpune intre noi, uite ca a aparut ceva ce ar fi putut.
Elise & BBLisa
nume spune:
Ileanna,
``nume, multumesc, asa este
dar sa stii k toate remarcile mele sunt personale, nu doar aia. Daca sunt naive ... nu m-am gandit, dar voi medita.``
Am spus ca remarca e personala pt. ca se refera personal la mine, pt. ca iese din sfera generalitatilor.
Rosey,
quote:
Originally posted by nume
Rosey, pun remarca ta pe seama faptului ca ti-a ramas in minte si rezoneaza ultimul substantiv folosit de mine in postarea aia lunga :)
nume
``Asta-i atac la persoana. Daca nu iti convine ce spun, ai putea macar sa dai argumente concrete, pt ca un ton condescendent nu ma va atinge.``
Asta-i atac la persoana? Care parte sau cuvant?
Elize,
``nume,daca pentru o femeie este ok "sa aiba calitati fara situatie materiala, si sa astepte de la partener sa-i asigure situatia materiala" - absolut ok, criteriile difera, bla bla - de ce n-ar fi ok si invers?
Aici criteriile brusc nu mai difera?!``
Este ok in masura in care un muza-barbat(extrema cazului enuntat de tine) este sotul pe care ti-l doresti. Chiar am subliniat: atat timp cat schimbul e estimat ca fiind corect de catre ambii, care e problema?
In general nu este ok pt. ca nu face parte din cultura si educatia noastra sa ne dorim o gheisha-barbat.
In momentul in care acorzi acest rol pasiv, de obiect, indiferent de care dintre membrii cuplului vorbesti, ii atasezi si o conotatie negativa pt ca il obiectivezi, il reduci la o serie de calitati neproductive in economia cuplului. Eu una nu imi doresc dar nu am nimic impotriva acestui gen de cuplu.
``Teoria despre "masculinizarea " femeii cu bani e cam naiva - si pretindeai ca personal ai o situatie financiara stabila, deci ar fi trebuit sa stii ca asta nu face sa-ti creasca barba.
Sau nici situatia nu era un exemplu personal, ci general?``
Am spus in mod repetat ca nu e o dovada de tact pt. o femeie sa dea senzatia ca are tot/nu-I trebuie nimic. Observi nuanta? Nu am spus niciodata ca e mai bines a nu aiba.
Pt. ca in situatiile in care ea este provider si tine sa afiseze/stabileasca asta, in timp, se creaza dizarmonii/dezechilibre.
Iti propun un exercitiu simplu care pe mine m-ar edifica si pe care eu l-as putea sustine in sprijinul ideii mele:
1. Da-mi un exemplu pozitiv concret de astfel de relatie care s-a dovedit a fi eficienta/rezistenta; din filme, carti, reviste de scandal.
2. Gaseste un exemplu de barbat care este fericit de pozitia lui traind in umbra sotiei.
3. Si pt claritate; perceptia societatii: da-mi un exemplu de barbat care traieste in umbra sotiei si noi toate il apreciem ca barbat pt. asta (nu considera compasiunea/simpatia ca apreciere).
nume
Elise spune:
quote:
Iti propun un exercitiu simplu care pe mine m-ar edifica si pe care eu l-as putea sustine in sprijinul ideii mele:
1. Da-mi un exemplu pozitiv concret de astfel de relatie care s-a dovedit a fi eficienta/rezistenta; din filme, carti, reviste de scandal.
2. Gaseste un exemplu de barbat care este fericit de pozitia lui traind in umbra sotiei.
3. Si pt claritate; perceptia societatii: da-mi un exemplu de barbat care traieste in umbra sotiei si noi toate il apreciem ca barbat pt. asta (nu considera compasiunea/simpatia ca apreciere).
tocmai ti-am dat un exemplu mai sus.
A trait "in umbra mea" fiind ok amindoi cu situatia, pina am luat-o eu pe alte cimpii si am renuntat la job, ca acum sa traiesc eu in umbra lui.
Desi expresia cu "umbra" este nefericita.
Nu neaparat ala care castig bate cu pumnul in masa acasa....
Nu ti se pare fair?
Mie, overall, mi se pare.
Sintem egali... cind nu aduce unul bani, aduce altul - rolurile se schimba sau nu, care e problema? "Banii" sint oricum comuni, fiecare are contributia pe care i-o permite contextul sau preferintele proprii la un moment dat, atita timp cit ne permitem oricum ce ne dorim.
Odata cu inversarea providerului, nici eu nu mi-am schimbat atitudinea fata de el, nici el fata de mine. Nu-l consider mai barbat acum, sau el pe mine mai femeie pentru ca stau acasa si cresc bbul.
Asta a fost exemplul cel mai la indemina de "a te ghida dupa sentimente" vs. "a calcula".
Ca despre asta se discuta.
Nu ce e aia saraca "iubire" desueta ci ce rost are sa o mai pastram, de ce sa nu o anulam de tot si sa facem o licitatie in schimb, ca persoane rationale si care se respecta ce sintem.
Elise & BBLisa
daniela_b spune:
quote:
Originally posted by nume
Iti propun un exercitiu simplu care pe mine m-ar edifica si pe care eu l-as putea sustine in sprijinul ideii mele:
1. Da-mi un exemplu pozitiv concret de astfel de relatie care s-a dovedit a fi eficienta/rezistenta; din filme, carti, reviste de scandal.
2. Gaseste un exemplu de barbat care este fericit de pozitia lui traind in umbra sotiei.
3. Si pt claritate; perceptia societatii: da-mi un exemplu de barbat care traieste in umbra sotiei si noi toate il apreciem ca barbat pt. asta (nu considera compasiunea/simpatia ca apreciere).
nume
Eu folosesc exercitiul amintit ( si caruia nu i-as spune "simplu") ca sa te intreb ce legatura are cu iubirea.
Nume, am impresia ca nu mai vorbim despre iubire aici ci despre relatii reusite si "secretul succesului".
Cu riscul de-a parea persistenta in "naivitatea celui ce crede in iubire pura" sau in prostie (in sensul frumos al cuvintului
), eu tot nu vad de ce spui ca alegerea unui partener capabil sa-ti ofere ceea ce vrei e un mare "succes" ca sa nu mai zic ca eu una nu vad nicio dovada de iubire aici. Serios, ma intristeaza putin felul tau de-a pune lucrurile fiindca sugerezi ca iubirea are treaba cu capacitatea de-a obtine cea mai buna oferta (dintre cele citeva la alegere) si eu speram ca iubirea sta in speranta si disponibilitatea de a darui ce ai mai bun, iubitului/iubitei, nu in a primi si folosi ce este mai bun
la acesta.LE: Eu tot nu inteleg cum s-a transformat iubirea din sentiment intr-o lista de cereri de la partener si intr-o disecare la rece ( nu rationala, ci la rece! a asteptarilor), nu mai simtim cu sufletul, nu ne mai ascultam inima ci gindim sec cine si in umbra cui sta?
La asta am ajuns? La a presupune ca daca ai cu ce, poti fi iubit si poti iubi, daca nu, nu?
Qi
nume spune:
Daniela, parerea ta e cea buna. Altfel, daca citesti cu atentie, nu intra in contradictie cu parerea mea.
Elise, asta e o poveste frumoasa si …contemporana. Nu stiu de ce aperi asa de tare pozitia de femeie-provider. Tu nu esti una dintre ele. Cand aperi sau contesti sustinut o situatie care iti e straina inseamna ca acolo e un conflict, ca este o situatie la care aspiri pt. ca ti se pare justa sau a fost multumitoare pt. tine/ai experiente placute legate de ea. Incearca sa analizezi la rece si ce am spus eu. Da-mi putin credit, Cantareste. Nimeni nu spune ca eu am dreptate, dar e un punct de vedere valid.
Gandeste-te la asta fara incrancenare.
Exemplul personal nu raspunde la nici una dintre intrebarile mele (mai citeste-le o data). Tu ai vrea sa raspunda. Si nu inteleg de ce.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Si de ieri mi-a incoltit in minte posibilitatea. Nu doresc sa ma cert si sa ofensez pe nimeni, nu vreau sa ranesc sentimentele nimanui.
nume
Elise spune:
nume,
"nu sint una din femeile provideri" - in pofida faptului ca am asigurat EU stabilitatea financiara a cuplului vreo 5 ani?! Si veniturile lui erau derizorii?
In conditiile astea imi este straina situatia de provider?!
Nu confunda "provider" cu neimplicarea celuilalt.
Tu te-ai referit strict la situatia femeii provider ca fiind femeie "asexuata", nu la faptul ca celalalt nu vrea sau nu poate sau n-are de unde.
Discutia cu implicarea e paralela de conceptul de "provider".
Daca nu-ti acordam credit, nu mai clapuiam aici...
Dar mi se pare ca "aluneci" pe linga unele sensuri intentionat.
Daca citesti cu atentie ce am scris, o sa vezi ca acopera toate raspunsurile ref. la CV - inclusiv evolutia cuplului vs. citeva versiuni de CVuri comparate.
Elise & BBLisa