Siguranta si nesiguranta in cuplu
Raspunsuri - Pagina 5
nume spune:
Andrada, maturitatea consta in a-l iubi pe celalalt EXACT asa cum este. Nu cum ai crezut, ai visat, ai anticipat ci exact cum e.
Ai inteles gresit. In cuplu efortul nu-l depui ca sa schmbi ceva la celalalt sau in dinamica cuplului ci ca pastrezi interesul celuilalt in timp ce faci chestii de rutina/previzibile. Bine, mai faci eforturi ca sa atingi un tel comun, ca sa intelegi, ca sa fii explicit(a)/sa comunici... Eforturile astea, pe care le faci tu, nu le raportezi decat la tine pt. ca singura persoana asupra careia ai oarece putere(de schmbare sau altfel) esti tu. Dealtfel esti si principalul(a) beneficiara.
Eforturile ca sa-l(o) faci sa-ti corespunda intr-un fel sau altul sunt sortite esecului si oricum nu starnesc nici un interes ci resentimente (mai ales pe termen lung).
Daca in ultimul paragraf te-ai referit la munca fizica si acolo ai gresit. Este numai optiunea ta sa o faci. Iar daca ai ales sa o faci inseamna ca obtii un beneficiu, TU, nu cei din familie, oricare ar fi el: castigi stima familiei sau a celor din comunitate(discutabil), tii situatia familiei sub control(discutabil), obtii recunostinta membrilor familiei sau a altcuiva(discutabil)...
nume
Simo78 spune:
Draga mea Luna....de obicei noi avem cam aceleasi pareri referitor la muuuulte subiecte. Despre asta insa nu stiu ce sa spun.
Tot timpul m-am ferit sa imi pun inima pe tava si evident ca inevitabilul s-a intamplat, individul a plecat si inima mea a necesitat revizii si reparatii generale.
Nu stiu daca neaparat cu sotul meu m-am purtat altfel, insa e cert ca am abordat altfel relatia de la bun inceput ...poate "maturitatea", nu as sti sa explic.
Da, il las sa inteleaga, chiar o declar, ca este tot ce am pe lume (ma rog...pana vine fii`su si dupa aia vede el ), dar totodata i-am explicat sa aprecieze ce are ca poate sa dispara intr-o secunda. Si sentimentul e reciproc.
Da, lumea mea s-ar termina fara el, dar nici victima nu as accepta sa fiu, oricat de grea ar fi recuperarea, si el stie asta... CUm stie? Din pacate in jurul nostru se destrama din ce in ce mai multe relatii sau se transforma in ceva urat....Si de fiecare data ii este foarte clar din ce spun eu ca nu as accepta sa ajungem acolo.
Daca Doamne fereste! se intampla ceva intre noi, as prefera sa ne despartim civilizat, sa ramanem prieteni, deoarece inainte de toate mi-a fost un foarte bun si drag prieten pe care nu as vrea sa il pierd...care pe parcurs s-a transformat intr-o dragoste frumoasa. Si vreau sa o traiesc asa cum este ea! Day by day!
Simona 30+ Matei Hisham
viviana spune:
Chiar daca am o oarecare varsta am inca o parere idilica despre relatiile din interiorul casatoriei si chiar despre casatoria insasi.
Cand ne-am casatorit am spus asa: Daca merge, bine, daca nu, nu, si la revedere.
Pentru ca relatiile interumane sunt atat de fragile ele se pot desface din nimicuri.
Adevar grai-ta cine a spus ca geniul nu este cel ce reuseste in lucurile mari ci in cele marunte.
Casatoria este facuta din multe lucruri marunte, de care trebuie sa tii cont si care iti fac viata frumoasa sau nu.
Tot timpul mi-am pastrat naturaletea si felul meu de a fi. Bune, rele sunt ale mele si astea ma definesc pe mine ca om.
Nu am facut nicodata eforturi pentru a-l atrage si totul a venit de la sine.
Niciodata nu am putut sa pastrez ordine in sifonier, asa ca ne-am separat sifonierele. In al lui nu umblu niciodata.
Nu m-am stresat niciodata sa-i calc sau sa-i cos din proprie initiativa ceva: are nevoie cere. Si tot asa si cu celelalte treburi casnice.
Exceptie face doar gatitul pentru ca fiind o gurmanda imi place sa-l practic.
Lui ii place foarte mult sa primim musafiri sa stam cu prietenii si sa ne bucuram unii de altii. Mie nu prea pentru ca necesita multa munca inainte si multa dupa. Asa ca stiind acestea intotdeauna fara nicio exceptie el strange, spala si da cu aspiratorul dupa plecarea lor. Cand ma trezesc dimineata casa este luna.
In relatiile sentimentale am mers pe ideea exprimarii lor libere, fara ocolisuri, fara constringere si fara sa-mi pun prea multe intrebari. Pentru ca eu inca cred ca dragostea exprimata prin gesturi are mai mare valoare decat cea exprimata in cuvinte.
Si la inceput i-am spus: Degeaba imi faci, luni, cadou o masina de 100 mii euro daca miercuri de ziua mea nu imi aduci o floare. Degeaba imi vei spune in fiecare zi ca ma iubesti daca uiti ce este sau ce a fost important in viata noastra.
Cand vine acasa (cateodata pleaca din tara) ma suna de pe aeroportul din Paris punandu-mi aceeasi intrebare: Ce parfum vrei sa-ti cumpar? si primeste intodeauna acelasi raspuns: "am o gramada nu mai imi trebuie, vino tu sanatos acasa si cumpara ceva pentru fii-ta" si atunci imi aduce ziare frantuzesti pentru ca stie ca imi place sa le citesc.
Gelozia. Nu stiu. Eu nu sunt geloasa. Mi se pare o pierdere de timp si o pierdere de neuroni. Am avut ocazia sa fiu dar am tratatsubiectul in felul meu.
El gelos? Poate ca da, poate ca nu. Oricum nu s-a manifestat niciodata in sensul asta.
Anul acesta implinim 17 ani de casatorie. Au fost ani buni si ani mai putin buni. Numai ca noi ne-am straduit sa ramanem aceeasi. Ne iubim dar nu mai este acea dragoste imbinata cu patima de la inceput, ci este o dragoste asezata izvorata din prietenie, respect si cunoasterea celuilalt.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Eu nu sint asa sigura ca dragostea vine si sta cu asa usurinta. Si mai cred ca e egoism si imaturitate sa crezi ca cineva te va iubi EXACT asa cum esti si ca nu trebuie sa faci nimic in plus decit sa fii tu insati, si sa faci scoala de self-esteem din Babadag.
Eu cred ca schimbarea din dragoste e singura care merita efortul si care dureaza in cele din urma.
Si mai cred ca fiecare dragoste cere multa, ingrozitor de multa munca, si cea pentru Dumnezeu si cea pentru copil si cea pentru sot.
A
Cateodata ma mir cum seamana cuvintele cuiva cu ceea ce vreau eu sa zic.
Afirmatiile de mai sus dau dovada de multa maturitate si, mai mult ca sigur, reprezinta o garantie pentru atingerea unui tel, fie el si dragostea.
Iar chestia cu dragostea care cere ingrozitor de multa munca...nimic nu-i mai adevarat. Chiar nimic...
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
Andrada spune:
quote:
Originally posted by ocebine
Daca nu te-as fi considerat drept prietena virtuala, zau ca as fi inteles asta atac la persoana
uff, ce bine, ca doar ma stii, cind e sa dau, dau citat intii
quote:
Originally posted by ocebine
Perfect de acord ca o casnicie implica multa munca...insa exista munca si munca. Daca eu imi petrec viata incercind sa il conving pe EL sa nu mearga la altele (mai frumoase, mai destepte, mai gospodine sau mai urite, mai lenese, samd) atunci eu zic ca nu merita asa munca.
Poate in romanele de Sandra Brown are EL asa o revelatie si sa se schimbe radical in numele dragostei. Realitatea este ca, in general (nu zic ca nu sint exceptii de la regula - de unde si inspiratia pentru telenovele) oamenii nu se schimba radical. Da, il poti poate invata sa isi ridice sosetele de pe jos si sa puna prosopul in cui dar nu il vei lecui de altele mult mai serioase (gen oki plimbaretz si minutza iute).
Si din experienta proprie pot spune ca sosetele de pe jos implica cu adevarat munca (io's prapad de dezordonata spre mihnirea sotzului)
Nu vad o casnicie ca pe o stratagema. Majoritatea casniciilor care debuteaza pe premisa "se va schimba pentru ca ma iubeste" nu fac decit sa adune frustrare de ambele parti si in final se ajunge la despartire. Nu spun toate, ci majoritatea.
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
Ma refeream nu la munca care schimba pe celalalt ci la cea care ne face sa ne gindim mai putin de 100% la noi (sa ajungem la un 98% de ex) cind iubim.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Andrada spune:
quote:
Originally posted by nume
Andrada, maturitatea consta in a-l iubi pe celalalt EXACT asa cum este. Nu cum ai crezut, ai visat, ai anticipat ci exact cum e.
Ai inteles gresit. In cuplu efortul nu-l depui ca sa schmbi ceva la celalalt sau in dinamica cuplului ci ca pastrezi interesul celuilalt in timp ce faci chestii de rutina/previzibile. Bine, mai faci eforturi ca sa atingi un tel comun, ca sa intelegi, ca sa fii explicit(a)/sa comunici... Eforturile astea, pe care le faci tu, nu le raportezi decat la tine pt. ca singura persoana asupra careia ai oarece putere(de schmbare sau altfel) esti tu. Dealtfel esti si principalul(a) beneficiara.
Eforturile ca sa-l(o) faci sa-ti corespunda intr-un fel sau altul sunt sortite esecului si oricum nu starnesc nici un interes ci resentimente (mai ales pe termen lung).
Daca in ultimul paragraf te-ai referit la munca fizica si acolo ai gresit. Este numai optiunea ta sa o faci. Iar daca ai ales sa o faci inseamna ca obtii un beneficiu, TU, nu cei din familie, oricare ar fi el: castigi stima familiei sau a celor din comunitate(discutabil), tii situatia familiei sub control(discutabil), obtii recunostinta membrilor familiei sau a altcuiva(discutabil)...
nume
Nume "munca" de care spuneam se refera mai degraba la felul in care ajungi la inima celuilalt decit la efortul de a ii intoarce celuilalt inima spre tine pentru ca da, e oarecum riscant sa te casatoresti cu cineva ca are nasul in vint si dupa sa ii cer sa aiba si caracter.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
miau-miau spune:
eu vad casatoria ca pe un contract in care declaram ca vrem sa traim linistiti de-acuma'n colo si sa-l lasam si pe celalalt sa traiasca linistit. Sigur, la inceput ne iubim cu foc, ne dam atentie, stam nas in nas in fieshce clipa,dar acuma gata, ajunge.acuma sa ne lasam in pace si nici sa nu facem mutre ca vrem secs, imbratisari, mincare gatita, rufe spalate, etc. sa ne acceptam asa cum sintem si nu avem voie sa o luam la sanatoasa, nu asteptam sa fim recuceriti ca'n tinerete de celalalt. ca si cum odata ce ti s-a taiat de cineva poate sa te apuce iar. Asta e! si fara muzica tare. cer mult? nu cred.
fecian spune:
Luna1 ai deschis un subiect de actualitate.
Nu de alta dar trec prin asa ceva chiar acum.
Simt ca mi-am pierdut independenta si chestia asta e frustranta pentru ca am impresia ca nu mai am stapanirea pe care am avut-o inainte.
Chiar trecem prin aceasta faza in care eu vreau sa redevin independenta si mai ales atragatoare pentru el.Adica stiu ca ma iubeste, il iubesc si asa, dar dependenta emotionala creata e distrugatoare pentru amandoi. O data ca ea devine isterica si plange tot timpul (am inceput sa ma urasc eu de crizele stupide pe care le fac uneori) si el devine stresat si nervos.
E important sa avem toti chestia aia care ne-a atras la inceput:independenta.
Cum zicea si cineva pot trai si fara tine dar eu aleg sa stau cu tine. si asta face interesanta relatia.
Independenta partenerilor este sarea si piperul dintr-o relatie.
In momentul in care devii dependent de celalalt te astepti ca si celalalt sa fie la el de legat de tine.Ceea ce nu se intampla. Barbatii isi apreciaza enorm libertatea si mai ales libertatea femeilor. Poate parea stupid ce zic dar pare ca si cum scopul lor in viata e sa le subjuge si sa devina a lor. In momentul in care a devenit a lui, nu mai e asa de incitanta, parca e prea comuna. Atunci prefera sa caute in alte parti provocarea aceea de la inceput. De cele mai multe ori o gaseste la servici, sunt cazuri cand le gaseste in alta parte.
DE aceea pot spune din proprie experienta. Noi trebuie sa ne revizuim atitudinea. Independenta noastra va duce la subjugarea lor (nu in sensul literar,dar ii va aduce mai des si mai repede decat de obicei acasa)
Euy voi incepe acest experiment de joi (caci pana atunci sunt singura, inchipuiti-va ca am trecut prin toate starile..Am ajuns la punctul in care am zis ca TREBUIE SA MA SCHIMB).
O sa va spun cum e peste cateva luni cand vor aparea rezultatele.
Va doresc numai bine.
Si Luna1 e un subiect foarte bun. Bravo
Felicia
corixan spune:
Mmdaaa,interesant subiect ati ales voi fetelor.Eu,una,ma regasesc si incerc sa caut printre cele spuse de voi,povete care sa ma ajute sa ies din impasul in care ne aflam(eu si sotul meu).Ma lovesc cu capul de toti peretii,zicand"daca eram alta,daca ma purtam in alt fel,daca eram ascunsa....poate nu s-ar fi ajuns aici...".Ajung oricum la acelasi raspuns,oricum as fi fost,oricat de ascunsa as fi fost si as fi facut contrar parerii "sa-i oferi barbatului inima pe tava",tot aici s-ar fi ajuns ptr ca nu te poti impotrivi sortii..cu soarta nu te poti juca.Si cam asta ar fi replica data voua celor care va puneti problema asta:"cum ar trebui sa fac sa il tin langa mine tot restul vietii?"Daca e sa fie,e oricum si orice ati face voi,credeti-ma pe cuvant,vorbesc din toata experienta mea de viata acumulata in 12 ani alaturi de un om extraordinar la care nu m-as fi asteptat sa faca un gest atat de regretabil ca cel pe care l-a facut si mai mult de atat gestul a venit de la un om cu principii clar definite despre infidelitate,si totusi...
principe spune:
bun venit corixan!
in vitza se intimpla multe ,important este sa vrem sa trecem shi sa mergem mai departe ...in unu sau in doi.
bafta tie shi sotzului tau shi sa alegeti calea cea mai dreapta.
monica mami de print