Siguranta si nesiguranta in cuplu

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

quote:
Originally posted by Elise

quote:
sta in natura umana sa nu ne multumim cu putin, sa consideram ca meritam pe deplin ceea ce ni se ofera...iar cand cel ce ofera mai mult nu cere nimic in schimb, ajunge pe post de pres...


problem e ca sta in natura umana sa cerem din ce in ce mai mult de la celalalt...si asta e o greseala, pentru ca, de multe ori, "what u see is what u get" si oamenii nu se schimba, nu radical.
Ceri din ce in ce mai mult fara sa stii cind "mai mult" e "prea mult".
Se presupune ca ti-a placut ce-ai luat, si atunci de unde nevoia imperativa de a-l transforma in ceva mai bun? Asta e valabil si pentru ei in raport cu noi...

Elise & BBLisa



Da Elise, dar amandoi evolueaza pe masura ce trec anii...de multe ori in ritmuri diferite, poate chiar si directii diferite.
Sigur ca nu te-ar mai multumi acum sa primesti exact ce-ai luat.

Adina + Olivia 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Evolueaza dn ritmuri diferite, e adevarat. Si, de obicei, cel care evolueaza mai repede devine nemultumit.

Noi ne-am schimbat, dar nu radical. Si nu pentru ca am fi depus un efort special in sensul asta, de a tine pasul sau de a ne lasa modelati de celalalt. Nici macar nu pot sa spun ca am evoluat neaparat in bine...
Nu stiu daca nu mi-ar conveni sa fie exact ca la inceput - nu e o discrepantza fantastica.
Insa, in mod cert, daca cf. normelor actuale mi-as dori sa aiba sapte facultati, Un X5 si o vila pe coasta Mediteranei in max. 2 ani, iar scopul vietii lui ar fi ramas sa joace Solitaire ca atunci cind era flacau, nu cre' ca el ar gresi: as gresi eu.

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Nu intotdeauna cel ce evolueaza mai repede devine nemultumit. Sau poate are timp mai putin sa se gandeasca la asta...

Si nu intodeauna femeia e aia care sa vrea mai mult de la un el, ci este el care simte ca nu poate da pe masura...spune-i orgoliu masculin, daca vrei

Sunt atatea situatii ca pana la urma orice poate fi posibil pe lumea asta.

Adina + Olivia 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Ma rog, ma refeream la faptul ca odata cu statutul (pe orice plan, nu neaparat social) pot sa creasca sau sa se schimbe radical si pretentiile de la celalalt. Bineinteles ca nu exista generalizari....

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buggy spune:

Buna, Eu nu am citit decat prima postare...si pur si simplu am simtit nevoia sa scriu imediat. Si eu sunt genul care imi pun inima pe tava...si ma recunosc in ce am citit. Stiu ca as putea la fel de bine sa ma schimb daca as vrea...dar am o mare problema.........
In primul rand ca pana acum am avut 3 relatii si de fiecare data am crezut ca he is the one...si in al doilea rand...imi fac uneori niste scenarii aberante ( sau nu) in care imi este foarte...dar foarte teama ca cel de langa mine poate muri subit In aceasta situatie...numai mister nu mai stiu sa ii ofer si simt parca nevoia sa ii spun non-stop, dar non stop ce inseamna el pt mine, cat de important e...etc, de teama ca ar putea sa se intample ceva rau cu el si nu ar stii cat de important a fost...de teama ca l-as rani si ca nu as fi trait cu el la maxim momentele ce ne-au fost date sa le petrecem impreuna. EEE si acum vine partea interesanta...iubitului ii cresc coarne si se simte intr-o siguranta vesnica si comfortabila in care el este centrul universului in relatie, el este mare noroc in viata etc. Deci, Luna sunt de-acord cu ceea ce spui tu...insa pe mine chiar ma obsedeaza ideea ca maine poti pierde tot ceea ce ai azi, intr-un mod ireversibil si dramatic...Edit: Acum am citit si sunt foarte departe de statutul de "mata lesinata"
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elipop spune:

Si pe mie cel mai rau m-ar termina inselatul sentimental,sufletesc, sa stii ca inima lui nu mai bate pentru tine,ca nu mai reprezinti ceea ce erai cu cativa ani in urma...la 24 de ani sunt la prima mea mare dragoste,ce are deja trei ani si mai bine,recunosc ca nu sunt matura din punctul asta de vedere pt ca experienta isi spune cuvantul,el a mai avut incercari,dar dupa spusele lui pt el relatia asta reprezinta tot un inceput.

Imi este foarte greu sa merg pe o linie dreapta mai ales cand sunt implicate sentimente,mi-e greu sa nu sufar poate uneori fara motiv atata timp cat il iubesc.

La inceput eram mult mai cerebrala. Mi-am propus sa-mi pastrez personalitatea, sa lupt sa fim impreuna dar fara sa-l las sa ma transforme...e f greu. La un moment dat fiecare se modeleaza dupa celalat, ajungand sa te intrebi cand te-ai schimbat atat,cand ai ajuns sa-ti doresti altfel de lucruri.

La noi cele mai mari discutii sunt pe faptul ca el are impresia ca incercam prea mult sa ne impunem punctul de vedere asupra celuilalt..si atunci ma intreb ...cum e mai bine??

Cred cu tarie ca o femeie, o sotie, nu trebuie sa se ascunda ca om de barbatul ei,el a ales-o pt ca o vrea asa cum este. Ea trebuie in schimb sa aiba grija sa se ingrijeasca,pt ca de asta este femeie, dar sa nu exagereze,pt ca nici cand stai toata ziua la cosmetica nu aduce nimic bun.

In ceea ce priveste joculetele, surprizelele, iesirile astea ar trebui sa existe, dar nu extraordinar de dese, alternate pt ca ajungi sa obosesti la un moment dat si devin previzibile.

oricum concluzia e ca niciodata nu stii ce o sa vina,indiferent de actiunile tale,capul imi spune sa nu ma mai agit sa traiesc fiecare zi cu seninatate, sa ma bucur de ce am,sa fiu rationala,sa am incredere,sa iau situatia cu calm, insa inima ma face sa ma agit,sa-mi pun intrebari, sa am nelinisti, sa ma consum etc Simt nevoia sa-i spun mereu cat inseamna pt mine,sa-l strang in brate,sa-l sarut,sa-l intreb mereu dc ma iubeste...dar nu o fac atat de des pe cat as vrea, pt ca stiu ca l-as plictisi,stiu ca barbatii nu suporta constant dulcegarii,iar pe de alta parte mi-e frica sa nu mai ia de fraiera, sa nu se plictiseasca,sa ma considere inca o proasta la catastif...e greu sa mentii viu interesul celuilalt pt tine.Eu o resimt ca pe o lupta constanta...si ca orice lupta poate sa se termine prost

Va pup!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bobocel_07 spune:

quote:
Sa fiu absolut sincera nu cred in nici o tehnica de a tine barbatul linga mine. Nu cred ca exista asa ceva. Pur si simplu isi doreste sa fie linga mine sau nu. Valabil si pentru mine. Daca exista dragoste si respect atunci nu se pune problema daca ramine cu mine.



Asa gandesc si eu, indiferent daca ii arati sentimentele tale pentru el sau nu, daca el simte nevoia de schimbare si de aventura nu ai ce face.Eu sunt de parere ca nu trebuie sa fii ceea ce nu esti adica sa iti arati sentimentele pentru el desi nu iti place sa faci asta si sa iti dechizi sufletul in fata lui.Sau sa te interiorizezi cand tu i-ai spune ca il iubesti din cinci in cinci minute.Cel mai bine e sa fii naturala.Iubire nu ti-o arati numai prin cuvinte ci si prin fapte.Asa ca iubira se arata in mai multe feluri depinde de fiecare.

alexia_07

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns incognito spune:

Eu cred ca orice ai face,orice ai spune,oricit de buna ai fi,oricit de deschisa,oricit de curata sufleteste vorbind,oricit de desteapta,de toleranta,de frumoasa,de fina...de nemaipomenita ,de grozava in toate cele!-in ale gospodariei,in ale patului,in ale relatiei...-nu poti fi sigura niciodata de nimic.
Ma tot gindesc la o vorba,cred ca o stiti si voi-si imi umbla prin minte de ceva vreme!-pe care,sincer va spun nu stiu pe unde naiba am auzit-o intiia data-Nimeni nu e de neinlocuit!.Initial nu am inteles-o prea bine,mai apoi trecind printr-o serie de lucruri urite am priceput-o cu virf si indesat,aproape ca mi-a devenit lozinca.Demobilizatoare cu adevarat uneori,ce-i drept.
O saptamina linistita sa avem,cu ginduri bune numai,
Incognito

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns principe spune:

dintre toate dragostile(daca pot spune asa) dragoste de cuplu este cea mai debila dragoste,putem vorbii de o dragoste eterna ptru un fiu ,ptru familie ,pe cind dragostea ptru sot ,sotie este o dragoste de zi cu zi, o dragoste care naste din nimic si in care trebuie sa dai totul ca sa ramii cu ceva ,o dragoste care trebuie alimentata,ingrijita,ca sa ramina vie.o dragoste pe care o traiesti azi dar nu stii daca o sa o traiesti si miine.
iar cind s-a stins ...s-a stins , sunt si cazuri incare REnaste din cenusa...dar trebuie sa fie un vint buuuun.

LUNA GINDURI BUNE,LASA GINDURILE ASTEA TRISTE CA NU TE AJUTA CU NIMIC SA TE GINDESTI INAINTE CE AI FACE DACA..SI CUM AR TEBUI SA TE PORTI.
BURTICA TA TREBUIE SA FIE FERICITA .


MONICA MAMI DE PRINT

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ocebine spune:

quote:
Originally posted by Andrada

Si mai cred ca e egoism si imaturitate sa crezi ca cineva te va iubi EXACT asa cum esti si ca nu trebuie sa faci nimic in plus decit sa fii tu insati, si sa faci scoala de self-esteem din Babadag.
Eu cred ca schimbarea din dragoste e singura care merita efortul si care dureaza in cele din urma.
Si mai cred ca fiecare dragoste cere multa, ingrozitor de multa munca, si cea pentru Dumnezeu si cea pentru copil si cea pentru sot.
A


L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu




Daca nu te-as fi considerat drept prietena virtuala, zau ca as fi inteles asta atac la persoana

Perfect de acord ca o casnicie implica multa munca...insa exista munca si munca. Daca eu imi petrec viata incercind sa il conving pe EL sa nu mearga la altele (mai frumoase, mai destepte, mai gospodine sau mai urite, mai lenese, samd) atunci eu zic ca nu merita asa munca.

Poate in romanele de Sandra Brown are EL asa o revelatie si sa se schimbe radical in numele dragostei. Realitatea este ca, in general (nu zic ca nu sint exceptii de la regula - de unde si inspiratia pentru telenovele) oamenii nu se schimba radical. Da, il poti poate invata sa isi ridice sosetele de pe jos si sa puna prosopul in cui dar nu il vei lecui de altele mult mai serioase (gen oki plimbaretz si minutza iute).

Si din experienta proprie pot spune ca sosetele de pe jos implica cu adevarat munca (io's prapad de dezordonata spre mihnirea sotzului)

Nu vad o casnicie ca pe o stratagema. Majoritatea casniciilor care debuteaza pe premisa "se va schimba pentru ca ma iubeste" nu fac decit sa adune frustrare de ambele parti si in final se ajunge la despartire. Nu spun toate, ci majoritatea.




Anamaria

"After all is said & done, more is said than done."

Mergi la inceput