Interviul

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

simali spune:

quote:

orice interviu este de fapt prezentarea unei oferte de servicii pe care angajatorul o cumpara sau nu.
E un proces care solicita pozitii egale.
Nu e o discutie intre sef si subaltern, ci intre individ si companie.
Nici nu e nimeni seful nimanui (deocamdata).

quote:

Este asa numai si numai daca ai intreviu cu sefa de la resurse umane si tu nu esti specialist sau aspirant la Resurse Umane.

In rest orice "breasla" are o ierarhie si specialistii sunt respectati indiferent daca sunt sefi sau nu. Un contabil proaspat absolvent va avea respect pentru un contabil cu 20 de ani de experienta. Asta arata ca este un profesionist serios care vrea sa invete si care intelege cam pe ce treapta a evolutiei sale profesionale se situeaza. Un profesionist care respecta "ierahia" nescrisa a specialistilor profesiei sale dovedeste dorinta de autodepasire, capacitate de autoevaluare si determinarea de a urca o scara pe care o CONSTIENTIZEAZA.

Repet, asta nu inseamna ca trebuie sa ai o atitudine UMILA.

alice

Elise spune:

Pai si sa discuti de la egal la egal reprezinta lipsa de respect?!
Sper ca vorbim de lucruri diferite...

Elise & BBLisa

simali spune:

Acum depinde si ce intelegi tu prin a discuta de la egal la egal. Pentru mine inseamna A TE CONSIDERA EGAL DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE cu interlocutorul.
Din acest punct de vedere, daca Ionescu proaspat absolvent al facultatii de fizica discuta de la egal la egal cu Popescu, Doctor Honoris Causa in fizica moleculara nu cred ca este lipsa de respect pentru Popescu, dar cu siguranta este lipsa de respect pentru fizica. Ionescu ar trebui sa stie ca are in fata o somitate de la care cu siguranta are de invatat si intreaga conversatie trebuie sa emane bucuria lui Ionescu daca ar avea sansa sa fie luat in echipa lui Popescu. Pentru Popescu urmeaza responsabilitatea formarii unui fizician, el va trebui sa adauge la munca lui de zi cu zi si dascalirea lui Ionescu; si numai cine nu a fost profesor la serviciu poate spune cu mana pe inima ca asta nu este o mare bataie de cap pentru care niciodata n-o sa te plateasca nimeni in pus.

alice

simmonna spune:

Nu ma consider egala cu cel care ma intervieveaza, nici cu viitorul sef, nici cu directorul general. Ai un mod simplist de a interpreta lucrurile, sper ca nu doar de dragul contrazicerii. Nu e vorba de egalitate intre persoane, ci de egalitatea ofertelor. Firma are o oferta pentru angajat, angajatul are o oferta pentru firma. In momentul "0" se presupune ca nu e nici unul mai sus sau mai jos, mai demn sau mai nedemn de respect. E o analiza a ofertelor. Oferta angajatului se poate sa nu fie avantajoasa pentru firma si invers.

Chan spune:

"orice interviu este de fapt prezentarea unei oferte de servicii pe care angajatorul o cumpara sau nu.
E un proces care solicita pozitii egale.
Nu e o discutie intre sef si subaltern, ci intre individ si companie.
Nici nu e nimeni seful nimanui (deocamdata)."

Da, asa e. Daca participi la un interviu inseamna ca, tu crezi, ca ai ceva ce firma respectiva ar dori sa cumpere de la tine. Prin urmare este vorba de cerere si oferta. Firma cere ceva, tu oferi - daca cele doua sunt compatibile atunci e ok.

De la egal la egal (consider eu) nu inseamna ca nu respecti omul din fata ta. Poate fi patronul sau un angajat de la resurse umane, atitudinea trebuie sa fie aceeasi.
Trebuie hotarire, sinceritate, motivatie, respect si incredere.
Trebuie sa-ti doresti postul respectiv, sa simti ca esti compatibil cu el (nu numai pentru ca sunt mai multi bani decat la un post anterior). De aceea trebuie sa sti cat mai multe despre companie si despre cerintele postului inainte de a aplica.

Dpdv al angajatorului este foarte greu sa decizi daca omul care sta in fata ta este ceea ce cauti tu. Va spun din proprie experienta. Atunci cand iti vin la interviu fel de fel de oameni care nu au nicio legatura cu cerintele postului (desi acestea au fost specificate clar), cand tu cauti un om cu experienta pentru ca de experienta lui ai nevoie si apare o studenta (nu conteaza la ce facultate - de cele mai multe ori nici macar facultatea nu are legatura cu postul) care te face sa pierzi timp pretios din viata ta (timp pe care l-ai putea petrece cu copilul acasa) este de apreciat sinceritatea omului din fata ta.
Fetelor, stiti ce greu este sa angajezi pe cineva potrivit la locul potrivit, sa ai alaturi de tine oameni de incredere? M-am inselat de multe ori dar de vreo cativa ani am reusit sa-mi formez o echipa pe care o iubesc. Oameni tineri, veseli, frumosi si destepti. La mine in firma se observa starea de spirit a oamenilor. Daca avem o problema si suntem tristi se reflecta si in cifra de afaceri!
Eu am vorbit din experienta unei firme mici, cu 10 angajati, nu stiu cum sunt interviurile la firmele mari, cu pretentii.

Eu cred ca niciodatata un proaspat absolvent nu poate discuta de la egal la egal cu un Doctor Honoris Causa pentru ca nu are nivelul necesar. Da, un Doctor Honoris Causa poate discuta de la egal la egal cu un proaspat absolvent (daca vrea).

Elise spune:

faptul ca " intreaga conversatie trebuie sa emane bucuria lui Ionescu daca ar avea sansa sa fie luat in echipa lui Popescu" cam intra in contradictie cu faptul ca vrea si bani pentru bucuria asta, nu crezi?!
Poate daca e asa de bucuros ar trebui sa plateasca el sa lucreze cu somitatea?

Nu-i face nimeni nici o favoare respectivului candidat: sentimentele lui personale sint ale lui personale.
Este strict problema lui daca el considera ca are onoarea sau oroarea sa lucreze cu o persoana anume: atitudinea trebuie sa fie profesionala si egala - intre colegi respectul este reciproc si implicit de la actionari la femeie de serviciu, si incepe de la interviu: asta mi se pare un mod de lucru sanatos.
Va fi platit sa-si faca jobul, nu sa faca sluj.
Iar la angajare consideri interesele firmei, nu bucuriile sau tristetile candidatului.
E vorba de interviu, nu de vreo telenovela.
Vrei discipoli, ii cauti separat.

Daca pe mine ma angajeaza cineva pentru ca ii admir nespus specialistii, consideram urmatoarele cazuri:

Daca eu sint in echipa cu o somitate in mkt., si eu lucrez in dept. finante, si din punctul meu de vedere cheltuielile solicitate de "somitate" sint nejustificat de mari, trebuie sa lesin de placere si sa pup covorul pe unde a trecut specialistul in mkt si sa n-am "lipsa de respect" sa-i spun ca iese din bugetul alocat?

Sau trebuie sa imi fac jobul, in mod egal, onest si politicos?

Alt exemplu: daca sint in negocieri cu cineva important din afara firmei (sa zicem cu un client sau furnizor) - firma angajatoare si-ar dori sa-i reprezint interesul cit mai bine sau sa-mi manifest recunostintza ca respectivul "guru" ma baga in seama?

Elise & BBLisa

LiliaToma spune:

Eu vin o cu intrebare la fetele care au lucrat in domeniu: ce nu va place in atitudinea unui candidat, ce din atitudinea( modul de a vorbi, de a explica, de a se prezenta) va face sa il refuzati? Nu vorbesc de experienta. Sa zicem ca aveti doi candidati cu aceeasi experienta.
De la Chan, inteleg ca e important sa fie motivat, hotarat, increzator si respectuos. Altceva?

Si alta intrebare: credeti ca daca la intrebarea" cum te vezi peste 5 ani?"( intrebare care nu imi place absolut deloc) raspund ca" imi place sa fac planuri pe timp scurt si dupa ce le realizez sa continuu cu altele" credeti ca dau dovada de neorganizare pe timp lung? Care ar fi raspunsul asteptat de angajator( asta nu inseamna ca il voi da eu, ptr ca prefer sa fiu sincera mereu, ptr ca sunt o persoana ft deschisa si daca as incerca sa spun altceva, la scurt timp as fi prinsa cu "minciuna"). Dar sunt curioasa, asa..

Cand ma duc la un interviu, daca nu sunt acceptata, as vrea ft mult sa mi se spuna de ce anume, ce a avut candidatul acceptat in plus fata de mine, unde ar trebui sa mai lucrez( la atitudine, la cunostinte, etc) si la ce ar tr sa atrag atentia.

Eu la interviu ma simt degajata. Raspund exact ce imi vine in cap si asta e. M-am gandit la discutiile voastre si nu stiu daca ma simt pe pozitie egala. Nu ma simt nici ca as fi umilita, disperata dupa job. Ma duc si ma prezint la un interviu unde consider ca as fi compatibila cu jobul. Totusi sunt unii angajatori carora nu le place pozitia de egal. Mai ales daca nu ai experienta. Au atitudinea" esti o incepatoare, nici pe departe pe langa pozitia mea". Asa ca depinde si de mediul pe care ti-l creaza angajatorul. daca stii sa il percepi corect. Parerea mea..

Uff, cred ca am scris o istorie intreaga, sper ca s-a inteles ceva din asta.

Lilia si Amelia(26.09.2004)

Povestea unei luptatoare

poze

Incercarile din bucatarie

Copiii vin pe lume cu agenda lor proprie: unii ne lumineaza viata, unii ne testeaza rabdarea, unii ne dau un scop, altii incep sa aiba grija de noi.. cert este ca atunci cand vin, copiii schimba totul.. ( DH)

Mariaa spune:

cum sa fac daca am renuntat la job-ul anterior sa pot pleca din tara cu mama la analize/investigatii in strainatate, am intrerupt lucrul 3-4 luni iar acum vreau sa revin 'pe baricade' ?!

totul merge ok la interviuri pana la aspectul asta, unde parca se rupe firul...nu vreau sa mint despre situatia reala insa vad ca incepe sa nu ma avantajeze deloc...cred ca valori ca responsabilitatea si implicarea tin de SF in ziua de azi si sunt extrem de greu de inteles :))

idei ? ati trecut prin asta careva ?

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
www.boala-lyme.evonet.ro/" target="_blank">http://www.boala-lyme.evonet.ro/
www.campaniiputernice.ro/about.htm" target="_blank">http://www.campaniiputernice.ro/about.htm
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

<< rabdarea este cheia fericirii >>

tinatache spune:

mariaa, poti fi sincera si fara sa dai detalii. Eu as spune ca am avut de rezolvat niste probleme familiale care ma macinau si nu inaintam deloc. Acum le-am rezolvat, sunt multumita si vreau sa incep de unde am ramas.

Cristina
-----------------------------------------------
http://www.sos-satelecopiilor.ro/