Despre atasamentul fata de mama

incognito spune:

Uitati,nu iau apararea nimanui,pur si simplu intervin pentru ca simt sa o fac.
Poti sa discuti cu bunica,tatal ori mai stiu eu cu cine faci schimb in cresterea copilului,poti sa argumentezi logic rugamintile tale de a nu mai fi permisivi,de a respecta regulile tale ca mama ca...pe cuvint e degeaba,cind ai cu cine ai cind nu,nu.Eu una am obosit tare de tot in sensul acesta.Ultima remarca carev am facut-o chiar ieri a fost-SA nu va puna naiba cind nu va mai convine sa-i faceti pachet si sa imi aruncati copii in brate spunindu-mi-iai.tu esti de vina ca sint asa!,ca doar stiti bine cite naiba patimesc rugindu-va sa fim toti la fel cu ei si ceea ce este mai important sa nu ma mai discreditati in fata lor.I-am strigat maicamiii de n ori-Eu sint mamalor!Vor creste cum vreau eu.Tu esti mama mea,nu ai nici o treaba cu ei,faci ca mine!Pentru greselile tale eu voi trage ponoasele!Nu vreau sa creasca ca mine!Baga-ti mintile in cap,lasa-i liberi,nu-i face dependenti de tine cum ai facut cu mine!-Ei,as!Eu am zis,eu am auzit.
Consider doar ca am esuat.Mare pacat ca au potential extrem de bun.Din toamna ii duc la gradinita,program scurt,voi folosi la maxim timpul liber chiar daca si dupa tura de noapte sa ii am mai mult cu mine,chit ca va fi cu forta dar trebuie sa rup cumva porcaria asta.
De sotul meu ce sa zic?Pina toamna trecuta habar nu avea ca exista.
In sfirsit,e complicat.Eu una sint bolnava pe chestia asta.
Va pup din nou pe toate,
Incognito

incognito spune:

Se vede treaba ca-s pornita rau!Imi cer scuze pentru greselile de ortografie,dar devin tare patimasa cind e vorba de subiectul acesta pentru ca sufar mult.
Am sentimentul ca mi-au scapat lucrurile de sub control.Rolurile in familia mea sint rasturnate.Copiii o considera pe bunica mama lor,pe tatal lor un personaj bun doar de dat bani iar pe mine ceva de uz in situatii limita.
Suna probabil aiurea pentru cine nu trece prin asa ceva.E frustrant.
Si nu mai sint in stare sa restabilesc ordinea pentru ca au crescut si afiseaza opozitie pe fata.Mai sint si doi,de aceeasi virsta ceea ce inseamna si mai multa forta din partea lor.Va fi de munca enorm.
Si cind ii aud-Nu te vrem,nu te iubim!-mor de-a dreptul,pe cuvint!
Nici in extrema de a le satisface toate capriciile pentru a-i cistiga pe cei doi razgiiati ai mei nu vreau sa cad.Cred ca as face mai mult rau.Poate cineva care se pricepe mai bine,citindu-ne va interveni cu ceva sfaturi,idei.Din ce am mai studiat eu pe ici pe colo am priceput ca acesti ani pina pe la 7 ca virsta sint baza pentru adultul de mai tirziu.Iar eu imi doresc doi adulti stapini pe ei,seriosi,integri emotional.
Cum sa fac sa fie bine?Am eliminat toate modalitatile.Nu merge nimic.
Poate problema e la mine,nu ma dau in laturi sa vorbesc despre asta daca sint intrebata.Ar fi bine sa fie la mine,poate e mai usor de rezolvat.
Va pup din nou,
Incognito

ursik spune:

Salutare!
Sunt de parere ca atasamentul si preferinta pentru tata este una deloc periculoasa pentru cresterea copilului, asa cum pune Incognito problema. Adica cei doi copii ai ei cresc cu totul altfel decat isi doreste ea, nefiind vorba numai despre atasamentul fata de bunica. Cei doi parinti ai unui copil trebuie sa aiba niste idei cat de cat comune privitoare la cresterea copilului, deci nimic periculos in sensul ca nu ar creste asa cum iti doresti, Patou. Eu iti inteleg perfect disperarea din foarte multe puncte de vedere, Incognito. Eu am dus adevarate razboaie pentru ca sa reusesc niste lucruri banale, precum alaptarea exclusiva pana la 6 luni(de ce nu ii dai suc de portocale???de ce? de ce? noi asa faceam si ia uite ce destepti si frumosi sunteti voi...), alaptarea pana la 1 an jumate(de ce nu o intarci??? de ce? parca ar fi copil de sarantoci, sa suga atata..)etc. Moarte. La modul cel mai serios. Si asta e un motiv pt care am impresia ca am luat/o un pic din loc.

ursik spune:

Ah, dar am uitat esentialul: acum sunt in plin razboi impotriva ciocolatei. Poti sa te dai cu capul de pereti, nici un rezultat. Nici un argument nu are vreun rezultat care sa tina mai mult de maxim o zi. Si asta asa, pentru mine, nu ca ar fi avut vreun efect turuiala mea.
Va pup

principe spune:

sa o iau pe rind
incognito,
nu ai cum sa schimbi rolurile pina in momentul cind bunicii nu or sa mai fie ingrijitorii copiilor,cerinta ta de a educa copii cum tu vrei este greu de indeplinit cind ei sunt cei care au puterea care educa defapt,ei nu se pot supune unor ordine ale tale fiindca nu sunt deacord cu ele,ei vad educatia din alt unghi diferit tie care sigur nu este mai bun ca al tau.
intezeleg ca te simti frustata,dar faptul ca bebeloii iti spun ca nu te iubesc ,se numeste manipulare ,nu inseamna ca chiar nu te vor.
este f buna decizia ta de a duce copii la gradinita,am inteles ca au 4 ani poti sa-i bagi chiar shi in alte activitati cind tu nu esti acasa.

patou,

este normal ca atunci cind tatal lipseste o zii intreaga ,copilul sa-l prefere,ii este dor de el ,copilul, vrea atentia shi dedicatia tatalui,este obisnuit ca tu sa-i fii alaturi,insa cind intra tata in scena atentia lui completa este indreptata catre el.
tu chiar trebuie sa le respecti timpul de petrecut impreuna.
shi la noi (bb 1 an) tatal pleaca la 9-10 am shi se intoarce la 6-7pm.baiatul deja stie care este rutina lor cind tati ajunge acasa
se balacesc impreuna ,apoi tatai face masaj il imbraca in pijama ii da biberonul ,se joaca sau danseaza ,appoi impreuna pun masa .eu in tot timpul acesta nu intervin ,din cind in cind dansez,ne balacim sau ne jucam toti trei,dar nu prea des,in acest timp eu fac altceva.
eu cred ca este bine pttru toti trei ,sunteti o echipa nu avetzi de ce sa fiti geloshi unul pe celalalt.


monica mami de print

speed spune:

edit: scrisesem un mesaj pentru ursik in legatura cu ciocolata dar apoi mi-am dat seama ca nu am inteles bine cu cine se lupta : cu fetita sau cu bunicii...sorry...

patou spune:

iuliana _2007, uite explicatia mea, la inceput am fost
tare frustrata incepusem sa ma indoiesc puternic de instinctul
meu matern.:) dar cu timpul am ajuns sa am mai multa incredere
in mine, adica nu ma mai gandesc neaparat ca sebas se comporta
asa ca o consecinta a comportamentului meu. (aici m-a ajutat
faptul ca intre timp am inceput si eu sa lucrez, si soacra-mea care
sta acum cu sebas imi spune ca el vorbeste toata ziua numai de mine
asta a fost chiar o surpriza neasteptata :)
In ce-l priveste pe sotul meu recunosc ca el evita situatiile neplacute,
refuza categoric sa-l spele pe dinti :) dar nu o face doar ca sa-si
atraga simpatia copilului.. Probabil ca-l rasfata prea mult, dar acum
am ajuns sa ma bucur de acest lucru, sa ma bucur pentru sebas, care
in ultimele luni a stat cu maica-mea , pe urma o saptamana ci o bona,
iar acum cu soacra-mea - ma gandesc ca asa i-a fost mai usor sa
se adapteze la aceste schimbari.

in concluzie (dupa ce mi-a trecut "socul" :) am ajuns si eu la concluzia
ca e chiar benefica aceasta preferinta pentru sot (printre altele am
si eu timp sa-mi vad de treburile casei :)



Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.

patou spune:

quote:

---

Si cind ii aud-Nu te vrem,nu te iubim!-mor de-a dreptul,pe cuvint!

---

incognito, imi imaginez cat de greu este sa-ti auzi copiii spunandu-ti asa ceva (ca al meu doar ma ignora si-mi era tare greu) Nu stiu ce sa spun....poate ar trebui sa le spui ca tu ii iubesti indiferent de ceea ce spun ei, chiar daca nu va avea efect pe loc, cred ca in timp da rezultate.
gandeste-te ca nu mai e mult pana in toamna si o sa poti petrece mai mult timp impreuna cu ei, si asta o sa schimbe situatia (in bine bineinteles),
si nu in ultimul rand, nu te mai gandi ca ai esuat, ca nu e deloc adevarat



Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.

ursik spune:

Mie mi se pare foarte logic raspunsul: lupta se da cu aia mari, Speed. Ce am uitat eu sa precizez, forte important, dealtfel, este faptul ca fetitza mea este alergica la anumite alimente, iar cacaoa nu permite vindecarea eruptiei de pe corp.
In alta ordine de idei, imi dau seama ca sunt noua aici, dar as vrea sa aud si parerile voastre despre cele pe care le/am spus. Chiar daca nu imi dati dreptate, sau poate mai ales. E primul copil si simt ca ma agat foarte tare de ea.

ela03 spune:

Ma bucur ca va intereseaza subiectul. Mie mi s-a parut important, pentru ca multi adulti ajung la psihoterapie din cauza tulburarilor de atasament.
Scrie in cartea lui Capraru ca "laptele si dragostea de mama nu se pot inlocui." Eu zic ca are dreptate.Ar fi bine sa nu ne lasam inlocuite, mai ales cat sunt copiii mici. Parerea mea...