Despre atasamentul fata de mama
Despre atasamentul fata de mama | Autor: claudiakb
Raspunsuri
kariguld spune:
Buna claudia,
Eu cred ca e foarte impoartant pentru copil mic sa fie atasat de mama, sa simta iubirea ei.
Oamenii de stiinta spun ca, copii care sunt tinuti in brate cresc mai siguri pe ei, devin mai repede independenti si iau singuri hotarari, de la varste mici.
Eu i-am tinut foarte mult in brate pe copii mei, mult... chiar si cand faceam unele treburi. M-am jucat cu ei mult, cand erau micuti, dar in acelasi timp i-am lasat sa ia decizii singuri. Daca cadeau si se loveau nu alergam la ei repede, de acolo de unde eram, le spuneam ca nu-i nimic grav si cand terminau de plans, sa se ridice si sa vina la mine.
Si copii mei s-au invatat sa nu planga pentru orice cazatura, au devenit independenti foarte devreme, s-au imbracat singuri de pe la 2 ani, s-au deprins sa faca multe singuri de mici.(nu ma laud, dau doar niste exemple!!)
Si sa nu crezi ca nu i-am mai luat in brate, mereu i-am luat in brate, mereu le-am spus ca-i iubesc. Si acuma ii iau in brate!!
Trebuie impletita dragostea cu fermitatea, trebuie sa-i lasi de mici sa ia decizii, marunte, pentru varsta lor, sa nu fii mereu cu gura pe ei, sa-i lasi sa gresasca si sa le explici ca trebuie sa suporte consecintele greselii, alea marunte pe care le fac. Trebuie sa ai grija mereu ca sa nu existe nici un cordon ombilical intre tine si el, oricand sa fie sigur pe el, sa poata sta singur la nevoie,(ma refer la copii mai mari!) sa poata in casa, sa se descurce singur daca vrea ceva, mancare, apa, la baie. De ex: sa-i ia singur din frigider castronelul pe care i l-ai lasat cu mancarica, sa foloseasca singur toaleta, etc, in functie de varsta si de nevoile pe care le are.
Cred ca acei copii care manifesta tulburari la adolecenta si la maturitate, mamele acelor copii au facut TOTUL pentru ei, nu i-au lasat niciodata singuri, au luat ele mereu decizii in locul lor si din pacate iau decizii si cand copii sunt adulti, i-au condus ca pe niste oameni orbi!, n-au taiat NICIODATA cordonul ombilical!!!
Acei copii, adulti acuma, sunt handicapati din toate punctele de vedere si nu se pot descurca in viata.
Copii mei au 8 ani si baiatul aproape 10 si sunt independenti de mult, atat cat se poate spune la varsta lor! Iau singuri multe decizii si ma pot baza pe ei oricand.
Kari
geniest spune:
Iarasi un subiect fooooarte ofertant.
Si eu cred ca primii 2 ani de viata ai copilului sunt foarte importanti in relatia cu mama - parintii lui.
Nu stiu insa daca atasamentul securizant fata de mama are legatura cu durata timpului petrecut cu bebelusul de la nastere pana la 2 -3 anisori.
Este acelasi lucru daca stai 1 luna cu copilul zi si noapte sau 2-3 ani din acest punct de vedere???? cred ca un psiholog ar putea sa explice bine aceste lucruri.
Cat despre independenta si luarea deciziilor....eu una am o problema legata de reactia parintilor in parc sau pe strada vizavi de micile pb aparute intre copilasii nostri. Sunt multi parinti care interactioneaza ei cu partenerii de joaca ai copiilor in loc sa-si lase copiii sa se descurce si sa intervina numai cand se depaseste o limita.
Ca si Kariguldsi eu incerc sa intervin cat mai putin posibil in relatiile lui cu copii sau adulti. Cade si se ridica fara o lacrima macar pentru ca stie ca "pana se insoara...ii trece"....isi repeta singur chestia asta.....dupa 10 min evident il intreb ce-l doare si luam masuri, daca e cazul.....daca nu mergem mai departe spre alta boroboata....
claudiakb spune:
Principesa spune:
Cred ca am mai deschis un subiect descriind tipurile de atasament dar acum nu imi amintesc cum l-am numit. Iti trimit aceste informatii si daca ai nevoie de lamuriri, raman disponibila.
Atasamentul este un sistem cerebral innascut. Prin evolutia sa, influenteaza si organizeaza in raport cu persoanele care ofera grija:
motivatia
sistemul emotional
imaginea de sine
Care este functia atasamentului?
Sistemul de atasament determina un copil sa se apropie de adult pentru a stabili o comunicare.
La nivelul sau bazal, atasamentul are rolul de a asigura supravietuirea copilului intr-o perioada in care el nu isi poate purta singur de grija.
La nivel psihic, atasamentul stabileste o relatie interpersonala care are rol de reglare, organizare, securizare a emotiilor copilului prin intermediul functiilor mult mai dezvoltate ale adultului.
Atasamentul creeaza fundamentul pentru dezvoltarea mentala ulterioara, protejand copilul de posibile pericole.
Cand apare atasamentul?
Atasamentul incepe sa se formeze in jurul varstei de opt luni si se manifesta prin frica de straini ca urmare a comportamentului de discriminare si se mentine si la adulti.
Reprezentarea despre atasament
Atasamentul faciliteaza dezvoltarea unei reprezentari a copilului despre parinte/ingrijitor care asigura o continuitate relationala psihica si in absenta fizica a parintelui, creeaza asteptari bazate pe experienta anterioara.
Rolul figurii de atasament
Prin procesul de atasare, figura de atasament va reprezenta pentru copil o baza sigura de confort fizic si psihic, de calmare si reasigurare. Pornind de la aceasta baza copilul poate sa inceapa explorarea mediului si se poate intoarce la ea stiind ca va fi bine primit.
Palierele atasamentului
Din punctul de vedere al teoriei atasamentului copilul functioneaza pe doua paliere: unul dominat de sistemul explorator, celalalt dominat de sistemul de atasament. Adica, atunci cand apare o problema in cursul explorarii (de ordin intern, fiziologic: foame, somn sau de ordin extern, teama) se activeaza sistemul de atasament si copilul se va apropia cat va avea nevoie de figura de atasament pentru a-i fi satisfacute nevoile. Aceasta se intampla in cazul ideal, al atasamentului securizant.
Atasamentul insecurizant se va reflecta prin perturbari vizibile la nivelul celor doua sisteme: fie explorator, copilul necautand ca parintele sa ii satisfaca nevoile, fie la nivelul proximitatii, copilul nepornind in explorare.
Evaluarea atasamentului
A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a atasamentului. Acesta urmareste interactiunea dintre copil si parinte, modul de reactie la intrarea si iesirea parintelului, la intrarea si iesirea unei persoane straine. Sunt o serie de indicatori in acest context care arata daca este un atasament securizant sau insecurizant, precum si motivul pentru care acel atasament nu este securizant.
Factori de risc versus factori de protectie
Studiile au demonstrat ca atasamentul constituie un factor de risc sau de protectie pentru tulburari ulterioare. Atasamentul poate contribui la cresterea sau ameliorarea factorilor de risc.
Asadar, atasamentul joaca un rol foarte important in dezvoltarile manifestarilor psihopatologice ale copilului sau adultului si intelegerea lui contribuie la identificarea strategiilor necesare de interventie asupra tulburarilor.
Pentru a dezvolta o tulburare este nevoie de mai multe conditii. Chiar atunci cand tulburarile au la origine un mecanism genetic sau biochimic, expresia tulburarii este mediata de alti factori biologici sau de mediu. Desi este putin probabil ca doar atasamentul insecurizant sa conduca spre o tulburare prezenta lui cu siguranta ii va spori probabilitatea.
Factorii de risc au influente diferite in functie de perioada de dezvoltare cand actioneaza. Atasamentul securizant este foarte important in dezvoltarea timpurie, de exemplu. Teoria atasamentului afirma ca atasamentul securizant in primii ani de viata va scade riscul dezvoltarii unei tulburari in cazul expunerii ulterioare la situatii cu potential traumatic.
Dar daca un copil dezvolta timpuriu un atasement insecurizant, nu se stie la ce varsta reabilitarea acelei relatii sau inlocuirea cu o figura de atasament securizanta va contracara efectele insecuritatii in cazul unei dezadaptari ulterioare.
Spre deosebire de factorii de risc, factorii de protectie sunt cei care reduc probabilitatea unei tulburari in conditii de risc. Factorii de protectie sunt:
caracteristicile individuale
calitatea relatiilor
factorii de mediu
Atasamentul securizant intra la categoria calitatii relatiilor si se exprima fie direct, prin descresterea disfunctionalitatii, fie indirect prin prevenirea dezadaptarii.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
claudiakb spune:
claudiakb spune:
iuliana_2007 spune:
Pe baza experientelor de atasament, copilul dezvolta o percepere a propriei persoane, a celor ce il ingrijesc si a ceea ce se poate astepta de la ceilalti. Aceste experiente contribuie la dezvoltarea comportamentului si tipurilor de atasament. Comportamentul de atasament este reactia logica a copilului la comportamentul parintilor si la interactiunea cu ei. Copiii ale caror nevoi sunt satisfacute se asteapta ca aceasta stare de lucruri sa continue. Copiii ale caror nevoi nu sunt satisfacute si care sunt tratati cu duritate de cei din jur, se asteapta la un astfel de tratament si in continuare. Copiii care au parinti imprevizibili se vor astepta la situatii neprevazute. Copiii care nu sunt observati se asteapta ca treptat sa nu mai fie vazuti deloc. Toti vor dezvolta tipuri de atasament in acord cu experientele lor. Teoria atasamentului ne ajuta sa intelegem felul in care copiii descopera ca trebuie sa se relationeze fata de o persoana pentru a o determina pe aceasta sa ramana in apropierea sa sau pentru a evita un comportament imprevizibil, necomunicativ, agresiv sau neglijent din partea acestei persoane. Teoria atasamentului ne-a facut sa intelegem modul in care copiii incearca sa se inteleaga pe ei insisi, lumea adultilor si rolul propriu in aceasta lume.
Se presupune ca copii care sunt prea atasati de mama devin mamosi dar eu nu cred ca este asa.Conteaza si foarte mult de mama sa stie cand sa ti copilul in brate,cand sa-l mangaie,cand sa-l pedepsesca si cand sa ii dea ceva de facut de care sa fie responsabil.Nu trebuie sa fim reci cu copii nostrii pt ca totul se va revarsa pe viitor si vor deveni niste firi inchise in sine si violente.
"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."
conchita spune:
Iuliana, excelent spus!
era aici o mamica, gazela, oare pe unde o mai fi? ca ea avea tolba plina de linkuri si informatii despre atasament...sunt convinsa ca ti-ar fi placut sa discuti cu ea.
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
MissParker spune:
quote:
Originally posted by conchita
Iuliana, excelent spus!
era aici o mamica, gazela, oare pe unde o mai fi? ca ea avea tolba plina de linkuri si informatii despre atasament...sunt convinsa ca ti-ar fi placut sa discuti cu ea.
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
Ehei, pe gazzella au reusit s-o indeparteze beretele roz. Prea venea cu citate, linkuri, informatii pretentioase si greu de digerat, era inervanta rau...
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
conchita spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Ehei, pe gazzella au reusit s-o indeparteze beretele roz. Prea venea cu citate, linkuri, informatii pretentioase si greu de digerat, era inervanta rau...
tu glumesti, sper!!
fata aia era o enciclopedie in problema atasamentului, am invatat ENORM de la ea. ca e mai usor sa ai de-a face cu specialisti care sa te directioneze spre lecturile esentiale, decat sa balbai in ceata pierzand timp cu informatii gresite sau irelevante...vai ce rau imi pare sa aud asta, mi-a stricat ziua...:-((
Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)