Cateva greseli in educatia copiilor nostrii
Raspunsuri - Pagina 6
DanaR spune:
Multumesc B.nica pentru apreciere.
As vrea eu sa fie asa cum spui dumneata.
Tocmai de aici a pornit acest subiect uneori stiu asa de bine ce trebuie facut si sunt asa de tare in teorie incat ma uimesc si eu pe mine desi asa cum spune Chan nici eu nu am studii de psihologie, dar... stiti vorba aceea PRACTICA NE OMOARA! Eu fac multe greseli cand e vorba de copii mei. In primul rand din lipsa de rabdare.
Multi imi spun ca cel mare(8 ani), despre el pot vorbi, cel mic acum a intrat aluat proaspat in mainile mele(abia 1 an si doua luni); deci cum spuneam multi spun ca cel mare e un copil educat de care ne-am ocupat destul de bine... Mai are scapari dar in general sunt multumita. Cel mic se dovedeste insa foarte incapatanat si vom avea mai mult de lucru, dar in acelasi timp ambitios cum nu a fost cel mare.
Am deviat de la subiect. Multumesc de aprecieri dar avem nevoie de multa intelepciune in a ne educa copii si multe greseli facem.
Asadar cum omul din greseli invata sa continuam cu ceea ce am invatat, cu ce am gresit si cu ceea ce le poate fi de folos altora si noua insine pentru urmatorii copilasi.
DanaR si baietii ei : http//www.ealbum.ro/danar/a165
bonamea spune:
Fetelor,eu am 2 baieti mari acum,dar cand erau mici am invatat mult din practica si citind toate articolele<care le intalneam prin reviste si unele carti> care se refereau la educatia copiilor,mi-au fost de mare folos.Chiar si din greselile parintilor mei fata de mine am invatat.De exemplu faceau diferenta intre mine si sora mea mai mica cu 8 ani decat mine.Orice facea ea era bine iar poznele ii amuzau si ce cerea cu mare insistenta obtinea<de ex.bicicleta pe care eu nu am obtinut-o niciodata ca ma pot accidenta>,eu insa eram ratusca cea urata <daca stiti povestea>si fara exagerare Cenusareasa familiei.Am cautat sa tratez egal copii mei si le-am spus mereu ca desi au firi diferite sunt egali in inima mea.Am gresit ca orice parinte uneori dar cand mi-am dat seama le-am cerut scuze fara retinere,fara orgoliu de PARINTE<pe care il aplicau parintii mei>E bine sa privim in jur si sa invatam din experienta celorlalti parinti ca sa evitam cat se poate sa ne ranim sufleteste copiii.Ranile din copilarie,mai ales cele provocate de parinti prind o coaja dar nu dispar,si daca cineva in viata din greseala rupe acea coaja nu e prea bine.SA FITI FERICITE SI MULTUMITE DE FELUL CUM V-ATI CRESCUT COPII,ASTA VA DORESC!EU SUNT MULTUMITA DEOCAMDATA DE AMANDOI
quote:
Originally posted by DanaR
Multumesc B.nica pentru apreciere.
As vrea eu sa fie asa cum spui dumneata.
Tocmai de aici a pornit acest subiect uneori stiu asa de bine ce trebuie facut si sunt asa de tare in teorie incat ma uimesc si eu pe mine desi asa cum spune Chan nici eu nu am studii de psihologie, dar... stiti vorba aceea PRACTICA NE OMOARA! Eu fac multe greseli cand e vorba de copii mei. In primul rand din lipsa de rabdare.
Multi imi spun ca cel mare(8 ani), despre el pot vorbi, cel mic acum a intrat aluat proaspat in mainile mele(abia 1 an si doua luni); deci cum spuneam multi spun ca cel mare e un copil educat de care ne-am ocupat destul de bine... Mai are scapari dar in general sunt multumita. Cel mic se dovedeste insa foarte incapatanat si vom avea mai mult de lucru, dar in acelasi timp ambitios cum nu a fost cel mare.
Am deviat de la subiect. Multumesc de aprecieri dar avem nevoie de multa intelepciune in a ne educa copii si multe greseli facem.
Asadar cum omul din greseli invata sa continuam cu ceea ce am invatat, cu ce am gresit si cu ceea ce le poate fi de folos altora si noua insine pentru urmatorii copilasi.
DanaR si baietii ei : http//www.ealbum.ro/danar/a165
iubeste si vei fi iubit,iarta si vei fi iertat,fii fericit
kittygreeneyed spune:
Si eu gresesc in multe situatii si as avea o lista luuunga....
Mereu imi reprosez ca nu am mai mult timp si/sau rabdare sa petrec cu baietii mei - lucrez de la 9 la 17, apoi spala, gateste, curatenie, etc. Sotul e ca un copil mai mare, inclusiv in relatiile cu copiii, adept al ideii " Eu sunt tata si trebuie sa ma asculte, daca nu, primeste!" desi e incapabil sa-i asculte si el si sa-i inteleaga, iar cand vreunul isi manifesta vreo dorinta automat spune NU fara sa se gandeasca macar - SI ATUNCI INTERVIN EU (apropo de punctul 4) deoarece consider ca e mai rau pentru ei sa fie tratati fara consideratie decat sa se certe mama cu tata (desi de obicei eu ridic tonul). Si prefer sa "subminez autoritatea" tatalui (care oricum nu exista ca e prea comod sa-si bata capul) decat sa fie tratati asa copiii "mei". Nu stiu cat am fost de coerenta, dar intotdeauna ma revolt cand vad un parinte incapabil sa treaca de faza "copilul e OBLIGAT sa faca ce zic eu" - ca doar nu e nici caine nici robot, sa-i dam comenzi, ci incercam sa EDUCAM si sa INSTRUIM o fiinta omeneasca cu personalitatea ei de care trebuie sa tinem cont.
Am doi baieti (5 ani jumate si 4 ani jumate) care sunt foarte diferiti (cel mare e f neastamparat si nu are rabdare, cel mic e mai linistit, dar f neascultator mai nou si extraordinar de incapatanat). Nicidecum nu pot trata la fel cu ei - ca daca ala mare intelege (uneori) de vorba buna si spune imediat ce-l supara, ala mic vede orice "directiva" (chiar si "hai aici") ca pe un afront adus vointei sale si face exact cum are chef, pentru ca el "asa vrea", iar daca il supara ceva se imbufneaza pur si simplu (cu bot, trantit pe jos si tot tacamul) si greu scoti de la el un cuvant sa te lamureasca si pe tine care-i problema.
Ideea e ca-mi pare rau tot timpul ca nu am mai multa rabdare si tact, dar incerc sa ma consolez cu ideea ca macar nu suntadepta "eu sunt PARINTELE si gata"
Va admir ca incercati sa va imbunatatiti in meseria de parinti. Pe sotul meu de exemplu nici nu il intereseaza alt punct de vedere. Asa ca de obicei ma enervez si iese cu cearta...
Kitty, mamica de Adi si Robi 