Cateva greseli in educatia copiilor nostrii

Dragii mei, uneori gresim atunci cand ne educam copii, din prea multa dragoste sau... din nestiinta. Al cui pacat sa fie oare? Haideti sa vedem ce nu ar trebui sa facem sau mai bine zis sa incercam sa evitam. Voi scrie cateva idei apoi va rog sa completam ce cu ceea ce stiti ca nu trebuie facut si mai ales cu ceea ati experimentat. Ca sa ne fie si noua de invatatura de minte!

1. Copilul nu trebuie sa aiba tot ceea ce vrea!
Din dorinta ca copilul meu sa aiba ceea ce eu nu am avut, sau ceea ce cred eu ca parinte ca merita, noi, oameni mari ne dam peste cap , ne facem luntre si punte pentru ca copilul meu sa aiba : role, bicicleta, calculator, telefon mobil, etc. Chiar credeti ca tot ce are colegul de clasa, sau ceea ce i-a cumparat cutarescu la copilul lui trebuie sa aiba si copilul meu? Ii transformam astfel in niste mici egoisti. In viata, din pacate lucrurile se obtin greu, trebuie sa muncesti pentru ele, asa ar trebui invatati si copii nostrii. Nu totul vine pe tava si mai ales nu tot ce vreau sa fac am voie si este permis.

2. Regulile pe care nu le respecta un parinte nu le va respecta nici copilul!
Stim sa cerem, sa pretindem, sa impunem reguli... Dar noi respectam regulile impuse? Ordinea din camera lui nu cumva reflecta si ordinea din viata de familie? Felul in care scrie sau mananca copilul meu nu este foarte asemanator cu al meu? Copii ne copiaza, ne imita, fiti corecti in ceea ce ii priveste! Regulile impuse copiilor trebuie respectate si de parinti. Fiti un bun exemplu!

3. Copilul este foarte usor influentat de ceea ce crede, sau gandeste parintele!
Faptul ca mie nu imi place de soacra mea, sau de vecinul de la 3 sau chiar de colegul de grupa al fiului meu se va reflecta in comportamentul copilului. Vorbeste urat cu soacra, nu saluta vecinii, sau se bate cu colegii de clasa dar in special cu copilul care mie nu imi place. Evitati sa le spuneti sau chiar sa le aratati copiilor preferintele dar mai ales nemultumirile dumneavoastra. Foarte mult din ceea ce invata copii nostrii despre viata si lume ni se datoreaza. Deci mare atentie, nu ii influentati in ceea ce gandesc. Copii au personalitatea lor! Lasati-o sa se dezvolte!

4. Ce spune mama spune si tata!
Daca mama spune ca e verde de ce oare tata spune ca este vernil? Intelegeti ideea? Adevarul este unul singur, nu are doar mama dreptate sau doar tata. Chiar daca va contraziceti nu o faceti in fata copilului si mai ales disputele in casa nu aveti voie sa le faceti in fata copilului! El nici nu trebuie sa stie ca va certati sau va cotraziceti!

5. Nervii tai nu ii fac bine copilului!
El nu e vinovat ca tu iti pierzi controlul. Se presupune, ca parinte, ca esti inteligent! Ai pretentia ca copilul tau sa vina la tine cu orice problema. Iti doresti un copil echilibrat. Fii echilibrat in fata lui. De la tine trebuie sa invete cum sa reactioneze in situatii dificile si complexe. Asadar rabdare si calm in fata copilului! Iar el te va imita sau cel putin va incerca sa faca cum facea mami intr-o situatie asemanatoare!

6. Copilul nu este obligat sa faca ce, cum si cand vrei tu!
Faci cum spun eu caci asa e bine! Nu va fi convins niciodata! Pana nu se loveste de pragul de sus oricat vei incerca sa il feresti tot acolo va da cu capul. Ba din contra il determini sa se convinga si chiar sa faca in contra celor spuse de tine. Iar daca tu i-ai dat acesta rezolvare problemei si nu este cea buna iti pierzi si increderea in fata copilului. Este bine sa ii lasam sa incerce, sa isi intinda aripile, sa experimenteze. Datoria ta de parinte este mai ales sa ii sustii ideile, sa il indrumi, nicidecum sa ii impui cum ce si cand sa actioneze. Si mai ales nu ii impune sa faca ceea ce tu nu ai reusit. Va reusi in viata daca isi urmeaza propriile visuri si se impiedica de propriile greseli.

Va astept si pe voi cu greseli ce trebuie evitate in educatia copiilor nostrii. Poate asa invatam mai multe, si mai ales ne cunoastem copii mai bine.

DanaR si baietii ei http://www.ealbum.ro/danar/a165

bird70 spune:

quote:

---

Initial creeata de DanaR
1. Copilul nu trebuie sa aiba tot ceea ce vrea!
Din dorinta ca copilul meu sa aiba ceea ce eu nu am avut, sau ceea ce cred eu ca parinte ca merita, noi, oameni mari ne dam peste cap , ne facem luntre si punte pentru ca copilul meu sa aiba : role, bicicleta, calculator, telefon mobil, etc. Chiar credeti ca tot ce are colegul de clasa, sau ceea ce i-a cumparat cutarescu la copilul lui trebuie sa aiba si copilul meu? Ii transformam astfel in niste mici egoisti. In viata, din pacate lucrurile se obtin greu, trebuie sa muncesti pentru ele, asa ar trebui invatati si copii nostrii. Nu totul vine pe tava si mai ales nu tot ce vreau sa fac am voie si este permis.

---

Eu cred ca este o problema de educatie. Atat timp cat copilul nu se defineste prin lucrurile pe care le detine, nu este nici o problema daca are tot ce isi doreste.

Donia spune:

Cred ca fiecare punct de pe lista ar merita un subiect separat pentru dezbatere.
N-am prea mult timp acum, dar punctul 1 imi aduce in minte vreo doua regrete ale vietii mele: copil fiind n-am avut role si n-am luat lectii de chitara, desi mi le-am dorit pe amandoua foarte mult. Pana la urma am invatat sa cant cat de cat la chitara, dar cu rolele inca n-am rezolvat nimic. Si nu stiu de ce parintii nu mi le-au luat. Nu le reprosez nimic in felul in care m-au crescut, dar as fi vrut si eu role!
Asa ca as putea spune ca nu sunt de acord cu punctul 1, adica ar mai fi de discutat.
In principiu sunt de acord cu celelalte, desi am mai invatat si ca trebuie sa fim flexibili. Fermi, consecventi, dar flexibili.
Deci daca ar fi sa continui lista as mai spune ca lipsa celor trei de mai sus reprezinta greseli pe care le fac parintii.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

super mami spune:

Hm, chiar vorbeam cu ceva timp in urma cu sotul meu despre asa ceva. Ii pov cat de mult imi doream cand eram mica sa invat sa cant la pian. Era un magazin in apropierea casei si-mi lipeam seara de seara nasul de vitrina si oftam cu ochii la pianul mare si frumos.
Mai tarziu a fost tenisul, baletul, fotografia....ei si n-am pupat nimic. Nu din rautate, din lipsa de timp.
Imi pare tare rau, chiar si acum la 30 de ani.Asa ca....vreau ca mamica sa-mi fac timp pt astfel de activitati. Sa probeze ce vrea.....pe toate.
Alexandra

Elise spune:

Nici eu nu sint de acord cu pct. 1 - in rest toate sint perfecte.

BBlisa chiar vreau sa aiba TOT ce vrea, sper sa si pot sa-i ofer chiar tot asa... Mai curind risti sa faci fixatii pe obiecte pe care nu le ai, decit pe alea pe care le ai.
Chiar vreau sa aiba tot ce vrea, sa o invatz ca obiectele se pot obine fara un efort nemaipomenit, si nici nu inseamna mare lucru. Si ca valorile adevarate sint altele.
Dar putin probabil sa inteleaga lectia daca e complexata ca toti kupiii au bicicleta rosie numai ea nu.

Elise & BBLisa

miau-miau spune:

nici eu nu sint de acord cu punctul 1, mai ales ca unii parinti pot fi atit de absurzi incit sa refuze placeri de ale copilului, desi ar fi foarte usor sa le indeplineasca doar fiindca asa considera ei ca il educa, sa invete copilul ca nu are tot ce vrea. Sau teoria cu sa-i iei jucariile ca pedeapsa, sa ii interzici sa se joace cu ele, sau ca sa citez de la un personaj apropiat :" sa invete sa traiasca greu, ca si eu am trait la fel si uite ce om puternic am ajuns" Desi, om mai complexat ca respectivul rar gasesti. Acelasi personaj considera ca e de datoria lui ca la orice spune copilul ca ar vrea, raspunsul TREBUIE sa fie NU.

miau-miau spune:

drept sa zic, nici cu 4 nu sint de acord. daca unul din cei 2 e tembel, trebe neaparat sa-i tin partea cind terorizeaza cupilu'? Sigur, n-o sa ne contrazicem cu copilul de fata daca sa-si duca sau nu pantofii in dulap, desi daca cel ce pretinde pantofiin dulap nu ii pune niciodata pe ai lui acolo, nu cred ca ar trebui sa ii iau partea. Exista cazuri in care copilul are nevoia sa ii vada cineva si dreptatea lui. Barami unul din cei 2.

Sabina spune:

nici eu nu-s de acord cu punctul 1.Bineinteles ca daca a fost obraznica toata ziua n-o sa-i cumpar seara nustiu ce prostie de papusa care se rupe in 3 secunde, de exemplu, adica trebuie rationat putin.
Dar cand stiu ca-si doreste ceva f f mult si AM posibilitatea sa-i iau, bineinteles ca ii iau.
porblema sta in educatia cand e mic: eu prefer sa se joace cu un batz si 3 frunze deact cu jucarii supermega ultra scumpe.
Si de ce prefer asa?? pt ca am vazut-o pe ea cand era mica ,Era mult mai interesata sa-si foloseasca imaginatia decat sa se chinuie sa invete ce face o anumita jucarie, dupa care sa se plictiseasca.
eu sunt pt educatie mai spartana in sensul ca vreau sa-si descopere fortele proprii,inteligenta si imaginatia la joaca, dar asta se face cand e micut copilul, adica nu sufocat de cadouri inca de la nastere samd.






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

ileanna spune:

Precizare: nu sunt mama (da' las' ca ma fac eu mare ).

Despre pct 1: cred ca daca si le doreste ar trebui sa le aiba. "Doreste" inseamna sa intelegi ca le vrea cu adevarat si ce intelege prin acele obiecte / jucarii. Nu ca sunt doar mofturi si ajunge sa se plictiseasca de orice iar dupa aia arata cu degetul orice vede: "vreau si aia si aia si aia".

Pe de alta parte, usor usor trebuie sa prinda si ideea ca uneori in viat nu obtii tot ceea ce iti doresti. Sau nu este suficient sa vrei ceva ca sa si ai in secunda 2. Altfel ... atunci cand se va lovi de lucruri pe care tu nu mai poti sa i le asiguri pentru ca nu sta in puterea ta???

Celelalte puncte mi se par ok cu precizarea ca dupa mine o faci pe "zeul imaculat" cu el pana la o varsta cand trebuie sa ii explici ca esti si tu om supus greselii. Altfel va descoperi singur si va trai sindromul zeului sfaramat.

Pe mine ma dispera parintii isterici pe care ii vad tzipand cat ii tine gura, pe strada, la un copil de 3 - 4 anisori: Sa iti fie rushine!!! Sa iti fie rushine!!! Cum vine asta sa ii fie rusine? Pentru ce exact sa ii fie rusine? Ce intelege copilul din siericalele astea? Ca trebuie sa fie prostul targului si sa-i fie mereu rusine ca "n" lucruri nu se cade sa le faci si gata!

Sau pe vremea mea cand in clasa I se stabilea sus si tare care sunt aia buni la mate si care la romana. De unde eu am inteles ca sunt tragica la mate (doar pt ca eram divina la romana) si am abandonat asta for ever. Ori acum nu cred deloc ca sunt incapabila la cifre dar ... le-am evitat toata viata si acum avem o relatie foarte proasta . Eu cred ca la o anumita varsta copilul este ca o foaie alba: poate sa faca absolut orice, depinde doar de conditiile de mediu.



Never say NEVER.

DanaR spune:

Ce mult ma bucur ca am deschis subiectul. Asta asteptam pareri pro si contra. Nu sunt nici eu intru totul de acord cu ele.
Are dreptate Donia : "Fermi, consecventi dar flexibili" si are dreptate si Miau-miau : "Exista cazuri in care copilul are nevoia sa ii vada cineva si dreptatea lui. Barami unul din cei 2."
Corect. Sunt situatii si situatii, ceea ce am scris eu este pentru a incepe discutiile si ajutorul reciproc sunt niste enunturi generale si tocmai de asta le-am lansat.
Tocmai eu care sunt tare in sfaturi dar eu incalc cel mai adesea aceste reguli.
Si eu ii fac poftele fiului meu mai mare, ca cel mic e inca prea mic. Sau daca nu i le fac eu i le face ta-su dar, atunci cand nu se poate si el are pretentia si iti impune, si se plange si te judeca... "Atunci ai putut, acum de ce nu poti?" sau "Voi castigati atatia bani pe luna, mie de ce nu imi poti cumpara cutare revista?"
Atunci e greu si aplic regula: "Copilului sa ii dai ceea ce ii trebuie nu ceea ce vrea!" Pana data viitoare cand imi permit si ii mai fac un moft. Si atunci iar il zapacesc caci acum s-a putut din nou... Si tot asa.
DanaR si baietii ei : http://www.ealbum.ro/danar/a165

Chan spune:

Va impartasesc cateva lucruri din experienta mea.
Deea are aproape 11 ani. De micuta i-am anticipat toate dorintele atat noi ca parinti cat si bunicii si matusile: era varsta de tricicleta i-am luat, role, jucarii (nici nu le pot inventaria mental), acum mai mare fiind, haine de firma (lotto, nike, etc) , mobil, dupa aceea mobil mai sofisticat, MP3, iPod, acvariu, zile de nastere serbate cu toate clasa in locuri speciale si multe…multe altele. Cand a implinit 10 ani am vrut sa marcam momentul mai deosebit. Am intrebat-o ce si-ar dori. Cateva saptamani de gandire… si rezultatul … socant! Nu am reusit sa obtin de la ea ceva. Nu isi dorea nimic… practic nu exista o dorinta de a avea ceva.
Desi avem posibilitati materiale si sotul ma rasfata, imi doresc o multime de lucruri (nu neaparat importante sau scumpe) si cand ajung sa mi le cumpar sau sa le primesc imi fac placere si ma bucur de fiecare in parte….
M-am gandit daca nu cumva am gresit ca i-am oferit chiar totul si ca nu am lasat-o si pe ea sa-si doreasca un anumit lucru, sa “lupte” pentru a avea acel lucru… pentru ca de cumparat tot i l-am fi cumparat…
Fetita nu este egoista (cand i-am luat ultimul mobil care evident era mai performant decat al meu, m-a intrebat spasita daca nu il vreu eu…ca al meu e mai vechi decat al ei), este un copil bun, darnic … dar ma gandesc ca poate s-ar bucura mai mult de anumite lucruri daca si le-ar dori.
O alta greseala, dar pe care am remediat-o, a fost faptul ca pana pe la 6 ani de cate ori ma certam cu sotul, de cele mai multe ori pentru nimicuri, evitam sa ne ceram de fata cu copilul. Cand avea 6 ani si ne-a auzit prima data certandu-ne (eram in masina si gresisem drumul spre mare), a fost socata. Atunci ne-am dat seama ca, copilul trebuie sa creasca in mediul familial real, fara sa ne ascundem total de el. Trebuie sa stie ca exista si mici probleme si ca nu este totul “roz”. Tati si cu mami sunt doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu gandiri diferite, prin urmare este normal sa intervina mici discutii. Oricum sa nu va imaginati ca acum toate certurile sau discutiile avute in familie le purtam in fata copilului, discutiile “mai serioase” tot “pe ascuns” sunt purtate dar nu ne mai chinuim sa ne ascundem pentru orice nimic.
Cred ca in educatia unui copil cel mai important este echilibrul pe care, noi ca parinti, il putem oferi!