Cateva greseli in educatia copiilor nostrii
Raspunsuri - Pagina 5
DanaR spune:
Inca un sfat bun : Dati copiilor posibilitatea sa aleaga!
Din prea multa inteligenta pe care o avem si din prea buna experienta pe care am acumulat-o (desigur sunt sarcastica - baiatului meu ii place cuvantul acesta, acum a inteles ce inseamna si il foloseste corect), uitam sa le dam sansa copiilor sa ALEAGA ei insisi!
Noi stim tot si mai ales ceea ce e bine pentru copii nostri dar sunt convinsa (si ma voi convinge si mai bine de asta maine cand baiatul mamii se intoarce din excursie cu clasa - prima departe pentru 3 zile-)ca atunci cand trebuie copii stiu ceea ce este bine pentru ei si vor face alegerea corecta.
Sa le dam acesta sansa! Sa invatam sa ii lasam sa gandeasca si singuri ceea ce e bine. Daca vor gresi suntem oricum langa ei sa ii sprijinim dar feriti-va sa le reprosati ceva atunci cand cad, este oricum dureros pentru ei o infrangere si cu siguranta vor avea ceva de invatat atunci cand cad.
Asadar posibilitatea de a alege e foarte importanta pentru copii nostrii!
DanaR si baietii ei : http//www.ealbum.ro/danar/a165
principe spune:
chan
multumesc ,sper sa pot urma sfaturile tale.
sunt mamica de un an si sunt constienta de mult timp ca fac lucruri in exces ,dar acum incercam si eu si sotul meu sa ne controlam,dar pot sa spun ca nu prea reusimm .
excesele sunt imbracamintea si jucariile.are tot ce se poate am ajuns pina acolo ca la virsta de 6 luni i-am luat tricicleta la, 9 luni i-am laut covorasul alpha-buc step &spell care este pentru virste mai mari de 4 ani, pomul de cracuin era numai din jucarii de plus.toata casa este plina de jucarii ,el acum implineste un an.
jucariile pe bb nici nu prea-l intereseaza mult ,si-l atrage mai tare un cablu .un tablu de pe perete,fructele din fructiera,o gaura ,se joaca un pic la inceput cit este noua jucaria ,apoi nu-l mai intereseaza.si in farmacie daca intru tot gasesc ceva jucarie sa cumpar.
imbracaminte, inca nu i-mi aduc aminte sa fi iesit vre-o data si sa nu cumpar nimic pentru el. citeodata fac comanda in magazine virtuale si zic o piesa din asta ,si pina la urma cumpar 3 sau chiar o duzina.inainte de a se naste deja avea tot pina la un an ,in exces nu a avut tim sa imbrace decit 1/3 din tot ce am cumparat,are imbracaminte pina la virsta de 3 ani.daca ma duc fara bani expre ,sa nu cumpar nimic ,si insotesc o prietena ,termin imprumutindu-ma .in rest cred ca pina acum suntem parinti ponderati,mai putin aceste 2 exceptii.
incerc sa inteleg de ce ?? si ma gindesc ca dupa ce am emigrat din ro ,si am vazyt primul magazin de jucarii mare cu patru etaje ,am inceput sa pling si vroiam sa ma joc cu toate ,fiindca in ro in timpul comunismului si nici citva timop dupa nu aveam prea vazusem in magazine jucarii de ales.oare aceste jucarii sunt mai mult pentru copilul din mine,la fel si imbracamintea??pot sa controlez total aceasta situatie ??deasemenea ne-am dorit mult bb-ul si s-a lasat asteptat,am avut amindoi mult stres din cauza asta.
monica mami de print
tlaura spune:
Fetelor, eu va citesc cu interes, desi nu am intervenit pana acum, dar acum am nevoie de voi; recomandati-mi si mie o carte buna, explicita si posibil de pus in practica, despre psihologia copilului!
Niciodata nu am avut nevoie de sfaturi in cresterea copilului, dar iata ca a venit un moment in care simt ca pierd controlul si nu stiu cum sa procedez sa-i fie lui bine, dar nici sa nu-l scap prea rau din mana! Nu va ganditi la ceva rau, e in genere un copil cuminte, dar, a inceput sa ne santajeze emotional mai tot timpul; in primul rand ca plange mai din orice (ceea ce nu se intampla pana acum cateva luni), iar apoi spne niste lucruri care normal, ca parinti ne misca! Ex: daca il cert, sau mai ridic tonul la el, sau il pedepsesc sa stea in camera lui, etc., imi spune: "nu vreau sa am o mami care sa ma certe/tipe/pedepseasca"! Si astea normal pe un ton de ti se rupe inima!
Sau aseara, fiecare cu treburile lui prin casa, Andrei era singur in sufragerie si doar ce il auzim plangand infundat. Plangea de ceva timp pentru ca facuse o balta de lacrimi pe canapea; la intrebarea de ce plange, ce s-a intamplat, mi-a spus ca s-a gandit cum ar fi fost sa nu aiba parinti!
Nu am scos de la el de unde are sau unde a auzit asa ceva, spunea doar ca asa s-a gandit el!
Mentionez ca la noi in casa nu exista certuri decat cel mult la modul de discutie contradictorie, nu tipam, nu ne jignim, ne iubim foarte mult, iar pe ingeras, ce sa va spun il idolatrizam!
Deci nu ar avea de unde sa aiba gandurile asta negative; doar daca nu sunt , cum de altfel cred, incercari de manipulare pe fata!
Cred ca aseara cand s-a trezit singur in sufragerie, i-a venit lui ideea asta, si normal ca toti i-am cantat in struna dupa aia! Nu-i place deloca sa stea singur, de mic nu ii placea, si cum v-am aspus, acum cred ca incearca sa ne manipuleze in fel si chip. Nu vreau sa ma las manipulata, dar nici nu vreau sa-l resping, este totusi un copil foarte sensibil si nu imi face probleme deosebite> Dar nici nu vreau sa si-o ia in cap!
De aceea vreau sa va rog sa-mi recomandati si mie o carte buna din acest domeniu.
Multumesc!
denizel spune:
Laura, o 
pentru baietelul tau!
Sincer, nu cred ca vrea sa va manipuleze.
Este, asa cum ai spus si tu, un copilas foarte sensibil :-)
La intamplarea cu plansul de pe canapea, chiar nu avea vreun motiv sa incerce sa va manipuleze, nu? Nu era pedepsit sau nu fusese certat, nu?
Cred ca, pur si simplu, pentru ca a crescut si pentru ca va iubeste foarte mult, in mod firesc, se gandeste cum ar fi vietzuca lui fara voi doi :-) Este un baietel tare bun si scump! 
Deci, nu cred ca trebuie sa aplici cine stie ce chestii complicate. Trebuie sa nu obosesti explicandu-i si asigurandu-l ca voi veti fi intotdeauna langa el, ca il iubiti mult de tot si, chiar daca il mai certati, tot il iubiti.
Puteti sa-i spuneti ca asta e rolul parintilor, sa intervina atunci cand copiii mai fac greseli. Dar, atunci cand interveniti, sa inteleaga faptul ca il iubiti la fel de mult.
El nu are de unde sa stie ca atunci cand il pedepsiti voi tot il iubiti. Trebuie ca voi sa ii explicati tot si sa-i creati confortul psihic de care are nevoie!
Succes!
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
tlaura spune:
Denizel, multumesc pentru raspuns!
Stiu ca nu am o mare problema, dar nici nu vreau sa devina!
Iar in seara aceea, eu am pus-o pe seama faptului ca a ramas singur in sufragerie, eu cu sotul avand alte ocupatii in acel moment, si probabil a vrut sa ne atraga atentia.
Ieri s-a intamplat o alta faza: noi ne pregatim de plecare in tara la sf. saptamanii, iar ndrei s-a pus iar pe bocit (are un stil anume cand o face, nu seamana cu alte plansete ale lui), ca daca noi plecam si pe el il lasam aici? Bineinteles ca ii repet tot timpul ca indiferent daca il certam sau pedesim cateodata, noi tot il iubim si nu am putea trai faca el! Dar se pare ca tocmai acest aspect inceraca sa-l speculeze!
In fine, o sa vedem pana unde o sa mearga!
denizel spune:
Laura, eu nu cred totusi ca vrea sa va atraga atentia.
Probabil ca este intr-adevar un copilas care are mare nevoie sa va stie mereu in apropiere.
Cati ani are baietelul tau?
Cand o sa mai creasca, dupa ce s-a convins ca nu sunt sanse sa ramana fara voi 
, probabil ca o sa-i treaca.
La episodul cu tine si tati ocupati cu bagajele si curatenia, probabil ca ala micu' s-a vazut singur, l-ati lipsit (neintentionat) de atentie pentru o perioada si lui saracutu' i-o fi trecut prin capsor cum ar fi daca voi nu ati mai exista.
Repet, da' stiu sigur ca nu o sa te superi! E un baietel tare scump si inteligent .
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
aelita spune:
se poate gasi un echilibru la punctul 1.
prin orice,banuiesc ca nu se intelege ceva ce nu e de varsta lor.
si eu sunt de acord ca nu trebuie sa ramana frustrati si ca daca ii v lipsi ceva,va face fixatie (ca cineva care spunea aici de role ,de pian..) si in nici un caz nu sunt de acord sa fie educat in ideea ca obiectele se obtin greu,prin munca,si trebuie sa rabde cu gandul la ele.
ca sa fie un copil responsabil si muncitor,exista alte metode de educatie,nu lipsa obiectelor cerute.
dimpotriva,e mai bine sa le aiba si usor,obiectele sa isi piarda din impotanta (aici iar e de discutat,nu inseamna sa nu aiba grija de ele,sa nu aprecieze...) si sa nu fie atat de legat de obiecte,de achizitii.
S.
aelita spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
Blisa chiar vreau sa aiba TOT ce vrea, sper sa si pot sa-i ofer chiar tot asa... Mai curind risti sa faci fixatii pe obiecte pe care nu le ai, decit pe alea pe care le ai.
Chiar vreau sa aiba tot ce vrea, sa o invatz ca obiectele se pot obine fara un efort nemaipomenit, si nici nu inseamna mare lucru. Si ca valorile adevarate sint altele.
quote:
Stiu un copil care era tratat cam asa: oriunde mergea si intindea mana spre ceva se cumpara urgent. Copilul avea cam 5 biciclete, 4 trotinete, etc. Intr-o zi a mers la supermarket cu o masinuta-cos. A vrut masinuta acasa. I s-a spus ca NU SE POATE. A inceput sa urle. S-a incercat o negociere cu directorul magazinului pentru cumpararea masinutei. Raspunsul a fost clar: NU SE POATE. Copilul aurlat tot drumul pana acasa si a fost foarte socat.
Mereu exista lucruri pe care nu le putem avea (dragostea unei fete, prietenia cuiva, masina din aur, Palatul Cotroceni, etc.). Copiii ar trebui invatati ca nu pot avea totul si in consecinta sa-si gestioneze frustrarea aferenta.
Cine crede ca poate oferi totul copilul sau nu are imaginatie...
alice
asta e o extrema pericuoasa,cred.
sigur,elisa cand a spsu TOT nu s-a gandit ca i.-ar lua 4 bicilete sau masinuta cos
in general,din ce am vazut eu,multi copii se tavalesc pe jos cand nu li se cumpara ceva,dar nu pt ca sunt obisnuiti sa li se cumpere tot,e aaaalta obisnuinta la mijloc.
cunosc persoane care nu ajung sa isi ia nici hainele necesare de iarna,vara,dar alte mofturi! si totusi se tavaleste pe jos copilul,daca nu ii ia o tampenie pe loc! (bineitneles ca nu o vede,dar tot nu renunta la tavaleala)
eu am spus ca trebuie un echilibru,cumva,cu punctul 1 .
bineinteles ca trebuie invatatai ca nu totul li se cuvine.
ideea asta din start e buna.dar cum o aplicam? in nici un caz neluand role,cum se plangea o fata pe aici...
S.
b.nica spune:
dragile mele mamici,este meritoasa grija voastra pentru o educatie buna a copiilor;desi nu le cunosc nu pot sa nu imi arat admiratia pt.Chan si pt.DanaR,sunt fete care au reusit sa se regaseasca si par a avea o personalitate de invidiat;nu trerbuie sa le invidiem ci sa le imitam in solutiile pe care le gasesc in lupta dramatica cu supravietuirea cu care ne confruntam azi.
Chan spune:
Laura, nu am am facut psihologia prin urmare nu stiu ce sa-ti recomand. Am vazut pe forum ca sunt cateva fete care au facut psihologia poate ele te pot ajuta.
In ceea ce-l priveste pe baiatul tau cred ca el isi da seama ca urmeaza sa se petreaca o schimbare in viata voastra si nu prea stie care va fi. Probabil asociaza plecarea in tara nu cu o vacanta cum ar fi normal, ci cu o apropiere a ta f. mare de rudele pe care le ai in tara, el considerand ca in felul acesta nu vei fi numai mamica lui ci va fi nevoit sa te "imparta" oarecum.
In mod sigur ati vorbit mult in familie despre aceasta vacanta si cred ca il sperie oarecum schimbarea. Cred ca el se simtea f. bine cu voi acolo, era un echilibru pe care el il simtea iar acum ii este putin teama. De aici si plansul.
Sunt convinsa ca in momentul in care veti ajunge in tara si el isi va da seama ca este si va ramane cel mai important din viata voastra si isi va reveni total. Eu cred ca nu trebuie sa-ti faci probleme daca aceste manifestari au inceput acum in perioada pregatirilor. Nu da prea mare importanta (inca) schimbarii lui, incercati sa va purtati ca si pana acum cu el si sa vezi ca, in tara, dupa ce isi va da el seama care e treaba nu vor mai fi probleme.
Mult succes.