Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)
Raspunsuri - Pagina 3
dulcetica spune:
Nu, eu chiar nu pricep...adica ce ar putea face cu el?Ce optiuni sint?Eu nu spun ca e usor,dar e vorba de un copil totusi!
tinatache spune:
quote:
Originally posted by dulcetica
Nu, eu chiar nu pricep...adica ce ar putea face cu el?Ce optiuni sint?Eu nu spun ca e usor,dar e vorba de un copil totusi!
dulcetica
ce ar putea face? sa-l dea la orfelinat, de ex., eu asta inteleg prin "sa nu-l pastreze".
Cristina
-----------------------------------------------
http://www.sos-satelecopiilor.ro/
mariuta spune:
Sa-ti lasi copilul la orfelinat si sa dormi linistit noaptea, in timp ce copilul tau poate plange singur acolo, singur cu toate problemele lui...
ce ratiune, ce instinct, doar animalele isi abandoneaza puiul mai slab si il lasa sa moara.
coraly spune:
Eu una nu am inteles perfect cum ar putea renunta la el. Unde sa-l lase? Cui sa-l incredinteze?
In sfarsit, problema e extrem de dificila si sensibila, si fara nicio suparare fetelor care nu aveti copii, va spun ca pana nu-i aveti nu puteti intelege cum simte o mama. De aceea eu nu prea inteleg cum as putea sa las o fiinta care s-a nascut din mine, pe care eu am dorit-o in lumea asta si care din nefericire este si bolnava, pe mainile altcuiva, singura pe lume. Normal ca ea nu va stii niciodata ce i s-a intamplat, dar mai cred ca acei parinti nu vor avea liniste si nu se vor mai putea bucura de viata oricum. Daca e sa privesti din modul fatalist, poate asta e 'crucea' lor sau examenul pe care trebuie sa-l dea in aceasta viata.
Oricum instinctul matern exista si e foarte puternic, din pacate la unele mame se declanseaza mai tarziu... Eu, de ex., in timpul sarcinii, nu mi-am facut triplul test, acela care determina anomalii fetale grave, si care se face din saptamana 20 parca. M-am gandit ca oricum, si daca ar fi fost ceva suspect, deja il consideram copilasul meu, si nu as mai fi putut renunta la el, asa ca ce vrea Dumnezeu aia sa fie. Nu e obligatoriu sa gandeasca si altele la fel si nu consider ca e cel mai bun mod de privi problema. Fiecare are dreptul sa fie fericit in viata, dar uneori ai raspunderi pe care nu le mai poti ocoli. Cum spunea Elise, deja e prea tarziu pt. o decizie. Cand te hotarasti sa ai un copil, te rogi la dumnezeu sa fie sanatos, dar daca nu e, e tot copilul tau si ai o datorie fata de el.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
dulcetica spune:
quote:
Originally posted by mariuta
Sa-ti lasi copilul la orfelinat si sa dormi linistit noaptea, in timp ce copilul tau poate plange singur acolo, singur cu toate problemele lui...
ce ratiune, ce instinct, doar animalele isi abandoneaza puiul mai slab si il lasa sa moara.
A facut sau n-a facut cachi,a mincat ceva ,a zimbit sau a fost trist,a dormit bine,a tusit,si-a baut sucul de portocale?
Andries spune:
Daca primul nascut ar deveni mai "sarac" material pentru ca eu as cheltui bani multi pe tratamente pentru al doilea, nu mi-as pune nicidecum problema daca il mai pastrez sau nu, e clar ca e al meu si n-o sa-l pun la cos ca pe o rochie care nu mai imi place. Vad eu cu banii cum ma descurc, daca n-o sa mai put dupa un timp, ma gandesc atunci, dar macar stiu ca am incercat tot ce puteam.
Daca primul nascut ar fi periclitat pentru ca al doilea (sa spunem ca are un retard sever) ar dezvolta o violenta incontrolabila (e posibil, eu am fost in centru de copii cu retard sever si Doamne fereste ce se gaseste acolo, m-a luat o fata in brate de-am crezut ca nu mai ies din incapere intreaga si nu avea decat 12 ani parca, ma strangea fara sa-si dea seama de nu mai aveam aer si norocul meu a fost ca doua asistente erau de fata) nu l-as tine langa familie, cu tot regretul. Dar nu prea stiu eu cum la un nou nascut sa-ti dai seama ca va fi violent sau nu.
Deci concluzia este ca nu exista raspuns "filozofic" ci numai decizii particulare pe care numai parintii pot sa le ia, Dumnezeu sa-i intareasca si sa le dea puterea de a alege si a trai cu alegerea luata. Noi nu avem dreptul sa ii judecam, nici filozofic (rational), nici instinctual.
Andries
nume spune:
Da, sa il dea la o organizatie. Nu stiu, asa cum puneti voi problema, pare ca e monstruos. Copilul asta are nevoie de proceduri chirurgicale in strainatate...proceduri costisitoare care nu pot rezolva problema de fond, respectiv ca nu se poate astepta la o viata normala(oricat de larg e perceputa normalitatea)... indiferent cat i se prelungeste viata... si pronosticul optimist este de 40 de ani... Nu e vorba de un defect fizic care se poate trece cu vederea, compensa sau corecta, care sa-i lase posibilitatea unei integrari sociale.
Serios, puneti-va in situatia asta pentru 10 minute. Opinia generala este ca ei ar trebui sa renunte la aspiratiile pe care le-au avut, o viata normala, batranete linistita, sa puna eventual in pericol viitorul copilului pe care il au si sa-si riste mariajul? Implicatiile sunt majore... Credeti ca asta e o dovada de tarie? O hotarare inteleapta?
Nu stiu ce vor hotara pana la urma, este chiar probabil ca il vor lua acasa. Nu-mi pot imagina indoielile si chinurile prin care trec ei acum, inainte sa decida, si nici pe cele care vor urma deciziei, oricare ar fi ea... dar as fi vrut sa inteleg ce ar motiva o decizie atat de fundamentala... Si cred ca am inteles... instinctul, nu?
nume
ellej spune:
Nu cred ca as putea trai linistita stiind ca un copil al meu e poate flamand, sau maltratat, sau singur, undeva pe lumea asta. E o cruce grea, dar, cum spuneau si fetele, odata nascut nu prea mai ai de ales. Daca ai o urma de constiinta si suflet.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
ellej spune:
Opinia generala este ca ei ar trebui sa renunte la aspiratiile pe care le-au avut, o viata normala, batranete linistita,
Cum poti trai o viata normala stiind ca ti-ai abandonat copilul? Ce faci, il stergi complet din memorie? Ei oricum nu vor mai avea o viata normala.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Andries spune:
quote:
Originally posted by nume
Serios, puneti-va in situatia asta pentru 10 minute. Opinia generala este ca ei ar trebui sa renunte la aspiratiile pe care le-au avut, o viata normala, batranete linistita, sa puna eventual in pericol viitorul copilului pe care il au si sa-si riste mariajul? Implicatiile sunt majore... Credeti ca asta e o dovada de tarie? O hotarare inteleapta?
Nu stiu ce vor hotara pana la urma, este chiar probabil ca il vor lua acasa. Nu-mi pot imagina indoielile si chinurile prin care trec ei acum, inainte sa decida, si nici pe cele care vor urma deciziei, oricare ar fi ea... dar as fi vrut sa inteleg ce ar motiva o decizie atat de fundamentala... Si cred ca am inteles... instinctul, nu?
nume
Nu te poti pune in situatia lor nici macar ipotetic. Ei sufera probabil si asa destul de mult pentru ca sa mai stea si altii sa-i "urmareasca cu atentie" ce vor face, ei au nevoie de sprijin acum.
Andries