Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)
Raspunsuri - Pagina 4
Elise spune:
quote:
.. dar as fi vrut sa inteleg ce ar motiva o decizie atat de fundamentala... Si cred ca am inteles... instinctul, nu?
Nu.
Nu instinctul.
Dragostea, nu instinctul.
Dragostea fata de copilul tau, care la o mama "normala" (ca tot folosim termenul) e mai puternica decit ratiunea.
SI decit egoismul ca "iti strica viata ta perfecta" de pina atunci: mariajul, situatia financiara....etc...si oricum "nu are nici un rezultat".
Nu stiu la ce rezultat te-ai astepta.
Daca dai nastere unui copil care la 10 ani moare intr-un accident, consideri ca ti-ai pierdut timpul crescindu-l fara rezultat?
"Rezultatul" este ca uneori ii este sete, alteori foame, alteori are nevoie de cineva sa-l ia in brate si tu esti acolo pentru el, alteori se bucura daca iti aude vocea, chiar daca nu intelege ce-i spui - astea sint rezultate. Un zimbet e uneori un rezultat fantastic, chit ca nu castiga nici o olimpiada cu asta.
Viata bbului tau nu se cuantifica dupa citi ani se pare ca va trai, ce IQ o sa aiba si cit te poti mindri cu el - daca nu e in standarde, il arunci la cosh....
Elise & BBLisa
ellej spune:
Si nu, nu as pastra o sarcina daca mi s-ar spune ca acel copil are un handicap grav. Dar odata nascut... oricum, e foarte trist.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Clover spune:
Instinctul matern se impleteste si cu egoismul. Dorinta de a tine copilul, de a nu-l pierde niciodata. Daca acel copil nu are nici o sansa medicala si isi va petrece viata in prea multa durere sau fara a simti nimic, eu as alege sa renunt la el. Sa stii ca un copil sufera si ca nu ai ce face constructiv pe mine m-ar termina. Instinctul matern este de a lua toata suferinta de pe umerii copiilor, ori cum poti face asta daca ai un copil care practic nu va trai?
Eu m-as asigura ca doctorii stiu ce spun, ca un diagnostic pus aiurea e doar malpraxis, da o viata nu o poti aduce inapoi.
Iar in general, instinctul castiga asupra ratiunii. Pur si simplu calea instinctului e mai scurta si cu impact mai mare.
Keep the promises you make to yourself.
nume spune:
Andries, ai dreptate. Nu pot. Nici nu mi-as exprima indoielile mele, ce sa zic, teoretice de fata cu ei. Am simtit doar nevoia sa vorbesc despre asta cu cineva neimplicat, neutru.
nume
meg67 spune:
totusi, despre ce anomalie e vorba?
catalynaa spune:
quote:
Originally posted by meg67
totusi, despre ce anomalie e vorba?
meg
_
just a drop of water in an endless sea
Dak am inteles bine este vorba despre asta:"Magnolia, poate nu e cazul... dar poate ajuta. Anul trecut(2006) a aparut o carte, ``Strange son`` scrisa de Portia Iversen, care trateaza stiintific autismului sever din perspectiva unei mame. S-a spus ca e o carte ``descoperire``care pune intr-o lumina noua elemente cheie ale afectiunii."
Adela99 spune:
poate ar fi si o cale de mijloc, nu intre ratiune si instinct ci in practica. inteleg ca nu l-au dus acasa inca si au un timp de gandire. presupun ca cc chiar medicii le-au prezentat varianta abandonului. din cate stiu io acum sunt si in romania organizatii ca de ex Star of Hope Romania poate sunt si altfel de institutii care ajuta parintii cu copii cu dizabilitati unde printre altele ii poti lasa o zi-doua pe saptamana, te intalnesti cu parinti cu probleme asemanatoare, mergi la cursuri pe teme, samd.
nu cred ca e vorba de autism sever, mesajul cu pricina nu cred ca avea de-a face cu copilul prietenei lu' nume
Porumbita spune:
e f delicata problema si cand nu esti implicat tu e f usor sa spui ce ai face si ce nu...
eu am o vecina in bloc a carei matusa a fost pusa (ea si fam. ei) sa ia o astfel de decizie (avand deja o fetita care la nasterea celui de-al doilea copil avea 6 ani)...
imi pare rau dar nu mai stiu exact care a fost diagnosticul celui de-al doilea copil; dar de la vecina mea am inteles ca oamenii respectivi au incercat imposibilul pt a da o sansa celui de-al doilea copil; acesta a trait 9 ani; insa familia aia e destramata; fata mai mare a fugit de cateva ori de acasa (ii acuza pe ai ei ca numai pe cel mic l-au iubit, etc); sotii sunt in prag de divort si au datorii imense rezultate in urma tratamentelor scumpe (plus 2 interventii in straintate); sotia nu lucrat de loc in ultimii 9 ani (copilul trebuia supravegheat 24 din 24) arata si el si ea cu 15 ani mai batrani;
Clover spune:
Cineva a spus ca ar fi vorba de autism. Cum se diagnosticheaza autismul la un nou-nascut?
Keep the promises you make to yourself.
nume spune:
Catalynna, nu e vorba de un singur diagnostic. Unul singur, care nu stigmatizeaza(cum e autismul), ar fi usor de acceptat. Copii autisti se pot integra, chiar bine. Ieri seara era la televizor, pe AXN, un episod dintr-un serial despre bacteriologi, epidemii si arme chimice(nu tin minte cum se cheama), in fine, unul dintre cercetatorii din echipa este autist...
In astea cateva zile,in timpul petrecut cu ei, mi-am dat seama de faptul ca taria nu sta in a pastra copilul... Ci a-l lasa. Calea care pare cea mai simpla nu e cea mai usoara. Nu vorbim aici de saracie afectiva, de lipsa de educatie, de egoism. Din contra. Sa asumi ca astea ``sunt motivele`` pt care orice parinte si-ar abandona copilul, inseamna sa privesti simplist. Cum spunea cineva mai devreme, ``instinctul e mai puternic si are impact mai mare``... de acord.
O sa exemplific, cu toate ca n-am avut intentia: Mi-am adus aminte zilele astea si de conversatie pe care am avut-o cu ani in urma cu un om simplu, muncitor in constructii. Avea vreo 50 de ani si situatia familiei lui era asemanatoare, nu asemanatoare, identica cu cea relatata de Porumbita. Sotul meu, care e cea mai echilibrata persoana pe care o cunosc, si-a adus aminte de o situatie similara, vecini in orasul unde a copilarit. Cand a plecat familia era destramata, baiatul cel mare plecase de acasa, tatal la fel, copilul, adolescent de acum se masturba in fiecare zi in fata blocului. A avut ezitari la intrebarea mea``noi l-am lua casa, nu?!`` si n-am insistat. Astea sunt cele mai realiste scenarii...
Punctul meu de vedere este ca sa ``pui la zid``un cuplu care ia o hotarare ingrozitor de dureroasa dar lucida(repet ca nu stiu daca e cazul lor), nu face decat sa oblojeasca constiinta celui care da verdictul.
nume