Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)

In primul rand as vrea sa-mi cer scuze anticipat oricui ar putea fi ofensat de postarea mea. Probabil ca nici nu e forumul potrivit, dar e singurul la care am participat si il simt familiar.
Ma tot gandesc de cateva zile daca instinctul ar trebui sa invinga ratiunea. Ratiunea spune; nu. O prietena buna, foarte buna a nascut acum cateva zile. Copilul are probleme care nu vor putea fi rezolvate cu timp, dragoste sau bani, in fine, nu la un nivel care ar putea satisface sperante mediocre ale unor parinti. Asta in ciuda faptului ca, pe timpul sarcinii, s-au facut toate testele pe care medicul le-a prescris, tocmai pentru a elimina o asemenea posibilitate. Copilul le-ar schimba definitiv viata(ca orice copil) dar rational vorbind, este inevitabil ca ei sa fie afectati negativ: separat sau impreuna. Este o drama la care se pot atasa semnificatii positive, daca tii neaparat, dar care ramane esential o drama. …Da, cu siguranta ar exista momente de fericire dar esenta si coloratura lor s-ar scimba la umbra tragediei.

Pe de o parte sta instinctul, nevoia viscerala de a ocroti copilul, pe de alta parte perspectiva unui sacrificiu colectiv(al familiei) care ar afecta cele mai delicate aspecte ale vietii lor.
Exista 2 posibilitati clare: sa pastreze copilul sau nu. Vorbim de oameni educati, maturi, parinti ai unui copil marisor foarte reusit, care au facut eforturi si sacrificii constante pentru a atinge un standard social si care care muncesc de dimineata pana seara ca sa-si mentina un nivel de trai satisfacator.

Nu cer un sfat. Cred ca nimeni nu-si poate asuma raspunderea unei implicari atat de importante in viata altui om. Eu insami am o fire pragmatica dar m-am surprins gandindu-ma ca as pastra copilul (bineinteles ca e nerelevant. Mintea mea nu cuprinde toate implicatiile unei asemenea decizii pt. ca e pur teoretica).
Nelamurirea mea e mai curand de ordin filozofic(discutabil): ne mai ajuta instinctele la ceva, La ce?

nume

Elise spune:

n-am inteles ce spune ratiunea si ce spune instinctul, dupa parerea ta.


La mine ambele au fost la unison cind mi-am schimbat brusc intreaga viatza si mi-am asumat toate potentialele bucurii si tragedii alaturi de un copil pe care nu l-am nascut eu si despre care stiam ca, datorita unei anumite "intimplari", era posibil sa aiba probleme.
Si inca mai e posibil sa apara urmari, n-are decit 6 luni, d'aia se invirtesc trei pedatri pe linga ea, insa asta nu are absolut nici o importantza - e copilul meu oricum o fi ea.

Deci - n-am trecut prin vreo lupta intre instinct si ratiune.
N-a trebuit si nu trebuie sa aleg nimic.
Motiv pentru care nu-ti inteleg intrebarea.

Elise & BBLisa

flaviutza spune:

Elise sa ma scuzi ca ma bag in problema Bebelisei (sa ma si ierti) dar nu ma pot abtine .

si fi-mea s-a incadrat la "posibile urmari" apgar 2(doi) pentru cine stie ce inseamna,adica toata lumea, turma de pediatri si neurologi . nu iti spun de teorie ,tratate medicale,neuro ce vrei tu ce le am depozitate in..cap.

Daca fi-ta spunea "goanga" la 4 luni , e vesela si guraliva asa cum spui, banui ca si fizic se dezvolta normal , NU ARE CE PROBLEMA SA MAI APARA . nici acum,nici peste 5 ani.

Sa va "stapaneasca " sanatoasa !!!!

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

Elise spune:

multumesc mult.
Fie-mea oricum e papusica mea perfecta si atit.
Sint convinsa ca si pentru tine fetitza ta e la fel.

Dar intrebarea subiectului era alta. Nu sint ironica, sincer n-am inteles-o: poate nu-s eu prea filozoafa la ora asta....

Elise & BBLisa

flaviutza spune:

Nume, ca tot e vorba de copii si de instincte. pe mine m-a ajutat. ENORM.

dilatatie 10 cm, pe masa de nasteri.am simtit ceva,nelamurit ,un gol imens si am cerut monitorul pentru batalile cordului fetal. Big surpize, erau aproape nule,cezariana de urgenta, copil in stare critica.restul e poveste .una frumoasa.


Nu degeaba i se spune instinct matern.

Nume..ai copii? intuiesc ca nu..pentru ca altfel, nu mai puneai intrebarea...ii punei la zid (cel putin in minte)

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

nume spune:

Salut Elise,
nu stiu cum sa explic mai exact, sau poate ma impiedica o jena ambigua de ordin …moral.

Situatia nu e similara cu a ta, dupa cum spui pt tine lucrurile au fost clare. Cu toate ca, daca privesti obiectiv contextual afirmatiei, a fost vorba de o alegere si la tine. Sunt convinsa ca a fost si cea mai buna. Din toate postarile tale pe care le-am citit pana acum transpare echilibru si luciditate.
Ei ar fi ales sa nu pastreze copilul daca ar fi stiut(si eu as fi ales la fel). Acum sunt pusi sa aleaga din cauza unui doctor incompetent(trist, nu?, ca nesiguranta unui strain poate sa aiba repercusiuni permanente asupra vietii noastre). Daca ar exista o sansa la million ca perspectiva sa se schimbe, indiferent de eforturile necesare, lupta asta surda si dureroasa ar disparea cu totul.

Oricum, dubiul exista. Ma uit si vad ca pana in clipa asta 62 de personae au citit postarea asta si numai doua au raspuns. E o problema care nimeni nu si-a pus-o niciodata? E vorba de un tabu? Ce provoaca rezerva: instinctul, ratiunea, normele morale, sociale, religioase?
Ce v-ar face sa luati o hotarare sau alta?

Instinctul in zilele noastre este de cele mai multe ori o scuza, o reactie generata de o parte preistorica a creierului. Mai mult ne incurca. De altfel educatia vine sa-l tempereze…zic eu…

Flaviutza ai intuit corect; nu am copii. Dar chiar daca as avea nu as pune niciodata pe nimeni la zid pentru o asemenea hotarare. Cred ca optiunea presupune un efort de aceeasi natura, egal. Tu de ce ai condamna atat de vehement?

nume

flaviutza spune:

Nu vehement. e vorba de instinctul de mama. daca il ai ,il ai. majoritatea il avem. unii(cazul cunostiintelor tale) NU IL AU. nu e de condamnat. e doar trist ca unei mame ii lipseste instinctul matern.atat.TRIST.

am inteles bine? copil NASCUT, biologic si se intreaba daca sa renunte la el sau nu.

O rog pe Elise sa comenteze ce spun eu acum.

Cand iti intalnesti copilul TAU,indiferent ca-l nasti sau il vezi prima data in salonul adoptabililor, simti ceva. Instinctul ala. care te transforma pe loc in mama.si care iti dicteaza sa mori cu ala care ti-ar atinge cupilul de gat. Porneste fara sa vrei, din tine, nu il poti opri, nu il poti controla. de aia ii spune instinct.esti setat genetic sa-ti cresti copilul,sa-ti perpetuezi specia. daca rasei umane ii lipsea acest instinct, se ducea de mult pe apa sambetei.de ce? pentru ca mamele nu mai ingrijeau copiii si aveau grija sa traiasca ele.

de aia am spus clar ca nu ai copiii. Ai instinctul de mami in tine, insa e LATENT. cand vei avea copiii, vei intelege PRACTIC, nu din teorie de ce prietenii tai nu au acest instinct. ar trebui sa-l aiba ,ca mai au un copil.






Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

flaviutza spune:

ca sa sustin ce am spus, va povestesc ceva ce m-a socat. colega de serviciu,37 ani, casatorita de 11,fara copii.genul dintr-o bucata,sufletista,haioasa,dar si genul care "spune pe bune". ma duceam pe la ea,venea la mine, eu cu fi-mea lipita de mine,fi-mea taifun o obosea de moarte. am inteles,avand in vedere statutul,de femeie linistita,cu tabieturi,neobisnuita cu scandalul monstruletului de 2 ani. imi spunea "fata eu nu pricep cum nu ajungi la nebuni" nu am ajuns.

trec peste povesti, ajung la adoptie.vine la mine intr-o zi si imi spune ca azi vede un copil.trage tigara din tigara. "vai, tu fato mi-a zis asistenat ca e cam brunet.nu se stie cine-i ta-su.daca o fi tigan? daca ,desi n-o fi tigan,nu imi place de el si nu mai am curaj sa vad altu? daca o avea vreo boala genetica?

dupa 3 ore si un pachet de kent vede copilul.cand se intoarce, o vad din usa.radia .ii spun atata "draga,creca nascusi" .incepe bucuroasa sa-mi spuna cat e de asa si pe dincolo..cu gropite, ca a pupat-o cu bale de la dintisori..ca har ca mar. e vreo urma de tigan? intreb..nu stiu draga..nu iti dai seama..da sti ce? sper sa fie ca stiu ca sunt foarte talentati tiganii..e un brunet reusit.

brusc, fi-mea scapa din raza noastra de actiune, ii gaseste geanta si-i face praf rujurile de 100 ron bucata . eu inghet,stiind ca tanti pretena ii mai impulsiva.o cert rapid pe fi-mea, ma fac oleaca rosie.

si totusi...SHOC. imi spune"lasa draga..cumpar altu..ce vrei ,asa sunt copiii..si tu acuma te gasisi.."

atunci mi-am dat seama ca aia in trei ore devenise din cotoroanta(in sensul bun) , MAMA

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

Elise spune:

nume,

acum am inteles.

Hai sa-ti spun parerea mea sincera, pe care n-am nici o jena de ordin moral sa o sustin.

Eu cred - mai exact, ratiunea mea imi spune - ca nenorociri ireversibile i se pot intimpla oricui si oricind.
Si unui copil, la fel - i se pot intimpla oricind.
Si in stadiul intrauterin, si in timpul nasterii, si cind e bb, si cind e adolescent, si cind e adult.
In momentul in care decizi ca vrei un copil, nu stii cum va fi el, nici ce ii rezerva viata lui si, implicit, si tie.

Deci cred ca, intr-o lume ideala, cind ne hotarim ca vrem copii ar trebui sa ne gindim daca sintem pregatiti pentru toate variantele. Pentru ca altfel nu ne faulteaza viata, ne faultam singuri: bineinteles ca nimeni nu se asteapta sa i se intimple LUI una ca asta, insa riscul exista, exista pentru toti, si trebuie luat in considerare.
Daca nu te impaci cu el, cu riscul, mai bine renunti la a avea copii si iti alegi un hobby cu evolutie previzibila.

Spun "mai bine" pentru ca eu, de exemplu, n-as putea trai cu ideea ca mi-am omorit copilul - mai direct sau mai indirect, indirect insemnind ca l-am laat pe undeva pe unde nu l-a ingrijit nimeni si a murit, sau ca l-am facut bucati si l-am aruncat la wc inainte sa-l nasc.
Am spus EU n-as putea.
Probabil sint persoane care pot, o fac si inchid sertarul.
Asta nu inseamna ca "sertarul" nu ramine acolo, undeva, si nu se deschide din cind in cind - si nu stii daca asa nu o sa ajungi de fapt sa suferi mult mai mult, si a fost un gest care te distruge in loc sa te protejeze.

Deci... compatimesc persoana pusa sa aleaga acum.
Dupa parerea mea, e tirziu pentru alegeri. Si nu mai exista varianta "sa imi fie bine mie". Oricum nu-i va fi.

Elise & BBLisa

ruxij spune:

Eu nu inteleg ce decizie trebuie luata aici. Cum adica daca sa pastreze copilul sau nu? Copilul deja e nascut, cum vine aia "sa nu il pastrezi?", ce e o matza pe care o poti lasa in strada? Daca ma pun in situatia lor, cred ca daca as fi stiut de probleme nu as fi pastrat sarcina, dar daca s-a nascut copilul deja nici vorba sa il abandonez, gata, e al meu. Inteleg ca e f.f. greu si imi pare f.f. rau pentru necazul lor, dar nu e nici o decizie de luat.

magnolia spune:

Draga Nume , nu cred ca ai ofensat pe cineva cu postarea ta , si , de asemenea , nu cred ca eu te voi ofensa pe tine cu a mea . Am sa incep prin a te contrazice putin , pentru ca nu sunt de acord cu parerea ta ca problemele , de orice fel , pe care le are copilul prietenilor tai , nu sunt rezovabile cu "dragoste, timp , si bani". Poate nu ma crezi , dar doar cu un singur element din cele enumerate , si anume , DRAGOSTEA, se pot rezolva foarte multe probleme. De aceea , cred ca nu trebuie sa alegem nici pe baza de ratiune , , poate nici pe baza instinctului , ci doar al dragostei .***Indiferent de ce crezi sau stii , de la medici sau de pe net , sau carti de specialitate , dragostea este cel mai miraculos medicament din univers. Sigur ca nu rezolva /vindeca maladii precum Langdon-Down , factorul x fragil sau autismul , dar poate muta muntii din loc , chiar si in caz ca prietena ta se confrunta cu un asemenea diagnostic. Imi dau seama ca te referi la o boala genetica , de aceea esti atat de lipsita de speranta , dar sa stii ca nu e adevarat ca timpul si banii ( in plan secundar) , nu ajuta f. mult la recuperarea si progresul acestor copii.****Ca sa nu crezi ca vorbesc doar din teorie , uite , o sa mentionez ca eu am 2 copii PERFECTI!!!!!cel mare , considerat supradotat , cel mic , considerat intarziat. Pentru mine , sunt perfecti amandoi.PUNCT!!!****Faptul ca prietenii tai au o educatie peste medie , dar si experienta primului copil , o sa-i ajute sa lupte si sa-si recupereze cel de-al doilea copil , asta in ciuda parerilor cinice ale unor specialisti care nu le dau sanse...Daca nu vor avea puterea sa treaca peste acest diagnostic , si vor renunta la copil ( sper sa nu se indeplineasca acest scenariu), desigur , nu sunt de condamnat. Nimeni nu poate judeca o alta persoana pana nu se gaseste in situatia ei - ceea ce poti face tu , ca prietena cea mai buna , este sa le respecti decizia si sa le fii alaturi , daca poti. ****Eu , personal , mi-am pierdut multe "prietene" in momentul in care am dat de necaz , dar acum realizez ca a fost mai bine asa , au ramas alaturi de mine doar oamenii cu adevarat de calitate superioara , si , nu in ultimul rand , am gasit prietene si ajutor , aici , pe forum , si , incet , incet , dupa nopti nedormite si studiu si lacrimi , lucrurile incep sa se miste in directia buna . ****Daca citesti la "copii cu probleme neurologice" , "copii cu nevoi speciale" , vei constata ca mamele sunt mai puternice decat par la prima vedere , se sustin reciproc si lupta pentru copiii lor perfecti , indiferent de diagnosticul cu care se confrunta. ***Poate ca nu am raspuns asa cum te-ai fi asteptat , poate ca am scris cam mult , poate ca raspunsul la intrebarea ta era unul mult mai complicat si mai simplu ...DRAGOSTEA