Sfaturi... vreau sfaturi!!!
Raspunsuri - Pagina 3
betiana spune:
Cand fetita mea avea 16 ani era o revoltata.Adolescentii au la aceste varste un spirit de gasca, dorinta de a iesi in evidenta si de a fi contra generatiei mature.Acum imi spune (acum fiind adult) ca daca ar avea o fiica cum a fost ea ar bate-o toata ziua, ca nu intelege cum de-am avut atata rabdare cu ea.Cand am vrut sa fiu sigura de ceea ce face la varsta rebeliunii, organizam la mine acasa intalniri cu ea si prietenii ei si jucam jocuri de societate (Monopoly,wist).Ei (ea si prietenii ei) se simteau bine, erau liberi si... bine tratati.Azi, puteti apela la sfaturile consilierilor scolari in cazul ca toate eforturile de redresare dau gres.Oricum va trebuie multa rabdare si intelegere.
pisigri spune:
ceea ce mi se pare mie cu adevarat ingrijorator nu este faptul in sine ca fumeaza, iar cu bautul...discutia a fost destul de vaga, n-a reiesit daca bea si ea cite un pahar de bere cind iese seara la o discoteca sau daca "o trage" pe tarie frecvent/mult. ingrijorator este ca a declarat ca ajunge sa faca treburile astea atunci cind e suparata. este o dovada a lipsei de incredere in sine, a unei tendinte autodistructive, si chestiile astea o pot afecta in viata mai mult decit faptul ca s-ar putea sa faca, cindva, cancer pulmonar... in plus, din lipsa de incredere in sine, isi doreste foarte mult un anturaj de prieteni stapini pe ei, si ca sa ajunga intr-un astfel de anturaj este probabil dispusa sa faca si compromisuri de la ideile pe care poate si le insusise (fumatul e nociv, este degradant pentru oricine dar mai ales pentru o femeie sa fie vazuta beata etc). probabil ca din aceeasi lipsa de incredere si de respect fata de propria persoana deriva si problema cu igiena, cu nepasarea fata de aspectul exterior...
ileanna spune:
Desiree2002, eu zic ca ai inceput bine si ca oricum nu este o problema usoara cu solutii perfecte. Si chiar daca ar fi, nu ai cum sa le vizualizezi din faza asta, dat fiind ca situatia se poate schimba pe masura ce o cunosti mai bine si afli noi informatii.
Eu zic sa mergi tot asa, in umbra, incercand sa fii din ce in ce mai acceptata langa trairile ei intime. Si in acelasi timp castigandu-i increderea si respectul. In felul acesta afli multa informatie si iti consolidezi pozitia. Ideal este sa vina momentul in care ceea ce spui tu sa fie foarte important si sa o influenteze foarte mult.
Nu uita totusi ca nu esti responsabila 100% pentru ceea ce face si pentru ceea ce i se va intampla. E deja destul de maricica si trebuie sa discearna ce se intampla. Daca se inraieste si persista inseamna ca materialul e prost sau mult prea stricat deja. Prin a discerne ma refer macar la: "eu fumez dar stiu ca este o porcarie, caut solutii sa vad ce pot face ca sa nu mai am nevoie de asta pentru ca long term ma intereseaza in ce directie ma duc" si nu "si daca fumez ce??!!".
La varsta asta, eu as explica unui copil ca basically orice om poate sa faca absolut orice ii tuna prin cap. For real ... nu prea poate fi obligat sa nu faca. Si aici dau cu exemple: sa fumeze, sa se drogheze, sa insele increderea celor din jur, sa raneasca si de ce nu ... sa ucida. Intrebarea este daca vizualizeaza cat de cat finalitatea acestor actiuni si accepta consecintele si considera ca "face banii". Daca da ... atunci e in cunostinta de cauza si este responsabilitatea lui. Daca nu ... se va trezi in ziua "Doamne ce am facut? ce s-a intamplat?" si va cauta vinovati pentru asta, fara sa mai poata repare mare lucru.
Intreab-o daca vrea sa repete cu copilul ei ceea ce face mama ei acum? Pentru ca este posibil sa se indrepte acolo pe nesimtite.
Never say NEVER.
ileanna spune:
si PS
Eu fumez si copilului meu i-as explica ca ... nu are decat sa o faca (asa ca strategie) daca el crede ca trebuie sa faca tot ce fac eu si mai ales rau. I-as spune ca faptul ca sunt mama nu inseamna ca nu sunt un om care face greseli. Si ca greselile mele nu sunt un motiv sa le faca si el, ci un motiv sa se foloseasca de experienta pe care am trait-o eu si sa faca mai bine. Pt ca asa s-a dezvoltat rasa umana: ne-am uitat la inaintasi si am facut altfel daca lor nu le-a iesit. Altfel care este rolul noilor generatii? Sa ne duca inapoi? S-ar putea sa mearga sa-i spui si asa pentru ca kupiii la varsta asta sunt inca idealisti si dramatici .
Iar despre efectele negative ale fumatului, yo i l-as spune pe cele care ma deranjeaza (ca la plamani nu mi-am facut poza, ten misto am, riduri nu): pute al naibii si ajungi sa te indragostesti de unul langa care nu ai curaj sa respiri pt ca el nu fumeaza (si se stie f bine cum se simte mirosul la nefumatori), ajungi dependent ca naiba si iti ordona nicotina - nu pot sta la un film la Mall ca ma apuca toti piticii, in sedinte ma fac ca-mi suna telefonul si o tai la tigara ca altfel crap .
Never say NEVER.
docdecap spune:
buna,
intru si eu in discutie, poate experienta mea este de ajutor
si eu sunt mama vitrega a unei adolescente de 17 ani, care a trecut foarte pe langa fumat si alcool (adica a fumat pana i s-a facut o data rau de a cazut pe strada si a fost la o betie cu fetele pana a trebuit sa cheme salvarea pentru una dintre ele care a intrat in coma alcoolica).
este foarte bine ca te are pe tine in care sa aiba incredere si sa poata vorbi deschis, si sa nu-i inseli increderea nici o clipa. parintii vor trebui sa afle, dar nu de la tine, de la ea.
nu stiu cum e aranjamentul de viata, in cazul meu amandoua fetele (20 si 17 ani) stau cu noi, ma rog, cea mare e plecata acum la facultate.
lucrul care mi-a usurat cel mai mult viata si a intarit-o si pe ea este ca eu nu imi asum rolul de educator decat in ceea ce priveste dezordinea in spatiile comune si supravegherea limbajului si a crizelor de furie. in rest stie ca poate vorbi cu mine, ce e intre noi e intre noi, si stie foarte bine ce ar trebui sa spuna parintilor.
in plus, adolescentul trebuie sa aiba o relatie afectiva autentica cu macar unul dintre parinti. daca tu poti face asta intre ea si tatal ei, le va fi tuturor mai bine. nu spun ca e usor, mie mi-a trebuit vreun an de zile si toata experienta mea de psiholog.
Intr-adevar, sa vada consecintele actelor sale poate fi foarte util. cum a spus si ileana, de interzis nu le poti interzice nimic, numai poti sa te asiguri ca inteleg bine consecintele care vor aparea. ce inseamna un abuz de alcool, ce inseamna risc de cancer, ce inseamna dependenta in general.
acum, cu exemplul personal nu stiu ce sa zic, nici eu nu beau si nu fumez, dar exemplul e dat discret, adica daca ii spun ca se poate si fara e pentru ca eu pot si fara si daca vrea sa ma intrebe cum de nu mai beau si nu mai fumez (care, evident, mi s-au intamplat) ii pot povesti.
o relatie afectiva autentica, fie cu tata, cu mama sau cu tine o poate ajuta sa gaseasca alte modalitati de a-si exprima emotiile si a-si infrunta problemele. daca acasa sau in relatie cu altcineva poate fi ea insasi nu va mai avea nevoie de substitute. chiar daca toata lumea o vede ca pe un copil (si adesea adolescentii sunt), trateaz-o ca pe un adult, ca si cum ai vorbi cu prietena ta de aceeasi varsta, si asta o va ajuta si pe ea sa ia decizii mai mature.
sper ca am fost de vreun ajutor,
Monica
Life's a beach