de la capat

Parca ieri intram pe DC, plina de speranta si in acelasi timp de temeri. Am avut o sarcina grea, Dora n-a stat in burtica decat aproape 8 luni, si in tot timpul asta am crezut ca o pierd de nenumarate ori.
Am avut noroc si nu s-a intamplat asa, insa am tinut cu dintii de fiecare minut, sperand mereu ca va sta destul de mult incat sa fie ok cand se naste.

Poveste veche. Acum Dora a implinit 4 ani. Vorbeste coerent si raspicat de pe la un an si un pic, la un an jumate deja vorbea foarte foarte bine. Nu mai poarta pampersi de la anul nou 2009, avea doi ani si 3 luni, este foarte independenta si in acelasi timp, cand nu-i convine ei statutul de "fetita mare", se gheia o pauzaste in bratele mele si plange ca ea e foarte mica si nu poate sa doarma singura in camera.

A ramas la fel de frumoasa ca atunci cand era mica, dar nu mai este grasunaca. Mi-e dor uneori de cutele pulpitelor ei, atat de fine si de pupacibile! Acum imi arata ca are par pe picioare si e foarte mandra de asta, se controleaza seara si la subrat, sa vada daca i-a crescut si acolo par sau nu. Oricum anunta pe toata lumea ca ea cand se va face mare o sa aiba par la subrat, ca mami.
M-am facut purpurie prima data cand a spus asta in public, dupa care am inceput sa ma obisnuiesc, bine ca n-a mentionat alte parti.

Este foarte cocheta, se smacareste, se da cu parfum, se imbraca doar cu anumite haine, se incalta doar cu anumiti pantofi.. Ma intreb cum ar fi iesit daca o faceam la tinerete, pe vremea cand aveam o singura pereche de pantofi, si aia fara toc si nu ma interesa niciodata prea mult cum ma imbracam. Iesea hippy, in mod clar!

Nu stiu, sunt atat de multe lucruri pe care le face, le spune, incat n-am cum sa insumez acum tot ce a facut ea in anii de cand n-am mai scris eu aici.

Oricum, se pare ca desi nu aveam de gand, o sa mai avem un copil.
Ma lupt cu greturile si cu panica. Am acum 36 de ani, fiecare os din corpul meu a suferit cel putin o busitura zdravana, si daca nu resimteam mai nimic cu ani in urma, dupa aproape 5 ani de nopti nedormite si sclavie la fundul grasei...simt ca incep sa ma dezintegrez.

Abia incepusem si eu sa ma pun pe picioare, si-acum o iau de la capat. Sper sa rezist. Sper sa reziste si Dora sa ma vada mereu verde la fata si cu capul in WC, si barbata-meu sa duca acum tot ce n-a dus in ultimii 5 ani, fiindca eu nu-s functionala in perioada asta.

ladyJ spune:

Sarcina usoara mami de Dora! :) A doua oara am auzit ca-i mai usor:))

Chuny spune:

Felicitari si sa fie intr-un ceas bun! ai numai 36 de ani si bebe doi e pe drum, curaj ca va fi bine!

Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir *** *** Anna, o nastere cu viteza